Lizzy McAlpine: Five Seconds Flat
În anul 2020, cântăreața și compozitoarea americană Lizzy McAlpine era studentă a Colegiului Muzical Berklee din Boston.
Odată cu lockdown-ul, ea a început să posteze, pe Instagram și TikTok, scurte fragmente din piesele pe care le făcea alături de colegul ei, Philip Etherington (cunoscut și pentru colaborările cu Laufey, dodie și FINNEAS).
La scurt timp, un videoclip de 30 de secunde, numit „You ruined The 1975”, a devenit viral (având, în prezent, peste 9 milioane de vizualizări pe TikTok), iar artista, care lucra la un LP încă din anul 2019, a decis să renunțe la Berklee pentru a-și dedica întregul timp carierei sale.
Foto: WRSU
Albumul de debut, Give Me A Minute (scris în totalitate de ea și produs de Etherington și Ethan Grushka), a fost lansat pe 13 august 2020, fiind format din 13 piese care ne poartă, într-un ritm indie-folk, prin anii petrecuți de compozitoare în Spania (unde a studiat producția muzicală).
Începând simplu, prin secvența „Give me a minute/ Just one will do”, Lizzy McAlpine își deschide povestea amintindu-și de o relație sfârșită (iubirea, în special pierderea ei, fiind tema principală a materialului discografic), melodiile Nothing, Over-the-Ocean Call, I Knew și Where Do I Go explorând singurătatea și amintirile ei cu o persoană pe care nu o mai poate vedea niciodată, în timp ce To The Mountains, una dintre cele mai populare piese din LP, vorbește despre regăsirea sentimentului de pace („I’m headed to the mountains/ Where the air is sweet and new/ I’ve got some thinking to do”).
Mai departe, Lizzy ne cântă despre anxietatea care însoțește o nouă relație („I felt the way that you hugged me/ When I was broken inside/ And that has to mean something” – Means Something), despre acceptarea ei („I think that I should probably tell you this/ In case there is an accident/ And I never see you again” – Pancakes for Dinner) și despre momentul în care totul începe să funcționeze din nou („I found you under an April sky/ And you feel like city life/ Apple pie baked just right” – Apple Pie).
Proiectul se sfârșește cu aceeași vulnerabilitate cu care începe, prin balada Headstones and Land Mines, dedicată tatălui ei, pe care l-a pierdut în anul 2020 („The books don’t say sorry/ They don’t crowd and touch/ They’re just observers collecting their dust/ They know that nothing they say is enough”).
Lizzy McAlpine – Headstones and Land Mines (Official Audio)
Pentru a accentua și mai mult sensibilitatea și melancolia caracteristice melodiilor sale, în anul 2021, artista a lansat un Live EP format din 8 piese acustice, pe care l-a numit, simbolic (ca o continuare a conceptului din Headstones and Land Mines), When The World Stopped Moving.
În el, McAlpine cântă din nou despre iubire („I talk to my walls about you/ Pretty sure they’re tired of hearin’ it” – In Agreement), despre ce putem face pentru a ne simți mai puțin singuri (Let It Be Light), despre întrebări cărora nu le putem găsi răspunsul niciodată (What are we?), despre sentimentul de înstrăinare (I Don’t Know You At All), despre evenimente pe care le percepem ca fiind sfârșitul lumii („’Cause when the world stopped moving/ Like it did last week/ I just wanted you to hold me”) și despre neîncrederea în sine (Stupid).
Apoi, balada Angelina este scrisă de compozitoare din perspectiva unui băiat care nu poate uita persoana care i-a frânt inima, în timp ce materialul se termină cu piesa In What World, în care Lizzy își rescrie povestea într-o lume în care toate experiențele negative pe care le-a trăit nu s-au întâmplat niciodată: „But in what world do these things go the way we want them to?”.
Lizzy McAlpine – Angelina (Official Audio)
Continuând ideea din Headstones and Land Mines, cel de-al doilea album din carieră, Five Seconds Flat, a fost lansat în luna aprilie a anului 2022, adăugând o perspectivă diferită asupra temelor explorate în trecut (atât în ceea ce privește versurile, cât și sunetul, în LP fiind integrate, de data aceasta, și elemente pop).
Pentru că materialul discografic a fost însoțit de un scurtmetraj, cele 13 melodii sunt așezate, într-o ordine specială, pentru a crea o colecție de istorisiri pe care toți le-am mai văzut, cândva, îndurerați, pe un ecran.
Lizzy McAlpine – five seconds flat, the film
Albumul se deschide cu piesa Doomsday, care, reluând tema doliului (sentiment îndreptat, de data aceasta, către o versiune a cântăreței care nu mai există: „It’s only the death of me”), vorbește, pentru prima dată, și despre speranță: „I feel more free than I have in years / Six feet in the ground”.
Apoi, tema iubirii este discutată în piese ca An Ego Thing („I won’t go first, won’t apologize/ Pretty sure that it’s an ego thing/ But I can’t stand a compromise”), What A Shame, Called You Again, All My Ghosts și în cea mai populară melodie din album, Ceilings, perfectă pentru coloana sonoră a unui rom-com („It feels like the start of a movie I’ve seen before”).
Lizzy McAlpine – ceilings (Official Audio)
Pentru Five Seconds Flat, compozitoarea a colaborat și cu artiști precum Jacob Collier (Erase Me), Ben Kessler (Reckless Driving), Laura Elliott (Weird) și FINNEAS (Hate To Be Lame), care au introdus, prin versurile scrise de ei, o parte din propriile povești materialului discografic.
Mai departe, în partea de final a albumului apare și cea mai apropiată melodie de Headstones and Land Mines, Chemtrails, care, începând cu versul „I see chemtrails in the sky, but I don’t see the plane”, și continuând cu „I see lines in the sand, but I don’t see who made them”, vorbește despre cum persoanele care nu mai sunt cu noi nu ne părăsesc niciodată cu adevărat, fiind un nou tribut adus tatălui ei (pe care îl putem auzi la final).
Cel de-al doilea capitol din povestea artistei se sfârșește, plin de speranță, cu piesa Orange Show Speedway, în care se prezintă perfect sentimentul care însoțește, după o perioadă grea, un nou început: „When you’re racing head first towards something that’ll kill you in five seconds flat/ I’m racing head first towards everything that I want back”.
Text de CLAUDIA ALDEA
- Alte Articole, Știri din MUZICĂ.
