Regizorului Gaspar Noé îi place să provoace. În drama psihologică independentă „Vortex”, el își îndreaptă atenția asupra unui subiect complet diferit față de ceea ce a explorat în trecut: apropierea morții. „Vortex” este un film brutal de perspicace, în special pentru că a fost inspirat din experiențele personale ale autorului: încercarea de a trata demența mamei sale, precum și cea după diagnosticarea lui Noé cu o hemoragie cerebrală care aproape l-a ucis, la începutul anului 2020.
Filmul vine ca o cronică surprinzător de realistă despre un subiect cu mare greutate, regizorul vizionar spunând, de fapt, cum o experiență aproape de moarte i-a inspirat noul său portret puternic al îmbătrânirii și cum idealismul este o victimă a demonilor personali. Cea mai sfâșietoare și convingătoare demonstrație a filmului este că cei mai răi demoni sunt cei pe care îi evocăm pentru noi înșine. „Filmul este violent, din punct de vedere psihologic, din cauza cruzimii săgeții timpului și a naturii biologice a experienței umane”, spune Noé, într-un interviu.
El aduce o perspectivă structurală specială, pe care cinematografia rareori a reșit să o surprindă. Moartea este bifurcată: o experiență în timp real pe ecran, împărțită între îngrijitor și cel îngrijit. Un cuplu de vârstnici căsătoriți se întreabă care dintre ei va muri primul și care dintre ei va trebui să-și asume povara îngrijirii. Filmul a primit aprecieri din partea criticilor și a publicului, cu elogii deosebite pentru regia și scrierea lui Noé, performanțe, putere emoțională, amploare, ambiție și execuție.
Plasat în nord-estul Parisului, lângă Gara Stalingrad, acțiunea se învârte în jurul unui cuplu în vârstă, care se luptă cu degradarea sănătății mentale și fizice. Cei doi primesc ajutorul fiului lor adult, care, la rândul lui, se confruntă cu probleme personale semnificative. Filmul se deschide cu un videoclip cu Françoise Hardy interpretând melodia din anii ’60, Mon Amie la Rose. Apoi, Argento și Lebrun se bucură de o masă modestă pe terasă: acestea sunt ultimele momente de luciditate ale lui Lebrun. Aflăm că a suferit un accident vascular cerebral în urmă cu câțiva ani și de atunci suferă de demență; recent, rata declinului s-a accelerat.
Noé împarte ecranul în două și folosește o metaforă vizuală, povești duble care rulează concomitent. În mod brutal, mediul este mesajul și moartea este vortexul: focarul întunecat, a cărui atracție gravitațională devine din ce în ce mai puternică – și mai greu de evitat să te gândești – cu fiecare an care trece. „Vortex” descrie crud și realist bătrânețea: moartea este haotică, ca și viața, se termină cu lucruri neterminate și într-o dezordine necontrolată.
Filmul rulează în cinematografe din 9 septembrie.
