Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 15/09/2022
Muzică

Interviu exclusiv cu CALEB QUAYE | De la Elton John la Dumnezeu: ,,Trebuie să existe ceva mai presus de-atât”

Alex Mușat De Alex Mușat
Comentarii Interviu exclusiv cu CALEB QUAYE | De la Elton John la Dumnezeu: ,,Trebuie să existe ceva mai presus de-atât” Share Interviu exclusiv cu CALEB QUAYE | De la Elton John la Dumnezeu: ,,Trebuie să existe ceva mai presus de-atât”
CALEB QUAYE


Radiourile comerciale de pe întreg mapamondul sărbătoresc bizara revenire a lui Elton John în lumea mainstream-ului muzical, prin cele două colaborări surprinzătoare ale artistului britanic cu vedete pop feminine: Cold Heart, lansată alături de Dua Lipa și recenta Hold Me Closer, un dialog muzical realizat alături de Britney Spears. Holurile mall-urilor au început, așadar, să vibreze cu vocea lui Elton, mai ales că cele două piese nu sunt noi, ci funcționează sub forma unor remixuri house ale vechilor hituri ale artistului, printre care s-au strecurat The One, Tiny Dancer sau Sacrifice, scăldate în efecte audio ciudate și împachetate într-un bizar ambalaj demn de un real soundtrack al mersului la cumpărături în magazine de fast fashion.

Citește și:

Hold Me Closer, revenirea mult așteptată a lui Britney Spears, se deschide cu o melodie de chitară înregistrată în 1971 de Caleb Quaye pentru hit-ul lui Elton, Tiny Dancer. ,,Să-mi trimită cecul și sunt OK”, spune Caleb răzând, deși îți vine greu să-l crezi, având în vedere distanțarea sa profundă față de lucrurile materiale.

Cert este că mulți dintre credincioșii care frecventează The Church On The Way, o biserică din Van Nuys, California, nu numai că nu cunosc faptul că unul din membri acesteia domină acum radiourile mapamondului, dar nici nu își imaginează că acesta este prezent pe milioane de discuri vândute, căci între 1968 și 1976, melodiile chitarei lui Caleb au condimentat constant hituri și LP-uri precum Tumbleweed Connection, Madman Across the Water, Rock Of The Westies și Blue Moves, creații ale celui mai mare fenomen pop al vremurilor: Elton John.

Caleb, trebuie să îmi povestești despre noua colaborare a lui Elton John cu Britney Spears, cântec ce conține partea de chitară înregistrată de tine pentru single-ul Tiny Dancer, în 1971.

Colaborarea a venit de nicăieri, pentru mine a fost o mare surpriză. Filmul meu [documentarul Louder Than Rock] apare anul viitor, iar cântecul, într-un mod bizar, mă va introduce unei noi generații. Casa de discuri deține înregistrările originale, mă aștept să primesc drepturi de autor, deci din punctul meu de vedere, să-mi trimită cecul și sunt OK!

Și totuși, ce crezi despre noua abordare a lui Elton, cea de a-și remixa vechi cântece în colaborare cu vedete pop? Acum Britney Spears, nu demult, Dua Lipa…

Am auzit colaborarea cu Dua Lipa și nu este ceva ce îmi place în mod deosebit. Nu că ar fi ceva în neregulă cu cântecul, doar că nu îmi spune prea multe. Îl felicit, totuși, pentru colaborările cu noii artiști, cred că ăsta este un lucru bun pentru el. Pentru mine, o bună parte din muzica nouă este mult prea electronică, mie îmi place să aud un baterist adevărat, un basist adevărat…

Ai dreptate, când ascult albumele pe care le-ai înregistrat alături de Elton, în anii ’70, simt o adevărată bucurie în interpretarea voastră. Oare asta este și din cauza faptului că vă adunați toți într-o cameră și înregistrați cântecele în timp real?

Exact. Pe lângă asta, ne și cunoșteam, cântasem împreună, avusesem multe concerte, așa că atunci când am intrat în studio, eram foarte legați muzical. Nu o vedeam ca fiind muncă, ci distracție. Muzica cu care noi am crescut, cea a anilor ’50 – ’60, fie că vorbim despre rock’n’roll-ul timpuriu, rockabilly sau soul, era înregistrată live, în studio. Noi nu aveam nimic din tehnologia de astăzi, doar câteva microfoane care captau ce se auzea în cameră. Soliștii vocali trăgeau un ghid peste instrumental, urmând să înregistreze partea de voce ulterior, dar dacă erai un solist foarte bun, puteai să o înregistrezi din prima, cu toată trupa.

Caleb Quaye & Elton John live, anii ‘70
Caleb Quaye & Elton John live, anii ‘70

Chiar dacă ai devenit cunoscut drept chitarist de rock, inițial ai fost expus muzicii jazz, prin intermediul tatălui tău, cunoscutul interpret Cab Kaye. Până la urmă, Dizzy Gillespie te legăna pe genunchi când erai copil, nu multă lume se poate lăuda cu așa ceva!

Jazz-ul m-a influențat enorm. Toți acei muzicieni faimoși ai vremii treceau pe la noi pe acasă și improvizau, mai ales că tata cânta cu ei când veneau în Anglia. Era prieten bun cu Charlie Parker și Art Blakey, membri ai orchestrei lui Duke Ellington ne vizitau des… Îți dai seama, aveam patru ani, ascultam acea muzică incredibilă la noi acasă și mi-am spus că asta vreau să fac și eu. Pe vremea aia, băieții voiau să le calce pe urme taților, tata era muzician, așa că m-am decis că îmi doresc același lucru. Cu toate acestea, jazz-ul nu mă plătea foarte bine, așa că am început să îmi căștig existența cântând ca și muzician de studio, unde trebuia să cânți de toate, lucru pe care mi l-am și dorit, căci nu voiam să fiu blocat într-un singur gen de muzică.

Vrei să spui că este important ca un muzician să știe să abordeze mai multe genuri muzicale…

Absolut! Eu am renunțat la școală la 14 ani și am început să lucrez în studiouri la vârsta de 16 ani, într-o perioadă în care Beatles erau la modă, muzica se schimba, ritmul se schimba. Ce am observat era că mulți muzicieni din generația tatălui meu erau blocați, neputându-se adapta la simplitatea rock’n’roll-ului. Între 12 și 16 ani, am început să fiu atras de ritmul rock-ului, așa că am început să ascult multă muzică din Memphis și New Orleans. Deja începeam să fiu contactat pentru sesiuni de înregistrări unde producătorul dorea ca toboșarul să bată în stilul lui Ringo, iar tipul de la tobe, prieten cu tatăl meu, nu putea să facă asta, așa că producătorul m-a rugat să-l concediez. Aveam 16 ani!

Caleb, la 16 ani i-ai obținut lui Elton primul său contract cu o casă de discuri, cred că erai suficient de matur încât să și concediezi oameni!

Ai dreptate! La vremea respectivă, am realizat că nu vreau să devin doar un instrumentist, ci voiam să învăț fiecare aspect al producției muzicale. Sunt foarte recunoscător că am reușit să fac asta, lucrând la studiourile lui Dick James. Nu sunt mândru că m-am lăsat de școală la 14 ani, dar asta a fost situația.

Coperta din spate a LP-ului de debut, Elton John (1970).
Coperta din spate a LP-ului de debut, Elton John (1970).

Te-ai întors, totuși, în ultimii ani, la muzica jazz…

Nu cred că am părăsit vreodată jazz-ul, mereu am continuat să îl ascult, chiar și cântatul meu pe piesele lui Elton este o interpretare rock cu sensibilități de jazz. Încerc să țin lucrurile cât mai muzicale, iar oamenilor le place asta.

Revenind la Elton, ai concertat alături de trupa sa timp de câțiva ani, în vârful popularității sale imense. Cum ți-a afectat asta sănătatea fizică și mentală?

Presiunea era imensă, drogurile erau acolo, dar momentele când eram propriu-zis pe scenă erau deosebite, aia era plasa noastră de siguranță. Știam ce facem și ne simțeam bine. Problema era, însă, circul care ne înconjura. Ne dădeam jos de pe scenă, eram înconjurați de presă și fani care urlau… Pe de-o parte, era fabulos să faci asta, concertele și reacția mulțimii erau extraordinare, dar energia acelor concerte era la un nivel foarte înalt…

…după care ajungeai într-o cameră de hotel și nu știai ce să faci cu ea.

Da, exact. E un mod foarte anormal de a-ți trăi viața.

The Elton John Band, 1974.
The Elton John Band, 1974.

Cum colaborai cu Elton la crearea părților de chitară?

Părțile de chitară erau mereu responsabilitatea mea și a lui Davey Johnstone [celălalt chitarist din trupa lui John]. Partea grozavă era că Elton ori venea în studio cu un cântec gata terminat, ori îl termina acolo. Odată ce piesa era gata, ne adunam în jurul pianului, îl vedeam și ascultam, iar eu îi spuneam mereu basistului ,,uită-te la mâna lui stângă!”. Pe parcurs, ne veneau idei, iar eu le traduceam celorlalți membri din trupă. Ne mișcam foarte repede, pentru că Elton venea cu cântece foarte solide, construcții muzicale foarte puternice. Astfel, era foarte ușor pentru ceilalți muzicieni să se lipească de ideile sale, iar el avea mereu încredere în noi.

The Elton John Band, 1975
The Elton John Band, 1975

Caleb, povestește-mi, te rog, despre trezirea ta spirituală, dacă o pot numi așa.

La momentul respectiv cântam cu Hall & Oates, iar lucrurile nu mergeau foarte bine. Alături de Elton ajunsesem pe vârful muntelui Everest. Aveam tot ce ne dorisem, vise împlinite și faimă, dar după un timp, am început să mă gândesc că trebuie să existe altceva mai presus de-atât.

Să înțeleg că faima nu ți-a putut oferi o plăcere de durată…

Da, absolut. Cunoșteam muzicieni care s-au sinucis din cauza asta și m-am gândit că până și drogurile pe care le luam se vor termina, că bețiile vor ajunge și ele la un sfârșit și că ceva era greșit la mijloc. Așa cum am spus și mai devreme, eram frustrat din cauza întregului circ, mă simțeam ca un produs. Nu am fost niciodată ateu, mereu am știut că Dumnezeu se află undeva acolo, dar întotdeauna am crezut că e mult prea ocupat cu administrarea Universului ca să se mai ocupe și de cineva ca mine. Căutam ceva și niciun drog nu m-a ajutat să-l găsesc. Puțină lume știe că înainte de concertul de pe stadionul Dodger [faimos concert al lui Elton John din toamna lui 1975], Elton a luat o supradoză și s-a aruncat într-o piscină, încercând să se omoare. Era complet pierdut. Concertul a avut loc a doua zi, dar a fost nevoie ca medicii să îl resusciteze… a fost groaznic.

Elton John, live pe Dodger Stadium, Los Angeles (1975).
Elton John, live pe Dodger Stadium, Los Angeles (1975).

Cum ți-a impactat îmbrățișarea Creștinismului relația cu muzica?

Oh, a îmbogățit-o, fără niciun dubiu! Totul a început cu Chester Thompson, un prieten de-al meu, bateristul din concerte al formației Genesis. L-am întâlnit aici, în California, iar el m-a invitat în trupa sa de jazz. Amândoi aveam aceeași vârstă, eram amândoi muzicieni profesioniști, activi în industrie, dar el era diferit. Nu consuma droguri, nu o luase razna ca ceilalți… el și cu soția sa aveau ceva, un fel de pace și stabilitate în viețile lor. Mi-am spus ,,orice îl face pe tipul asta să fie așa, vreau și eu!”. Mi-au spus că erau creștini și că frecventau biserica, le ziceam ,,da, sigur, eu o să-mi fumez iarba liniștit aici”, dar nu puteam să scap de acel sentiment. Ca să nu o mai lungesc, de Paște, în 1982, m-au invitat să merg cu ei la biserică, iar în timpul slujbei, Dumnezeu mi-a vorbit: ,,Caleb, trebuie să mă însoțești de astăzi, am o nouă viață pentru tine”. Am realizat că asta era vocea pe care o auzisem cu câțiva ani în urmă, într-o cameră de hotel, în timpul unui turneu cu Hall & Oates. Mi-am spus ,,ăsta-i Iisus!”.

Interviu exclusiv cu CALEB QUAYE | De la Elton John la Dumnezeu: ,,Trebuie să existe ceva mai presus de-atât” 

Spune-mi puțin despre Louder Than Rock, documentarul autobiografic pe care îl pregătești de câțiva ani…

Nu am o dată exactă a lansării, dar plănuim să îl lansăm în ianuarie 2023. Lucrăm la el de 12 ani, pentru că nu multă lume a dorit să investească, iar cei ce au făcut-o au vrut să schimbe povestea, iar eu nu mi-am dorit acest lucru. Sunt foarte mulțumit de felul în care a ieșit și este incredibil că o să apară acum, când Elton își încheie turneul de adio. În documentar vorbesc despre întâlnirea mea cu Elton, despre cum i-am obținut primul contract cu o casă de discuri, deci cred că este o poveste care poate să inspire oamenii creativi să-și urmeze visurile, iar în cazul meu, visuri care s-au întâlnit cu Adevărul… iar aici intră în scenă Iisus.

Urmărește interviul video cu CALEB QUAYE:

Galerie imagini

Share

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin
Share on twitter
Share on email

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Esențiale

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.