Teatrul Naţional din Cluj-Napoca anunţă premiera spectacolului SĂRUTĂ-MĂ de Vlad Zografi, care va avea loc vineri, 9 septembrie 2022, în Studioul Euphorion, de la ora 19:00.
Regia: Emanuel Petran
Distribuția:
- Emanuel Petran
- Diana Ioana Licu
Sărută-mă este drama unui om bolnav de lepră, un marginal trăitor la periferia vieții pentru că nici nu a știut să se bucure de viață. Deși leproșii sunt izgoniți din societate și nu se pot adăposti în interiorul zidurilor orașului, trebuind să păstreze distanța, personajul piesei pătrunde în casa dezordonată a unui om oarecare și pune stăpânire pe aceasta. Delirul justificărilor pe care și le dă transformă atât spațiul pe care și-l apropriază cât și propriul său trecut: de mic copil, fiind mereu bolnav, i s-a acordat o grijă excesivă, apoi a primit o atenție deosebită și din partea soției sale, care moare însă de cancer, fără să fie regretată.
Urmărim etapele degradării, izolării, precum și căderea treptată a personajului într-un afund al existenței din cauza acestei lepre de care s-a molipsit absolut întâmplător, dintr-o simplă neatenție, care l-a costat îndepărtarea de oameni și l-a condus înspre existența unui om fără adăpost, dar, paradoxal, liber. În cele din urmă, se face stăpânul casei ce nu-i aparține, uzurpând un loc ce nu i se cuvine, dar pe care îl ocupă cu aplombul celui hotărât să se răzbune: pe situație? pe cei din jur? pe ipocrizia oamenilor? sau chiar pe propria lașitate în fața existenței?
„Cred că un text dramatic este cu atât mai pregnant cu cât deschide calea către și mai bogate variante scenice”, spunea Vlad Zografi într-un interviu.
Cuvintele lui au rămas suspendate undeva, într-un spațiu al intervalului, așa încât asistăm acum la o materializare a lor în această a treia variantă a piesei Sărută-mă.
Textul a apărut în volumul de teatru Viitorul e maculatură în 1999. În 2001, Teatrul Național din Cluj-Napoca realiza, în premieră absolută, prima variantă a monodramei (regia: Ovidiu Caița), urmând ca în 2011 spectacolul să fie reluat (regia: Victor Olăhuț) în aceeași interpretare a lui Emanuel Petran.
De această dată, actorul semnează și regia spectacolului. Ceea ce este diferit față de acele prime variante este aducerea la lumină a gândului regizorului, „că acest text nu este despre un homeless, ci despre un ins care intră într-o încăpere și încearcă să pună stăpânire pe casă”. Un spectacol despre frică, distanțare, nerecunoștiință și dorință de eliberare.
