Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 24/10/2022
Artă & Cultură / Carte

ALEGERILE CLAUDIEI | John Green: Antropocenul acum

Claudia Aldea De Claudia Aldea
Comentarii ALEGERILE CLAUDIEI | John Green: Antropocenul acum Share ALEGERILE CLAUDIEI | John Green: Antropocenul acum
John Green


ALEGERILE CLAUDIEI | John Green: Antropocenul acum

„Mi-a luat toată viața de până acum să mă îndrăgostesc de lume. A te îndrăgosti de lume nu înseamnă să ignori sau să neglijezi suferința, atât umană, cât și de altă natură. Pentru mine, a te îndrăgosti de lume înseamnă să ridici ochii spre cerul nopții și să-ți simți mintea cufundându-se în frumusețea depărtărilor înstelate.”

John Green
John Green foto Marina Waters

Cartea a fost tradusă la editura TREI/ Foto: John Green

În anul 2018, pentru a explica, folosindu-se de sistemul five-star rating, anumite aspecte ale experienței umane, și pentru a discuta despre locurile sau momentele în care existența lui s-a lovit de forța Antropocenului („Un termen propus pentru actuala eră geologică, în care oamenii au remodelat profund planeta și biodiversitatea sa”), scriitorul american John Green (Orașe de hârtie, Căutând-o pe Alaska, Sub aceeași stea, Un șir infinit de țestoase) a început, printr-un episod în care a vorbit despre gâștele canadiene și despre băutura Diet Dr Pepper, un podcast încheiat în 2021, cu lansarea primei sale cărți de non-ficțiune (care poate fi privită și ca o autobiografie): „Antropocenul acum”.

What is my new book about?

Astfel, scriitorul ne poartă prin viața lui cu ajutorul unei colecții de eseuri (fiecare capitol vorbind despre o amintire importantă din existența sa), povestind, prin propriile trăiri, ce înseamnă să trăiești în lumea de astăzi: „În Antropocen nu există observatori dezinteresați, ci doar participanți.”

După ce primul eseu, dedicat piesei You’ll Never Walk Alone (căreia i-a acordat 4,5 stele), oferă o deschidere plină de speranță și curaj (cartea a fost începută la mijlocul anului 2021, în perioada lockdown-ului), următorul capitol ne duce în copilăria lui John Green, când, aflat la observatorul Orlando Science Center (din Florida), el s-a gândit, pentru prima dată, cât de minusculă pare viața umană în comparație cu cea a planetei noastre.

Aducându-ne ușor în prezent, și vorbind despre sfârșitul lumii, scriitorul ajunge la prima contradicție pe care încearcă să o explice: omul este atât de puternic încât poate remodela climatul și biodiversitatea Pământului, dar nu suficient de puternic pentru a controla în ce direcție se îndreaptă schimbările pe care le produce: „Pentru multe forme de viață, omenirea este apocalipsa.”

The Anthropocene Reviewed, Animated

Mai departe, Green ne prezintă istoria cometei Halley (pe care a văzut-o atunci când avea 8 ani), pentru a vorbi despre importanța curiozității și despre modul în care percepem timpul (și trecerea lui), finalul romanului Marele Gatsby, unde apare o critică a consumerismului contemporan brutal, picturile rupestre din peștera Lascaux (care ne amintesc, așa cum spunea Pablo Picasso, că „noi nu am inventat nimic”), băutura Diet Dr Pepper, unde discută tema autodistrugerii controlate (explicând poate, într-un mod diferit, metafora personajului Augustus Waters, din „Sub Aceeași Stea”, care ținea permanent în gură o țigară pe care nu o aprindea, pentru a nu-i oferi puterea de a-l ucide, transformând-o astfel în simbol), lumea Jurassic Park (modul în care oamenii percep adevărul și realitatea), gâștele canadiene (tema fricilor umane), problema ursuleților de pluș (care este de natură climatică), bacteria staphylococcus aureus („Unul dintre misterele vieții este motivul pentru care viața vrea să existe”), lumea văzută în amurg (ce înseamnă frumusețea în Antropocen), Pinguinii din Madagascar (absurditățile Antropocenului), rețeaua CNN (cum aflăm și procesăm informații în lumea contemporană), filmul cineastului Henry Koster, Harvey (unde apare lupta scriitorului cu depresia și anxietatea, alături de puternica speranță care l-a ghidat până în prezent), orașul Indianapolis (în care trăiește, și pe care îl vede ca un simbol pentru sentimentul de acasă), cum putem înțelege capitalismul agresiv și nereglementat printr-un joc de Monopoly („celebrarea îmbogățirii prin sărăcirea altora”), viața în comparație cu Super Mario Kart (o critică a sistemelor politice, sociale și economice din prezent, care favorizează anumite grupuri de persoane), cercurile artistului japonez Hiroyuki Doi, importanța șoptitului (dar mai ales a tăcerii) și importanța limbajului (prin tastatura QWERTY).

Astfel, Antropocenul capătă, datorită elementelor, situațiilor și trăirilor extrem de familiare celor ce trăiesc în el, înțelesuri și simboluri care explică existența și experiența umană marcată atât de puternic, în toate formele sale, de schimbare.

John Green

Tineri fermieri, via PetaPixel

După ce ultimul eseu ne poartă prin povestea fotografiei „Tineri fermieri” (August Sander, 1914, cunoscută și ca „Trei fermieri mergând la un bal”), pe care o descrie ca fiind un memento, amintind de linia viitorului (numită de scriitorul Philip Roth „teroarea neprevăzutului”), pe care nu o putem anticipa aproape niciodată (cei trei băieți din imagine au fost fotografiați cu puțin timp înainte de începerea Primului Război Mondial), cartea se încheie cu un post-scriptum din partea autorului, dedicat în totalitate oferirii unui sens Antropocenului: „Singura concluzie pe care o pot trage e una simplă: suntem atât de neînsemnați și atât de fragili, atât de glorios și de îngrozitor de trecători!

Trăiește-ți viața. Trăiește-ți viața. Trăiește-ți viața.

Text de CLAUDIA ALDEA

Galerie imagini

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.

Caută