ALEXANDRA MARIA LARA: “Tata m-a învățat că un succes există doar pentru moment”
Reunirea timp de câteva zile al unui tată defunct cu fiica sa înstrăinată pentru a-și împărtăși lucrurile ce au rămas nespuse între ei în timpul vieţii reprezintă premisa unuia dintre cele mai emoţionante seriale realizate în 2022, Toate acele lucruri, difuzat integral la Focus Sat TV în seara de 1 ianuarie 2023 și accesibil pentru vizionare în biblioteca VOD din Aplicația Focus Sat.
Adaptare al bestseller-ului celui mai citit scriitor francez contemporan, Marc Levy, publicat și la noi de editura Trei, serialul Toate acele lucruri își datorează reușita mai ales talentului protagoniștilor, remarcabila actriță de origine română Alexandra Maria Lara și legendarul actor Jean Reno, ambii memorabili în definirea unei relaţii familiale complicate pe care o infuzează emoţional într-un mod extrem de nuanţat, ceea ce ne face să presupunem că au investit în roluri mult din experienţele personale de viaţă.
Mai ales că Alexandra Maria Lara (Der Untergang, The King’s Man, Geostorm), una dintre stelele cinematografiei europene, aleasă în 2022 copreședintă a Academiei Germane de Film, și-a pierdut nu cu foarte mult timp în urmă, la rândul ei, tatăl, respectatul actor și dascăl Valentin Plătăreanu (1936-2019), fondator al Şcolii de Actorie de la Charlottenburg, rămas în memoria publicului român pentru rolurile făcute până la emigrarea cu familia în Germania, în anii ’80, pe scena Teatrului de Comedie şi în filme precum Ediţie specială, Cursa ori Liniştea din adâncuri.
Nu doar despre relaţia cu propriul părinte am dialogat cu ALEXANDRA MARIA LARA, ci și despre povestea de dragoste din serial, dat fiind faptul că ea formează de ani buni un cuplu fericit cu apreciatul actor britanic Sam Riley (Maleficent, Radioactive), pe care l-a cunoscut în timpul filmărilor la Biopicul Control, al lui Anton Corbijn.
Despre… toate aceste lucruri, Alexandra ne-a vorbit cu multă francheţe.
În Toate acele lucruri, un tată defunct revine în viaţa fiicei sale timp de câteva zile ca robot… o premisă deopotrivă dramatică şi amuzantă. Cum ai caracteriza tu acest serial?
Cred că e important să fie acest melanj între dramă și comedie, dar eu, când am citit scenariul prima oară, am fost foarte fixată pe această relație între tată și fiică, ăsta a fost lucrul care m-a mișcat pe mine foarte tare și, firește, posibilitatea irealistă să ai încă o dată șansa să îți petreci șase zile cu tatăl tău, care de-abia a murit.
Ceea ce sigur că este absurd – în teatru ar fi teatru absurd – dar eu am citit mai mult partea asta mai adevărată în comunicarea între tată și fată, iar faptul că el revine ca un android a fost pentru mine un lucru pe care aproape că… nu l-am jucat.
Înţeleg, e doar un pretext pentru o căutare mai în profunzime. I-ai dat personalitate tinerei din serial, deci spune-mi cine este Julia. Pare împlinită profesional, dar nu şi foarte fericită.
Da, exact! Este o femeie care a reușit multe în viața ei până în momentul în care o cunoaștem ca spectatori, cred eu, dar, pe de altă parte, este o femeie care și-a pierdut mama prea devreme și a rămas cu acest tată cu care are o relație foarte complicată… în timpul serialului o să aflăm mai mult de ce anume au această relație complicată, de ce aproape nu a existat comunicare între ei doi.
Deci, în sensul ăsta, nu este o femeie care să se simtă împlinită. Altfel, e puternică, ambițioasă, corectă, are un prieten foarte bun şi este într-o legătură de dragoste cu cineva pe care însă nu îl iubește așa cum ar trebui să iubești cu adevărat, pentru că, la un moment dat, a fost în tinerețea ei îndrăgostită de altcineva – The Big Love! -, și asta este situația în care se regăsește în momentul în care începe povestea noastră.
Fac o paranteză. Tatăl îi spune Juliei în serial că marea dragoste e cea pe care o trăiești, nu cea la care visezi. În viaţa reală, unde vă plasați tu și Sam, soţul tău, în raport cu această constatare?
Cred că Sam și cu mine am avut mare noroc, ca să nu mai spun că am şi destui prieteni care sunt și ei împreună de multă vreme. Firește că fiecare relație are defectele ei, aşa cum are avantajele ei, dar trebuie să mărturisesc că, într-adevăr, mi se pare un lucru destul de deosebit că, efectiv, chiar și după toți anii ăștia, mă simt iubită și iubesc, iar asta mi se pare ceva… ca un cadou!
Am trăit atât de multe împreună în 16 ani, cu toate filmările, cu destule separări din cauza profesiei, el plecat de acasă sau eu plecată de acasă, dar, în același timp, am reușit să trecem împreună peste momentele dificile într-un mod cum mi l-aș fi dorit sau visat când eram tânără.
Pentru că întotdeauna mi-am imaginat ce ar însemna să ai norocul să-ți întâlnești marea dragoste și așa mă și simt acum.
Acest serial este în egală măsură rezonant pentru fiecare dintre noi, deci, implicit, şi pentru tine ca persoană, fiindcă pune în discuție toate cele trei teme majore: familia, dragostea și prietenia. Să vorbim de familie, de tatăl tău din serial. Cum a fost experiența colaborării cu Jean Reno?
A fost o întâlnire excepțională! Sigur că am întâlnit atât de mulți actori și actrițe fantastice în toți anii ăștia în care am jucat, dar cu el, din primul moment, m-am simţit deja în largul meu. Îmi amintesc că, în seara în care trebuia să fac cunoştinţă cu el, eram în camera mea de hotel foarte emoționată și, așa, un pic agitată, dar când m-am dus jos să îl întâlnesc, el s-a ridicat imediat când am ajuns la masă, a făcut un semn cu mâinile, așa, şi am simţit imediat o legătură și căldură între noi doi.
Am avut efectiv sentimentul că am intrat amândoi, fără nicio discuţie sau efort, chiar de dinainte de prima zi de filmare, în aceste roluri de tată și fiică, spre deosebire de povestea din serial, unde avem și destule conflicte.
Noi am petrecut foarte mult timp împreună… nu m-am așteptat! Am crezut că poate Jean e cineva care, seara, dorește să fie singur, dar am petrecut foarte multe seri, foarte multe ore în care ne-am uitat la texte şi le-am lucrat împreună sau am discutat despre tatăl lui, tatăl meu, părinții noștri.
În sensul ăsta, a fost una dintre lucrările cele mai deosebite pe care le-am făcut vreodată, pentru că admirația mea pentru el e ca admirația tuturor și trebuie să spun că am gustat fiecare clipă lângă el, să-l aud vorbind despre teatru, despre toate experiențele care l-au făcut nu doar un mare, mare actor, ci și un om extraordinar.
Nici acum nu-mi vine să cred. Am păstrat însă legătura şi, din când în când, ne scriem câte un mesaj. A fost deci o mare surpriză pentru mine și un mare cadou că am putut să trec prin experiența asta cu el!
Fiindcă ai menționat discuțiile cu Jean Reno despre proprii părinţi, în ce măsură te-ai raportat și la experiențele personale în construirea rolului, dată fiind trecerea în neființă a tatălui tău în 2019? Mai ales că, anul trecut, ai jucat în impresionanta dramedie Töchter, care vorbește tot despre relația tată-fiică.
În primul rând, trebuie să vă spun că mă bucur așa de tare de apreciere, pentru că, din păcate, Töchter e un film pe care nu mulţi l-au văzut. N-a fost un mare succes comercial, dar e un film la care țin foarte tare şi [multipremiatul actor bavarez] Josef Bierbichler, care a jucat rolul părintelui personajului meu în acest film, a fost pentru mine ce a devenit apoi și Jean Reno… pentru că eu am fost foarte, foarte apropiată de tatăl meu, am avut o relație foarte apropiată și plină de dragoste cu el, ca și cu mama mea, de altfel.
Când a murit, a fost un moment foarte ciudat și greu pentru mine, un moment care, firește, aș fi preferat să nu se întâmple niciodată, iar atunci când a venit propunerea pentru Töchter, la nici măcar un an după decesul tatălui meu, știind că o să joc un rol unde subiectul acesta este primordial, m-am întrebat pentru moment dacă e o idee așa de bună sau nu să accept.
Şi atunci, efectiv, a fost de parcă l-aș fi avut în ureche pe „tati”, pe tatăl meu – un mare actor, care a iubit să joace dar și să fie profesor, și a iubit când am jucat eu -, care parcă mi-ar fi spus foarte clar că trebuie să fac rolurile astea superbe, firește, chiar dacă subiectele nu sunt poate întotdeauna foarte ușoare pentru mine și în viața mea personală.
Dar, da, am putut în ambele cazuri și, atât în rolul pe care l-am jucat în Töchter, cât și în cel din Toate acele lucruri, am luat mult din mine și din propria poveste, mai ales din partea dragostei pentru părinte.
Tatăl tău, Valentin Plătăreanu, a fost unul dintre cei mai respectați profesori de actorie din Germania. Care este, privind retrospectiv, cea mai importantă lecție cu care rămâi de la tatăl tău?
Pentru că eu am început să lucrez în această meserie de foarte tânără, de la 16 ani, tata a fost așa de fericit și de încântat… pe cât a fost de îngrijorat, pentru că știa atât de multe despre decepțiile unui actor, despre visurile şi șansele reale ale acestuia, căci, firește, nu fiecare actor primește șansele sau rolurile pe care le-ar merita.
Eu am senzația că m-a pregătit toată viața mea inclusiv pentru părțile mai puțin plăcute, m-a învățat că un succes este ceva ce există doar pentru moment, nu știu, m-a învățat multe lucruri filosofice care au foarte mult de-a face cu viața reală şi care au jucat un mare rol în felul cum am putut să mă mișc în toți anii ăștia.
A fost, într-adevăr, un mare, mare profesor şi şi-a iubit studenții foarte tare… am fost și una dintre studentele lui. Tatăl meu a fost un bărbat cu foarte mult umor, care întoteauna spunea – și asta a fost un lucru foarte important – că n-ai voie să o iei întotdeauna pe calea seriozității, să fii trist, ci trebuie să privești greutățile din viață și cu umor.
Să abordăm în final şi tema prieteniei. Cel mai bun prieten al tău în Toate acele lucruri este interpretat chiar de Marc Levy, autorul cărții după care e scris scenariul și showrunner-ul serialului. Cum ați lucrat pe set? Simțea nevoia, ca autor, să mai nuanțeze din dialoguri sau se ținea de rol?
Da, asta e o întrebare foarte bună! Se ținea de rol, dar se simțea și respectul… pentru că e un mare scriitor și el este cineva care, într-adevăr, știe să creeze povești incredibile, dar, în momentul în care am ajuns la partea mai tehnică, când, de exemplu, trebuie să repeți ce ai făcut mai înainte – tot felul de lucruri “tehnice” pe care un actor trebuie să le ştie -, a avut mult respect față de faptul că el și joacă rolul ăsta, nu doar l-a scris.
În același timp, eu m-am bucurat extraordinar de tare când am auzit că el, personal, va juca acest rol, pentru că, după părerea mea, cred că el a adus absolut tot ce eu am văzut sau am simțit când am citit scenariul şi am fost atrasă de acesta.
Mi-a plăcut foarte tare ideea și mi-a plăcut foarte mult să joc împreună cu el.
Interviu de IOAN BIG
Foto: Canal+ Original
Notă: În data de 01 ianuarie 2023, la Focus Sat TV, se difuzează cele 9 episoade ale serialului Toate acele lucruri, o producție Canal+ Original, sub forma unui maraton, începând cu ora 20:00. Serialul este de asemenea disponibil în biblioteca VOD din Aplicația Focus Sat și-l puteți astfel urmări de oriunde vă aflați pe teritoriul Uniunii Europene.
