Meniu Zile și Nopți

Artă & Cultură

Articole Zile si Nopti Zile si Nopti 14/09/2022
Artă & Cultură / Performing arts Festival Zile si Nopti

Arta improvizației | Interviu cu ȘTEFAN HULUBA: “Performerul se folosește de tot ce presupune ființa lui – trup și suflet”

Delia Mitrache De Delia Mitrache
Comentarii Arta improvizației | Interviu cu ȘTEFAN HULUBA: “Performerul se folosește de tot ce presupune ființa lui – trup și suflet” Share Arta improvizației | Interviu cu ȘTEFAN HULUBA: “Performerul se folosește de tot ce presupune ființa lui – trup și suflet”
ȘTEFAN HULUBA


Ștefan Huluba va participa în calitate de trainer la cea de-a X-a ediție a Festivalului Național de Improvizație, ce va avea loc în perioada 15-18 septembrie, la Teatrul Recul. Până acum nu a ratat nicio ediție în calitate de participant, după ce în 2014 a câștigat Campionatul Național de Teatru Sport din cadrul !MPRO. Anul acesta, Ștefan, împreună cu liceenii înscriși la workshop-uri au pregătit un spectacol de impro long form.

Despre Ștefan Huluba știm deja că este extrem de activ în lumea improvizației. Este membru fondator al trupei de improvizaţie Backstage Boys alături de care susține spectacole încă din 2010 și de zece ani organizează ateliere de impro, unde lucreaza cu oameni de diverse vârste, care provin din medii și mai diferite, dar în special a lucrat de-a lungul timpului cu adolescenți. În prezent este actor angajat al Teatrului Municipal Bacovia din Bacău, iar în București îl putem urmări în spectacolele companiei Jamais Vu.

Arta improvizației | Interviu cu ȘTEFAN HULUBA: “Performerul se folosește de tot ce presupune ființa lui - trup și suflet”

Cum ți-ai descoperit afinitatea pentru improvizație? Vorbește-ne puțin, te rog, despre primii pași care ți-au direcționat traseul artistic în această zonă.

În mod ”oficial” am descoperit improvizația în facultate, atunci când Mihaela Sîrbu – care ne era profă de actorie, ne-a propus în anul doi un modul de impro. Mi-a plăcut extrem de mult, iar în anul următor, când ne-a propus și un spectacol de licență de teatru sport, nu am avut nicio ezitare. M-a atras foarte mult libertatea pe care am descoperit-o în cadrul jocurilor. Abia așteptam antrenamentele (așa denumim sesiunile de pregătire pentru spectacolele de impro, e ca în sport) și efectiv nu realizam cum trece timpul. După ce am ieșit la public cu  „Teatru sport! Cu Johnstone Babies” – așa s-a numit proiectul de licență coordonat de Mihaela Sîrbu – l-am tot jucat, iar mie a început să-mi placă din ce în ce mai mult.

E minunată senzația aceea când ești în scenă și nu știi ce să faci, nu ai nimic stabilit dinainte, iar publicul este curios să vadă cum te descurci. De foarte multe ori poți eșua, însă atunci când lucrurile se leagă armonios, când te înțelegi cu partenerii  (de cele mai multe ori din priviri), când se nasc povești super interesante și apar emoții ce îi țin pe martori cu sufletul la gură -acele senzații sunt de nedescris. În felul acesta apare ”microbul”, iar ”microbul” prinde rădăcini.

Lucrurile au evoluat firesc; după ce am terminat facultatea, o parte dintre cei care jucam în proiectul de licență am dorit să ne continuăm drumul început. Astfel din toamna anului 2010 a apărut trupa de improvizație Backstage Boys. Am învățat extrem de multe lucruri de la colegii mei și le sunt recunoscător pentru asta – Cătălin Coșarcă, Sever Bârzan, Iulian Sfircea, Vlad Mihu și Vlad Șpilca. Poate cel mai important lucru dobândit este încrederea – în ei, dar și în mine.

De ce ai ales tocmai improvizația ca formă de exprimare și ce te-a făcut să crezi că va avea succes?

Mi-a plăcut foarte mult libertatea pe care o ai când ești pe scenă. În aceeași măsură, îmi place foarte mult jocul, iar în improvizație el este cheia. Cred că, în general, relațiile dintre oameni funcționează ca niște jocuri ale căror reguli, dacă nu sunt deja cunoscute sau învățate în prealabil, sunt descoperite pe parcurs. Succes? Nu-mi dau seama dacă are succes. Are? Și acum putem începe o discuție lungă despre ce inseamnă succesul…

Arta improvizației | Interviu cu ȘTEFAN HULUBA: “Performerul se folosește de tot ce presupune ființa lui - trup și suflet”

Prin ce diferă rutina unui performer care susține spectacole de improvizație față de modul de pregătire a unui actor convențional? Ce se întâmplă în culisele unui astfel de spectacol? Putem spune că repetați înainte?

Improvizația este ca un sport. De aceea, cum am menționat mai devreme, denumim sesiunile de pregătire pentru un spectacol – antrenamente. Dacă pentru un spectacol de teatru clasic actorul trebuie să învețe un text, trebuie să se supună unui concept regizoral, trebuie să se obișnuiască într-un decor sau cu anumite costume, descoperă o coregrafie, se documentează pentru acel rol  – asimilarea tuturor acestor elemente petrecându-se în timpul repetițiilor – la impro e puțin diferit. Nu există nimic stabilit dinainte, performerul se folosește de tot ce presupune ființa lui – trup și suflet. Iar la antrenamente el își dezvoltă capacitatea de a se folosi de tot ce are mai bun, atât el cât și partenerii lui. De aceea sunt foarte importante aceste antrenamente; în timpul lor improvizatorii se cunosc, capătă incredere unii în alții dar și în forțele proprii, învață unii de la alții, devin mai atenți; practic își întăresc ”mușchii”.

Munca unui improvizator bun nu se rezumă doar la aceste antrenamente, iar aici se aseamănă cu cea a unui actor bun. El trebuie să fie conectat permanent cu lumea în care trăiește, trebuie să fie, așa cum îmi place să spun de multe ori, un burete de informații și de experiențe. Improvizatorul sau actorul muncește tot timpul. El trebuie să aibă orizonturile cât mai largi, să aibă capacitatea să înțeleagă cât mai mult din ceea ce se petrece în jurul lui, să-și exerseze tot timpul abilitățile și să-și descopere sau dezvolte unele noi. Toate aceste lucruri constituie surse de inspirație. Aș îndrăzni să spun că și atunci când doarme actorul/improvizatorul lucrează; visele ne inspiră de foarte multe ori.

Înainte de fiecare spectacol, ca la sport, ne ”încălzim”. Dacă pentru un spectacol clasic trecem prin text, prin mișcarea prestabilită și parcurgem practic, ca la un concert, partiturile proprii;  înainte de un spectacol de improvizație cel mai important lucru e să ne armonizăm cu adevărat propriile ”universuri”(din ziua respectivă). Ăsta cred că e cel mai dificil lucru, dar se poate obține cu antrenament.

Lucrezi cu imaginația. Ce faci să te menții în formă pe plan creativ? Cât de important este exercițiul în improvizație?

Cred că am spus mai devreme că munca improvizatorului nu se oprește niciodată și o consider foarte importantă. Da, lucrezi cu imaginația, de aceea e foarte necesar să fie cât mai bogată. Fiecare carte citită, film văzut, călătorie, persoană întâlnită, loc vizitat etc. contribuie la această îmbogățire. Toate aceste experiențe ajung să te inspire atunci când ești pe scenă și ești nevoit să creezi ceva pornind doar de la o sugestie. Pe principiul ”DA, ȘI”, acea sugestie naște ceva din care apoi se naște altceva și tot așa.

Recunosc că mi-aș dori sa am mai mult timp pentru astfel de acumulări, dar mă străduiesc cât mai mult să fac activități cât mai variate și să îmi satisfac (deci și să-mi  stimulez) astfel toate simțurile. Cam asta îmi propun si pe viitor, să călătoresc, să învăț lucruri noi, să ascult muzică diversă, să gust, să miros…

Arta improvizației | Interviu cu ȘTEFAN HULUBA: “Performerul se folosește de tot ce presupune ființa lui - trup și suflet”

Povestește-ne, te rog, despre Festivalul Național de Improvizație și despre parcursul tău în acest festival de-a lungul timpului, de la câștigător la trainer.

Până acum nu am ratat nicio ediție; cel mai des alături de Backstage Boys, când la prima ediție am câștigat ceea ce s-a numit atunci ”Campionatul Național de Teatru Sport” sau în alte ediții când am jucat ”One Shot” (spectacol long-form cu un concept excelent gândit de Cătălin Coșarcă) sau ”Horror Show” sau online în ediția pandemică.

Mă bucur că anul trecut am jucat și în festival un spectacol de long-form la care țin foarte mult –InstaShakespeare, un spectacol de improvizație care aduce pe scenă universul fascinant al lui Shakespeare. Conceptul artistic îi aparține lui Matei Lucaci-Grunberg iar proiectul nu s-ar fi putut realiza fără Sever Bârzan și Delia Riciu; ei au reușit să atragă în lumea improvizației și câțiva actori tineri absolut minunați: Eva Cosac, Ștefan Iancu, Iosif Paștina, Dragoș Ioniță, Oana Jipa.

Am participat la ateliere susținute de improvizatori mult mai experimentați veniți mai ales din SUA. Multe dintre aceste workshopuri au generat spectacole în festival; iar aici imi amintesc cu mare plăcere de show-ul coordonat de Jill Bernard, sau de ”The Romanian Scramble” al lui Joe Bill, sau ”Trigger Happy” al lui Mick Napier.

Poate cea mai mare provocare pentru mine a fost când am avut ocazia să susțin și un Solo Improv Show (dacă nu mă înșel a fost și primul din istoria festivalului), în care mi-am dorit să explorez  ceea ce se cheamă ”gramelot” sau ”gibberish” (atunci când imiți o limbă străină fără să spui ceva concret) – l-am denumit ”…ISH”.

Acum realizez ca nu știu când au trecut aceşti 10 ani și sunt cu atât mai onorat să mă găsesc la această ediție în postura de trainer. Mulțumesc!

Arta improvizației | Interviu cu ȘTEFAN HULUBA: “Performerul se folosește de tot ce presupune ființa lui - trup și suflet”

Ce așteptări ai de la ediția de anul acesta din postura de trainer?

Ediția din acest an mi-a oferit șansa să explorez conceptul de long-form cu o grupă formată din adolescenți. Sunt extraordinari: Luca Demezzo, Dragoș Sărățeanu, Luca Udățeanu, Dragoș Prundeanu, Maria Petre, Simona Rădoi, Julia Moraru, Mario Grigore. Unii dintre ei au descoperit cu această ocazie improvizația și absolut toți vor juca pentru prima dată un spectacol long-form, în festival. Le mulțumesc pentru încredere și disponibilitate și singurul lucru pe care mi-l doresc este să se bucure atât de mult de această experiență încât să-și dorească să continue cu acest spectacol.

De-a lungul anilor ai lucrat mult cu adolescenți. Care sunt rezultatele? Ce îi face să se întoarcă de fiecare dată?

Cel mai mult îmi place să lucrez cu ei. Copiii mai mici au mult prea multă energie pentru mine și recunosc că le fac față cu greu, iar adulții sunt cuprinşi de cele mai multe ori de preconcepții care îi fac foarte rigizi. Rezultatele nu se văd imediat cum te apuci de improvizație. Cum am mai spus, e ca la sport, iar antrenamentul este foarte important. Sau altfel, e ca atunci când înflorește o floare; nu vedem efectiv acest proces – cum cresc și se deschid petalele, ci dintr-o dată remarcăm floarea care parcă ne zâmbește. Cam așa se dezvoltă și adolescenții la impro.

Eu când lucrez cu ei nu îmi doresc să devină actori (cei care-și doresc asta vor face eforturile suplimentare și vor ajunge să facă și performanță), ci să descopere ce îi interesează cu adevărat, să dobândească încredere în ei, să înțeleagă lumea din jurul lor, să facă legături între informațiile/ experiențele de care se lovesc, să fie capabili să facă ceva împreună cu alții, să dea valoare lucrurilor pe care le fac sau le spun și să înțeleagă necesitatea acestora și multe alte lucruri pe care din diferite cauze nu le pot obține în procesul instructiv-educativ obișnuit. Improvizația îi poate ajuta foarte mult să se dezvolte prin toate jocurile și exercițiile care îi antrenează până la urmă să fie oameni. Oameni într-o societate atât de sălbatică.

La toate aceste lucruri aș mai adăuga un lucru, foarte important, care cred că lipsește în foarte multe cazuri și care poate fi sursa multor frustrări. Răbdarea. Să ascult, să observ, să simt, să analizez, să comunic. Dacă avem răbdare, cine știe, poate putem vedea și procesul de înflorire. Din toate perspectivele.

Galerie imagini

Share

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin
Share on twitter
Share on email

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.