Nominalizat anul acesta la premiul César la categoria „Cel mai bun documentar”, Stejarul și locuitorii săi (Le chêne), regizat de Laurent Charbonnier și Michel Seydoux, vine cu o perspectivă vizuală autentică și creează cadrul propice pentru o raportare personală de tip imersiv.
În Le chêne, stejarul devine un axis-mundi, un refugiu în lupta permanentă cu schimbările climatice: furtuni devastatoare, condiții meteorologice nefavorabile, care amenință să transforme definitiv mediul înconjurător. Zona în care s-a filmat documentarul este Sologne, Franța, iar filmările au avut loc pe o durată de șase ani.
Copacul face parte dintr-un ecosistem terestru. Granițele sale nu par a fi foarte bine definite. Există animale care înconjoară stejarul, ei sunt așa numiții „trecători”. Aceștia se află în căutarea hranei, pe care și-o procură chiar prin intermediul contactului direct cu copacul, dar mai există și o parte dintre viețuitoarele care și-au construit cu tenacitate „căminul”, în interiorul unor scorburi lemnoase, atât pentru ele, cât și pentru familile lor.
Ele înfruntă fiecare schimbare și nu lasă în urmă pivotul, acest element esențial în desfășurarea nealterată a ciclului de existență pe Pământ.
Ritmicitatea sunetelor din mediul înconjurător, dar mai ales specificitatea acestora, alcătuită dintr-un sistem complex de combinații de sunete posibile, este explorată în cadrul documentarului. Muzica vine ca o completare în construcția unei „pledoarii vizuale” asupra menținerii intacte și a protejării eco-sistemului și se construiește în paralel cu desfășurarea de forțe a cadrelor documentarului.
Tema centrală este, în cele din urmă, „Supraviețuirea”, stejarul fiind considerat un simbol al puterii, cu o durată de viață de 500-1000 de ani. Coroana acestui copac asigură tranziția dintre cer și pământ. El este o Gazdă, iar rădăcinile, frunzele, ramurile, fructele și chiar semințele lui servesc drept verigi într-un lanț trofic mult mai complex.
Particularitățile documentarului despre mediul natural se constituie tocmai din filmarea secvențelor din sălbăticie, acolo unde nu te poți întoarce să repeți. Comportamentul animalelor trebuie surprins cu acuratețe, chiar cu spontaneitate.
Procesul de editare aduce la suprafață potențialul enorm pe care acest tip de documentar, cum este Stejarul și locuitorii săi, care conține „o doză de antropomorfism”, îl are în crearea unei conexiuni unice și irepetabile cu publicul. Apelul la antropomorfism facilitează nu doar interesul privitorului asupra materialului vizionat, ci atrage și atenția „emoțională” a lui. Rămâne să vedem în ce fel, începând cu 14 aprilie, numai în cinematografe!
» Vezi alte recomandări din capitolul FILM.
