Povești și năzdrăvănii, în centrul Bucureștiului „Casa memorială Anton Pann”
„… arhitectura conectează prezentul cu trecutul şi tangibilul cu intangibilul.”
Richard Meier
Vizita în locuința unei personalități sau în atelierul artistic este o incursiune intimă în spațiul de creație. Apărută după anii 1800, ideea de a conserva și a expune mediul în care a trăit și a lucrat un om care a marcat istoria are, în principal, un scop educativ pentru generațiile următoare.
Casa memorială permite înțelegerea personalității prin contact direct și, de multe ori, interactiv cu ambianța în care a trăit, atmosfera interiorului, obiectele istorice. Atât în zonele urbane, cât și rurale putem descoperi mărturii ale elementelor ce au marcat viața și arta unor artiști, politicieni, sportivi, oameni ce au definit istoria.
Așa cum „omul sfințește locul”, și locul pune amprenta pe personalitatea și opera celor ce aleg să îl ocupe. Case mai mari sau mai mici, apartamente sau spații neconvenționale păstrează energia celor care le-au trecut pragul și care au scris istorie între pereții lor.
Mai mult decât o colecție de obiecte de artă sau obiecte istorice adunate și depozitate spre a fi observate de către vizitator, o incursiune într-o casă memorială trebuie să fie o călătorie în timp și spațiu.
Pe harta muzeelor din București se regăsesc câteva case care păstrează viu spiritul personalităților care le-au folosit.
Dintre cele peste 30 de imobile care se numărau în urmă cu 20 de ani, putem vizita puțin peste 15 case memoriale, în acest moment. Printre acestea, amintesc câteva nume cu rezonanță, care invită la explorare: casa memorială Fanny și Liviu Rebreanu, casa memorială George și Agatha Bacovia, casa memorială Tudor Arghezi – Mărțișor, casa memorială Dinu Lipatti. Sunt doar câteva dintre acestea.
O hartă a poziționării în spațiul orașului ne relevă o amplasare relativ centrală, în zona de dezvoltare a sfârșitului de secol XIX – începutul secolului al XX-lea.
În zona istorică, cu trama stradală îngustă și adeseori neregulată, din zona Bisericii Stelian-Lucaci, se păstrează tipologia urbanistică specifică secolului al XIX-lea. În mahalaua de odinioară, un amestec de peisaj urban și, pe alocuri, rural, casele mici, nealiniate la stradă, cu decorațiuni din ipsos, realizate de meșteri în ateliere de proximitate, sunt construite pe terenuri cu grădini ce încă se întrezăresc prin gardurile transparente și în zonele în care nu au fost construite plombe la aliniamentul stradal.
Marea majoritate a acestora erau locuințe ale târgoveților și meseriașilor din zonă, cu grădini în care se făcea agricultură domestică și zone restrânse, plantate cu pomi și bolți de viță de vie. Din loc în loc se regăseau mici cârciumi, cu sau fără grădină.
Pe fosta stradă a Taurului, în apropiere de Calea Călărași, se afla Casa Memorială Anton Pann. O casă mică, desfășurată pe nivel parter și o mică mansardă, cu o arhitectură eclectică modest decorată, așezată la aliniamentul cu trotuarul.
În partea dreaptă a fațadei se face accesul printr-o poartă la fel de simplă, metalică, în curtea intimă a proprietății. Ce o diferențiază de restul caselor din zonă este faptul că Anton Pann și-a mutat aici tipografia, o tipografie mai mult improvizată într-un spațiu restrâns, dar cu care reușește să scoată cele mai importante opere ale sale.
Casa, făcând parte din fondul construit al unui tip pitoresc de arhitectură, adaptat terenurilor de mici dimensiuni din structura stradală, are o suprafață construită restrânsă și o compartimentare ce însumează patru camere la parter și două camere mici la nivelul superior.
Singura locuință în care Anton Pann a locuit ca și proprietar a fost achiziționată în februarie 1848, împreună cu terenul.
Mica tipografie era desfășurată pe nivelul parterului și în zona de curte, iar în zona etajului funcționa un dormitor modest.
Modul auster în care acesta a trăit, lipsa interesului și a resurselor investite în confortul personal, cât și lipsa obiectelor de decor sau de uz curent păstrate au avut o mare influență în imaginea de astăzi a casei memoriale.
Renovată și transformată funcțional de mai multe ori, în decursul timpului, devenită locuință și, mai apoi, sediu de instituție, casa a suferit un proces amplu de amenajare și transformare, în anul 2017 deschizându-și porțile pentru public.
Amenajarea muzeului este realizată folosind un concept modern, interactiv, oferind vizitatorilor experiențe vizuale și tactile. Trecerea prin spațiul fizic al muzeului transpune vizitatorul în lumea literară și politică a secolului trecut. Vizitatorul este invitat să experimenteze povestea vieții lui Anton Pann, participând activ printr-o serie de instalații interactive.
Casa memorială Anton Pann | Nivelul parter este structurat în patru camere cu tematică definită.
Aici găsim un spațiu dedicat orașului București la mijlocul secolului al XIX-lea, biografia și contextul literar și politic, activitatea de editor și tipograf, relația cu arta muzicii. Tot aici regăsim unele dintre cele mai frumoase ilustrații de carte realizate de artiști români, inspirate din scrierile sale.
Casa memorială Anton Pann | Instrumentele specifice secolului trecut sunt reunite în sala de muzică.
Cele 23 de obiecte sunt expuse pe fundalul alb, translucid, invitând la explorare. Sunetele celor mai interesante și exotice dintre acestea pot fi ascultate individual într-o cască. În același spațiu pot fi audiate compozițiile muzicale ale lui Anton Pann, atât cele coral-religioase, cât și cele vocal-instrumentale.
Zoetropul și praxinoscopul – inventate în timpul vieții lui Anton Pann – sunt primele aparate mecanice care folosesc principiul stroboscopic și, respectiv, cel al memoriei retinei pentru a crea animații.
Pe aceste două aparate, vizitatorii pot să-și pună singuri mai multe benzi cu animații în care protagonist principal este personajul atât de cunoscut al operei lui Pann, Nastratin Hogea. Un alt element interactiv este căruța cu traseul acesteia. Așa cum viața lui Anton Pann este un lung șir de călătorii, povestea vieții lui este spusă prin mișcarea acesteia de-a lungul traseului. Pe măsură ce ea este mișcată, panourile se întorc, dezvăluind informații din anul în dreptul căruia aceasta ajunge.
Casa memorială Anton Pann | În pivniță regăsim o imagine consacrată a raspelului pentru sticle de vin
În pivniță regăsim o imagine consacrată a raspelului pentru sticle de vin, reinventat atât ca și cromatică și textură, cât și în privința conținutului. Locul licorii îndrăgite încă din secolele trecute este luat de scrierile pe acest subiect. Fiecare etichetă păstrează un vers din cărțile dedicate diverselor situații în care ne poate pune vinul.
Cromatica simplă, austeră și puterea albului omniprezent în interiorul muzeului au rolul de a pune în lumină atât fizic, cât și metaforic obiectele expuse și creează o senzație de deschidere a spațiului, altfel îngust.
Text de Ioana Aldea, arhitect