The Beths: Expert In A Dying Field
După ce s-au întâlnit în cadrul Universității din Auckland, unde studiau producție muzicală și jazz, vocalista și compozitoarea Elizabeth Stokes (nominalizată de două ori la premiile Silver Scroll, ținute anual în Noua Zeelandă), chitaristul Jonathan Pearce, basistul Benjamin Sinclair și toboșarul Tristan Deck au înființat trupa The Beths (un omagiu adus lui Stokes, care a fost inspirată de personajul Lorelai Gilmore în alegerea numelui) în anul 2014, când au început să posteze pe SoundCloud melodii făcute în regim DIY, devenite, apoi, virale.
Primul EP din cariera celor 4 The Beths, Warm Blood,
Primul EP din cariera celor 4, Warm Blood, a fost lansat în primăvara anului 2016, prezentând ascultătorilor, cu ajutorul celor 5 piese ce amintesc de filme coming-of-age precum Grease, Clueless sau The Breakfast Club, sunetul pop-punk specific formației:
„Sometimes it’s dark in my head/ Sometimes I give up the light for the monsters under my bed/ They’re well-fed” (Idea/Intent).
EP-ul a fost urmat de melodia Great No One („Misery loves me/ But I don’t love her/ It’s a one-way street/ Circling planet earth”), prin care The Beths și-au anunțat albumul de debut, lansat la finalul anului 2017, pe care l-au numit, simbolic, pentru a introduce tema nesiguranței de sine (pe care o întâlnim în majoritatea proiectelor lor și pe care o vedem și pe coperta albumului, sub forma unui personaj care nu se poate privi în oglindă), Future Me Hates Me.
Astfel, sentimentul de neliniște interioară este prezentat perfect prin piese precum You Wouldn’t Like Me („You wouldn’t like me/ If you saw what was inside me”), Happy Unhappy, numită de Rolling Stone melodia verii în 2018 („’Cause you’re in my brain taking up space I need/ For remembering pins and to take out the bins”) sau Whatever, fiind, totuși, completat, în timp ce ne îndreptăm către finalul proiectului, de elemente de umor și speranță (pe care le putem anticipa întotdeauna datorită sunetului): „Trying my best to be less of a coward/ Trying to be less, trying to be less than thou”.
The Beths – “Future Me Hates Me” (official music video)
Cel de-al doilea LP din carieră, Jump Rope Gazers
După ce, în 2019, trupa a devenit supporting act pentru turneul celor din Death Cab for Cutie, cel de-al doilea LP din carieră, Jump Rope Gazers (numit de publicația Rolling Stone „a power-pop bliss”), a apărut în vara anului următor, continuând temele prezentate în primul album, dar aducând o vulnerabilitate și sinceritate ce renunță, de data aceasta, la umorul cu care și-au obișnuit fanii: „I think I love you/ And I think that I loved you the whole time/ How could this happen/ We were jump rope gazers in the middle of the night”.
The Beths – “Jump Rope Gazers” (official music video)
Pentru că majoritatea pieselor au fost scrise într-o perioadă complicată din viața solistei, o altă temă discutată de cei 4 este durerea simțită de persoanele separate de cei dragi, vizibilă în melodii precum Do You Want Me Now („Long distance is the wrong distance”), Acrid („Tragic, the messages I send, my mind post-midnight/ Are showing seen but no reply/ So I mash the keys a million times”), Dying to Believe, unde apare din nou anxietatea despre care Elizabeth Stokes vorbește în majoritatea compozițiilor sale („I’m sorry for the way that I can’t hold conversations”), Don’t Go Away sau Mars, the God of War („Mars, the God of War is watching over me/ So passively, from the twinkling scenery”).
Așa cum spune Stokes, „Albumul vorbește despre relațiile dintre oameni și despre modul în care comunicăm în prezent”, war machine-ul devenind, în viziunea ei (ca simbol al comunicării din lumea contemporană), chiar telefonul pe care îl folosim atunci când trimitem mesaje.
The Beths – “Mars, The God Of War” (official music video)
Cel mai recent proiect, albumul Expert In A Dying Field, apărut pe 16 septembrie 2022, introduce fanilor un nou sunet, care, după ce poartă ascultătorul prin frica produsă, uneori, de schimbare, se termină cu un vis al acceptării de sine: „Tema principală a acestui album este schimbarea și, cel mai important, cum îi poți face față.”
The Beths – “Expert In A Dying Field” (Official)
Cele 12 melodii ne plimbă prin sentimentele de izolare, iubire, singurătate și tristețe, văzute prin ochii lui Elizabeth Stokes, care, în melodii precum Knees Deep („We made it to the longest day/ And the sun, the wind, the earth/ Are wearing me away”), Silence is golden („Maybe I’ll break/ Just shatter, disperse/ Like cracks in a glass”) sau Passing Rain („Shifting perspective/ Gets pretty hectic when you’re weak of will”) vorbește despre experiențele și problemele cu care s-a confruntat până în prezent, piesa de final, 2am, anunțând, în timp ce privim melancolic spre trecut, dorința unui nou început: „Through the darkness pushing in on every side/ Still awake, playing chase with the sunrise”.
Astfel, mesajul albumului devine clar: atunci când cunoaștem o situație, relație, loc sau om într-un mod atât de profund încât informațiile refuză să ne părăsească indiferent de schimbările care au loc în viața noastră (sau de cât de mult ne îndepărtăm de ele), putem obține titlul de Expert In A Dying Field, în timp ce ne putem orienta către un nou drum (sau putem păstra speranța): „Love is learned over time/ ‘Til you’re an expert in a dying field”.
Text de CLAUDIA ALDEA
