Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Icon Film Zile si Nopti 05/07/2022
Film / Videodome

VIDEODOME | “INKHEART” (2008, r: Iain Softley)

Ioan Big De Ioan Big
Comentarii VIDEODOME | “INKHEART” (2008, r: Iain Softley) Share VIDEODOME | “INKHEART” (2008, r: Iain Softley)


Fantasy-ul de aventuri “Inkheart”, regizat de londonezul Iain Softley (“Backbeat”, “K-PAX”), reprezintă adaptarea primului volum din trilogia InkheartInkspellInkdeath a celei care a fost supranumită ‘J.K. Rowling a Germaniei’, Cornelia Funke – care este şi producătoare a filmului -, autoare de cărţi de aventuri şi Fantasy ce s-au vândut în peste 20 de milioane de exemplare în toată lumea.

inkheart

Povestea – căci este o poveste în sensul propriu, o poveste a poveştilor – îi are drept personaje principale pe Mo (Brendan Fraser – “The Mummy”, “Pawn Shop Chronicles”), specialist în conservarea cărţilor vechi, şi pe fiica sa, micuţa Meggie (Eliza Bennett), ambii… ‘Silvertongues’, oameni binecuvântaţi cu un dar foarte rar, cel de a da viaţă personajelor dintr-o carte în momentul în care o citesc cu voce tare. Ca adult, Mo îşi dă seama târziu de această calitate, abia după ce îi citeşte fetei, încă mică, Inkheart, carte îi care aduce în lumea pământeană pe jongleurul cu focul Dustfinger (Paul Bettany – “Avengers”, “The Da Vinci Code”) şi pe doi eroi ‘negativi’, Capricorn (Andy Serkis – “LOTR”, “The Batman”) şi Basta (Jamie Foreman – “Layer Cake”, “Ironclad”), dar îi răpeşte în schimb soţia, pe Resa (Sienna Guillory – “Eragon”, “Love Actually”). Fiindcă acest har vine şi cu o responsabilitate: la fiecare lectură, cineva sau ceva din lumea poveştilor se materializează pe Pământ dar, în cotrapartidă, unul dintre oameni este dus dincolo.

inkheart

De zece ani, Mo bântuie prin toate anticariatele din Europa pentru a mai găsi un exemplar din carte, devenită extrem de rară, prin deschiderea căreia speră să îşi poata rechema partenera de viaţă şi, totodată, mama fetei… care ştie doar că aceasta i-a părăsit fără explicaţii. Acest quest îi e îngreunat de faptul că trupa de inspiraţie nazistă al lui Capricorn (uniforme asemănătoare, drapaje în culorile naţional-socialiste, cutuma arderii cărţilor pe rug) este pe urmele lor tocmai pentru a o împiedica, întrucât maleficii livreşti au început să se simtă bine la noi şi îşi propun să preia controlul exclusiv asupra transferurilor între cele două universuri. Îl răpesc pe Mo pentru a-l înlocui pe ‘Silvertongue’-ul bâlbâit din dotare (care nu performează cum trebuie), dar şi pe mătuşa acestuia, ursuza Elinor (Helen Mirren – “The Good Liar”, “The Queen”), precum şi pe însuşi autorul cărţii (Jim Broadbent – “Cloud Atlas”, “Moulin Rouge”), pe care îi aduc unul după altul în castelul din Alpii italieni construit conform ilustraţiilor din Inkheart.

inkheart

Problema este aceea că, din dorinţa de a reveni în poveste la prietena sa (Jennifer Connelly – “Snowpiercer”, “A Beautiful Mind”), Dustfinger ascunde faptul că Resa a fost deja readusă accidental înapoi, dar nu mai poate vorbi (datorită unei bâlbe… în lectură) şi îl pune permanent pe Mo pe piste greşite. Meggie este cea care va salva situaţia… dar nu despre asta voiam să scriu în mod special ci despre faptul că într-o societate în care, indiferent de vârstă, se citeşte din ce în ce mai puţin cuvânt tipărit, era oarecum de aşteptat ca filmul, altfel un Fantasy extrem de agreabil, să fie un eşec la vremea premierei, întrucât nu doar copiii, dar şi adulţii spectatori, trebuie să fie familiarizaţi cu literatura.

De la Minotarul lui Tezeu şi câinele din Baskerville al lui Conan Doyle la crocodilul din Peter Pan şi pluta lui Huckleberry Finn (cu toţii aflaţi în prizonieratul/colecţia castelului) sau la referinţele din spusele lui Mirren sau Broadbent la Thomas Hardy sau Geoffrey Chaucer… trebuie să ai minime cunoştinţe de cultură generală şi de iubire de carte ca să savurezi detaliile.

Replica mea favorită din “Inkheart” rămâne cea când Elinor îl descrie pe Capricorn: “a barbaric piece of pulp fiction“. Să vă mai spun de tăiatul părului lui Rapunzel sau de aruncatul lui Ali Baba hrană la crocodil?

Excelent pus în scenă de către Iain Softley şi susţinut muzical de compoziţiile premiate ale spaniolului Javier Navarrete (“Pan’s Labyrinth”, “Byzantium”), în ciuda unor probleme de ritm sau de excesivă punere în valoare a starurilor din distribuţie, “Inkheart” este, în opinia mea, un film îngrozitor de subevaluat din categoria ‘uşoară’ a Fantasy-urilor post-2000 şi care, poate, cândva, va fi reconsiderat. Personal, consider că merită acest lucru.

Text de IOAN BIG

Galerie imagini

Share

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin
Share on twitter
Share on email

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Esențiale

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.