Romanul lui Jo Nesbø, ultra-popularul scriitor contemporan de Nordic Noir, care a stat la baza Action-Thriller-ului “Hodejegerne” (“Headhunters”), nu are legătură cu seria sa dedicată detectivului Harry Hole, personajul care l-a făcut pe autor faimos şi bogat, însă are în spate o poveste ieşită din comun.
Publicarea volumului a fost însoţită de un gest rarissim în ziua de azi, mai ales din partea unui autor comercial: considerând că, oricum, câştigă mai mulţi bani decât are el, personal, nevoie, şi conştient de analfabetismul din Lumea a Treia, Jo Nesbø a decis ca absolut toate încasările din vânzarea lui “Headhunters” la nivel internaţional să fie direcţionate, prin intermediul ONG-ului pe care l-a fondat – numit, cum altfel, Harry Hole Foundation -, către eforturile de combatere al acestui fenomen dramatic.
Cartea a devenit, la scurt timp, un best-seller planetar, iar compania de producţie Yellow Bird – cea responsabilă de trilogia “Millenium” a lui Stieg Larsson şi de franciza “Wallander”, al lui Henning Mankell – a decis demararea filmărilor pentru un lungmetraj destinat proiecţiei pe marile ecrane. Premiera peliculei a avut loc la Oslo în august 2011 şi, după doar câteva zile, era lansat în aproape 50 de ţări, record pentru un film norvegian, ce a depăşit la el acasă încasările lui Harry Potter şi Transformers!
Aproape imediat, la Hollywood a început să se lucreze la un remake, însă proiectul a fost abandonat şi de-abia în 2022, Yellow Bird a finalizat o mini-serie TV “Headhunters”, în fapt o nouă adaptare a cărţii, în 6 episoade, fără legătură cu resursele creative implicate în proiectul iniţial.
Să revenim însă la filmul din 2011, al cărui acţiune îl are în centru pe Roger Brown, cel mai de succes headhunter norvegian (imaginat), un bun decriptor de caractere şi mare fan al aplicării în profesia sa a tehnicilor Reid de interogare şi intervievare utilizate de peste trei decenii de CIA şi FBI în combaterea înaltei criminalităţi şi a terorismului… care are o viaţă dublă, atât sentimentală (soţie adorată şi amantă tolerată), cât şi lucrativă, fiindcă este un hoţ expert în opere de artă.
Soarta pare să îi scoată în faţă o victimă perfectă, pe olandezul Clas Greve, ideal nu doar ca posibil candidat la postul de CEO pentru o companie care îl angajase pe Roger să îi identifice persoana potrivită, dar şi ca ţintă în particular, din moment ce Greve se află în posesia unei dintre cele mai vânate picturi de Rubens de pe piaţa de artă. Ca atare, headhunter-ul începe să îşi pregătească dubla lovitură care să îi permită să devină independent financiar: să îl ‘vândă’ pe Clas firmei contractante şi să îl lase fără tablou. Nu ţine cont însă de semnele legate de competenţele mai puţin vizibile ale “victimei” iar lucrurile se complică.
Pe măsură ce straturile superficiale sunt date la o parte de pe ambele personaje şi profilul lor se conturează din ce în ce mai clar – această aprofundare psihologică fiind unul dintre marile merite ale filmului -, cei doi se metamorfozează, pas cu pas, în faţa spectatorului, până la a deveni irecognoscibili.
Turul de forţă actoricesc este susţinut impecabil de Aksel Hennie (vedetă nordică cu multe premii Amanda la activ, inclusiv pentru “Max Manus: Man of War”, dar mai puţin cunoscută în afara spaţiului scandinav), ca Roger Brown, şi de Nikolaj Coster-Waldau (atunci o tânără speranţă ce fusese remarcată în serialul “Lock, Stock & Two Smoking Barrels”, produs de Guy Ritchie după propriul film, în “Enigma” lui Michael Apted şi în mici roluri din “Black Hawk Down” şi “Kingdom of Heaven”, ambele ale lui Ridley Scott) în rolul lui Clas Greve.
Se pare că “Headhunters” a reprezentat breşa pentru ieşirea în lume pentru Aksel Hennie (care, apropo, a fost primul cetăţean norvegian din istoria ţării condamnat pentru… graffiti în spaţii publice), întrucât acesta a primit apoi roluri în filme de calibru greu, cu rezonanţă internaţională, precum “Hercules: The Thracian Wars” (în regia lui Brett Ratner, după un comics a lui Steve Moore, în care Hennie joacă împreună cu Dwayne ‘The Rock’ Johnson, John Hurt şi Rufus Sewell), “The Last Knights” (cu Morgan Freeman, Ian McShane şi Clive Owen) sau “The Martian“, al lui Ridley Scott, cu norvegianul pe afiş alături de Matt Damon, Jessica Chastain, Kate Mara şi Kristen Wiig.
O ascensiune fulgerătoare spre stardom a avut-o şi Nikolaj Coster-Waldau (“The Silencing”), devenit un sex-simbol războinic în ultra-popularul serial “Game of Thrones“, dar şi cu partituri deloc de neglijat în 2013 în “Mama”, alături de Jessica Chastain, “Oblivion” (SF-ul post-apocaliptic cu Tom Cruise), comedia lui Nick Cassavetes, “The Other Woman”, cu Leslie Mann şi Cameron Diaz, dar sau come-back-ul lui Alex Proyas, “Gods of Egypt”, anunţat pentru 2016.
Cu alte cuvinte, “Headhunters”, ce trimite inevitabil prin tuşele de comedie neagră la filmele fraţilor Coen, se recomandă singur ca un Thriller dramatic foarte eficace, mai ales că e regizat de Morten Tyldum, autorul lui “The Imitation Game”, Biopic-ul cu Benedict Cumberbatch, Keira Knightley şi Mark Strong pentru care a fost nominalizat la premiile BAFTA şi la Oscar. De văzut înaintea serialului!
Text de IOAN BIG
