Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Icon Film Zile si Nopti 18/08/2022
Film Artă & Cultură / Carte

Exclusiv Interviu cu DELIA OWENS, autoarea romanului „Acolo unde cântă racii”

Vlad T. Copilu De Vlad T. Copilu
Comentarii Exclusiv Interviu cu DELIA OWENS, autoarea romanului „Acolo unde cântă racii” Share Exclusiv Interviu cu DELIA OWENS, autoarea romanului „Acolo unde cântă racii”
Delia Owens


Acolo unde cântă racii, unul dintre filmele despre care se vorbește foarte mult în ultima perioadă, are la noi premiera pe 19 august şi reprezintă transpunerea romanului omonim scris de Delia Owens, lansat în 2018 şi devenit aproape instantaneu un bestseller. Prin amabilitatea InterComFilm, vă oferim, în exclusivitate pentru România, un interviu cu DELIA OWENS, creatoarea poveştii din Where The Crawdads Sing.

Delia Owens

Romanul dumneavoastră are fani în întreaga lume. Ce anume face ca această poveste să fie atât de universală?

Cred că există un pic de Kya în fiecare dintre noi, mai ales că am trecut recent printr-o perioadă în care, peste tot în lume, oamenii au fost nevoiți să se izoleze. Where the Crawdads Sing este despre izolare. Este vorba despre modul în care respingerea, discriminarea și izolarea pot afecta o persoană. Cu toții am fost afectați, așa că înțelegem cu adevărat cum s-a simțit Kya cât timp a fost izolată.

Sunt atât de multe lucruri în această poveste – dramă, mister, romantism. În câteva cuvinte, ne puteți spune despre ce este vorba în Where the Crawdads Sing?

Este vorba despre o mulțime de lucruri, așa cum ați spus, dar în esență, e o explorare a miezului crud al naturii umane. Este vorba despre cât de multe putem învăța despre natura umană din natura însăși. Uităm că facem parte din natură. Nu suntem separați de ea. Vorbim despre mama natură, dar nu tratăm natura ca și cum ar fi mama noastră și este important să ne amintim acest lucru.

Delia Owens

Ne puteți vorbi despre inspirația care a stat la baza cărții?

Inspirația din spatele cărții mele a început când eram copil, acesta-i adevărul. Mama m-a încurajat mereu să ies la aer curat, pentru că și ea făcuse asta în copilăria ei. Am crescut în păduri cu arbori adevăraţi, nu cu gazon. Ea m-a încurajat să pătrund în ele cât mai adânc şi să explorez natura, aşa că am fost inspirată de lucrurile sălbatice. Țin minte că o perioadă am colecționat insecte și pene. Vă sună cunoscut? Doar că mă întorceam acasă nu cu scoici, ci cu pietre. Apoi, la universitate, am studiat știința și biologia vieții sălbatice, deci viața mea de biolog a inspirat și ea această poveste. De fapt, toată viața mea a dus spre această poveste. Este mult din Kya în mine.

Aveți o echipă de producători puternici pentru acest film, inclusiv Elizabeth Gabler și Reese Witherspoon. Ce înseamnă acest parteneriat pentru proiect?

Sunt foarte emoționată în legătură cu acest lucru, fiindcă o cunosc pe Elizabeth Gabler deja de câțiva ani, deci ştiu ce filme a mai făcut şi acestea se numără printre cele mai bune din lume. Și, bineînțeles, cunosc munca lui Reese și cât de multe a făcut pentru ca femeile să aibă o voce. Dacă aș fi avut de ales din toată lumea, nu aș fi vrut ca altcineva să facă acest film. Este o onoare.

Odată ce Reese a susţinut cartea prin intermediul Hello Sunshine [compania media a lui Reese Whiterspoon – n.r.], cât de mult s-a mărit publicul pe care îl aveați deja?

Ei bine, acesta a fost un roman de debut, iar eu ar fi trebuit să fiu deja la pensie. Și nimeni nu se aștepta să se întâmple prea multe cu acest roman. Fusesem într-un turneu de promovare a cărții de circa o săptămână și jumătate, când am primit un telefon că Reese mi-a ales romanul pentru Book Club-ul ei. Eram în avion. M-am ridicat atunci în picioare, cu toate că avionul începuse să coboare, și, pur și simplu, am izbucnit în lacrimi. Din momentul acela, cartea a ajuns pe lista de bestseller-uri. Nu știu unde ar fi fost cartea mea fără Reese Witherspoon. Pentru că mai întâi a fost clubul ei de lectură, apoi lista celor mai bine vândute cărți și acum filmul. Reese a făcut foarte multe pentru această carte, dar şi pentru mulţi alţi autori.

Cartea a fost recent selectată pentru Book Club de Camilla, ducesa de Cornwall. Care a fost reacția dumneavoastră când ați aflat vestea că aveţi un fandom regal?

M-am gândit: „Doamne, va trebui să învăț să fac reverențe!”. Am fost extrem de încântată și de onorată. Nu m-am așteptat niciodată la așa ceva. Iar ea demarase recent acest Club de carte, așa că a fost o mare surpriză, fiindcă a mea a fost a doua carte pe care a ales-o. A fost o nebunie.

Acolo unde cântă racii

Ați avut vreo recomandare pentru Lucy Alibar cu privire la adaptarea scenariului?

Oh, da, am avut o mulțime de recomandări! În primul rând, însă, am fost foarte încântată de Lucy, pentru că îi cunosc munca, a făcut Beasts of the Southern Wild. Înțelege atât de frumos natura și legătura pe care o avem cu natura, încât a fost alegerea potrivită. Celălalt lucru care m-a uimit la acest proces e că producătorii m-au invitat să fac comentarii pe marginea scenariului. Asta nu se întâmplă întotdeauna. Mi l-au trimis și am putut să-l citesc și să fac comentarii.

Ne puteți vorbi despre semnificația titlului Where the Crawdads Sing?

Când eram mică, mama mă încuraja să merg în pădure. Exploram împreună pădurea călare pe cai, ea încurajându-ne să mergem cât mai departe posibil. Mama ne spunea: „Du-te până acolo unde cântă racii”. Prin asta voia să spună că îşi dorea ca noi să experimentăm „natura în natură”. Nu voia ca noi doar să hoinărim prin pădure, ci voia să vedem o căprioară, poate cu puiul ei, și să trăim această experiență.  Când am început să scriu această carte, m-am gândit că aceasta e expresia perfectă pentru a fi titlul cărții. Dacă te duci suficient de departe în natură, atunci te vei regăsi, de fapt, pe tine însuți. Departe, acolo unde cântă racii.

Acolo unde cântă racii

Există scene din carte pe care ați fost entuziasmată să le vedeți transpuse şi pe ecran?

Mlaştina din carte şi din film reprezintă un personaj în sine, iar unul dintre cele mai entuziasmante lucruri din film este modul în care sunt arătate mlaştina şi pădurea luxuriantă, cu stejarii acoperiți de muşchi. Este ceva ce mă încântă la fiecare vizionare. Am descris mlaştina în carte, dar nimic nu se compară cu vederea ei pe marele ecran. Mai e ceva special în film, relația dintre personaje, explicată şi ea în carte, dar mult mai clară şi frumoasă în film.

Puteți să o descrieți pe Kya și ce o face un personaj unic și convingător?

Cred că este vorba despre empatie. Kya a fost abandonată. A fost singură. De aceea, cred că unul dintre motivele pentru care oamenii o iubesc pe Kya este că sunt empatici. Simt ca ea în anumite privințe, dar simt în același timp şi că vor să o ajute. Mulți oameni, atunci când cineva are nevoie de ajutor, sunt atrași de acea persoană. Cred că ei vor să o ajute pe Kya.

Acolo unde cântă racii

Ne puteți vorbi despre cum o întruchipează Daisy Edgar-Jones pe Kya, ca personaj?

Ei bine, eu n-am crezut niciodată că o vor găsi pe Kya. Eu o cunosc pe Kya de mulți, mulți ani, dar alții nu o cunosc şi când au început castingul, m-am gândit că nu o vor găsi niciodată, ea fiind mult prea prezentă în mintea mea. Iar când mi-au prezentat-o pe Daisy Edgar-Jones, prin intermediul unor poze și casete, mi-am dat seama: „Augăsit-o pe Kya”. Este perfectă, pentru că ea reprezintă deopotrivă tandrețea și duritatea Kyei.

Acolo unde cântă racii

Ce părere aveți despre cum a creat casa Kyei echipa lui Sue Chan [scenografa filmului – n.r.]?

Am plâns! E perfectă. Şi cred că fiecare va simți asta. E atât de reală şi de bine făcută, încât pare că stă acolo încă din anii ’60. Te simți ca şi cum ai fi tu în ea, că intri pe uşă şi o cauți pe Ma cu privirea. A fost foarte emoționant.

Dar cum trece Kya prin viață, ca orfană singuratică?

Kya depăşeşte toate obstacolele învățând că trebuie să se apere singură şi să depindă doar de ea însăşi. Şi ea ne învață că putem face mai mult decât credem că putem. Când eşti izolat, când eşti singur, îți doreşti să intri în legătură cu alți oameni, dar, dacă e necesar, trebuie să ne rezolvăm problemele pe cont propriu.

Ce face însă ca ea să reuşească să-şi urmeze drumul?

Odată ce şi-a descoperit talentele, îşi dă seama că ceea ce poate realiza prin desenat, prin citit şi prin scris, o poate duce mai departe. Mai întâi trebuie să sari pentru ca, mai apoi, să poți zbura. Conştientizează, deci, că are acest talent la desen, dar Tate este cel care i se alătură şi o încurajează să publice cartea. Nu cred că s-ar fi gândit la asta de una singură, n-ar fi avut atâta încredere în ea, dar el a încurajat-o să persevereze.

Putețiți vorbi despre rolul pe care îl joacă penele, ca formă de comunicare între Kya și Tate?

Am încercat pur și simplu să aduc natura în fiecare parte a poveștii. Iată o fetiță care a fost izolată și care este prea timidă, care fuge ori de câte ori vede oameni, despre care tânărul Tate, ce a urmărit-o de-a lungul anilor, știe cât de mult iubește natura. A observat-o și se gândește că cel mai bine ar putea încerca să o abordeze folosind o pană. Alți băieți din vremea aceea i-ar fi adus poate o cutie de ciocolată. Dar nu, trebuia să fie o pană.

Exclusiv Interviu cu DELIA OWENS, autoarea romanului „Acolo unde cântă racii”

Ce părere aveți despre toate aceste femei excepționale care au v-adus povestea la viață?

Răspunsul meu e simplu: era şi timpul! Sunt foarte bucuroasă că filmul s-a realizat şi că studioul e reprezentat de Elizabeth Gabler, că Reese îl produce, alături de multe alte femei. Lista e lungă. Regizoarea Olivia, scenarista Lucy. E un grup de femei foarte puternic şi mă bucur că relaționăm, ca o trupă ce lucrează împreună. Există acel spirit de „Putem face asta!”, nemaivorbind de atmosfera caldă şi prietenoasă de lucru. A sosit timpul ca femeile să îşi asume aceste roluri.

Care este motivul care vă face să scrieți?

Scriu pentru a mă exprima. Chiar dacă oamenii nu se gândesc la asta, a ne exprima este un instinct. Animalele în sălbăticie trebuie să comunice pentru a supraviețui, e vorba de resurse. Comunicarea cu alți indivizi este un comportament foarte instinctiv. Avem nevoie să comunicăm. Avem nevoie să ne exprimăm. Iar eu mă exprim prin scris.

Cum v-aţi simțit prima dată pe platou, văzând locația, actorii și filmările scenelor?

Să ajung aici și să văd cum se desfășoară efectiv producția filmului a fost unul dintre cele mai uluitoare momente din viața mea. Adică, îmi știam povestea de mult timp, ştiam că va fi o echipă alături de distribuţie care se va ocupa de toate aspectele, inclusiv de bucătărie, dar tot m-am gândit: „Doamne, toate astea se datorează faptului că această carte a fost transformată într-un film!”. A fost foarte emoționant și plin de satisfacții.

Dacă ați putea schimba rolul cu cineva de pe platou, cu cine ați face schimb și de ce?

Ei bine, cred că aș vrea să o joc pe Kya, pentru că simt că o cunosc și știu cum se simte. Simt că eu sunt Kya, într-un fel.

Delia Owens

Care este cea mai importantă lecție pe care aţi învățat-o de la natură?

Cea mai importantă lecție pe care am învățat-o de la natură este că trebuie, în cele din urmă, să ai grijă de tine însuți.

No.1 în New York Times, 11 milioane de copii vândute, bestseller timp de 2 ani și jumătate, aleasă de Book Club-ul lui Reese Whiterspoon, acum o adaptare cinematografică. Care a fost cea mai nebună parte a acestei experiențe?

Este o întrebare excelentă. Faptul că s-a întâmplat ceva din toate acestea este cel mai nebunesc lucru. Nu mă așteptam la asta și a fost copleșitor. Nu mi-am dat seama că va atinge atât de mulți oameni. Cred că lucrul cel mai surprinzător pentru mine este faptul că atât de mulți oameni, individual, se identifică cu această poveste. Aceasta a fost partea cea mai extraordinară!

Delia Owens

Traducere și adaptare de VLAD T. COPILU

Galerie imagini

Share

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.

Caută