DESIGN| LOREDANA CLEJA apără animalele prin bijuterii și susține un stil de viață ecofriendly

Loredana Cleja, de formație arhitect de interior, a avut o revelație de mult timp persistentă în mintea ei: bijuteria de autor.

După ce a urmat cursurile de bijuterie de la Assamblage, și-a împărțit timpul între un atelier-gazdă și Assamblage care era atelierul-îndrumător. Folosește în colecțiile ei materiale neconvenționale recuperate de pe șantier și caută echilibrul cu natura prin conceptele abordate.

Spune-ne câteva cuvinte despre tine. Ce te-a făcut să devii designer de bijuterie?

Am absolvit în 2003 Colegiul UAUIM, specializarea Arhitectură de Interior și Mobilier. Decizia de a urma aceste studii a fost pentru mine mai mult o variantă de compromis. Nu am avut susținerea părinților mei pentru a mă înscrie la Liceul de Artă și pentru a urma apoi o carieră în domeniul artelor. Așa că am ales o meserie mai pragmatică, dar care să-mi lase loc să fiu și creativă. Pentru un proaspăt absolvent de Arhitectură de Interior în anii de tranziție începutul a fost foarte dificil.

Meseria de Arhitect de Interior era confundată adesea cu proiectarea mobilierului din PAL sau cu comercializarea de draperii și perdele. Nu m-am regăsit în ce oferea atunci piața din România și, cum nevoia de a avea un loc de muncă devenea tot mai presantă, m-am angajat pe un post de operator PC și am urmat un curs de instruire pentru a obține calificarea de cartograf.

Mă îndepărtam tot mai tare de planul de la început. Am mai ars câteva etape până să mă apropii de obiectiv; am lucrat ca arhitect, am colaborat cu arhitecți, și până la urmă, am ajuns să lucrez pe cont propriu ca arhitect de interior. Cu toate că în sfârșit reușeam să practic meseria pentru care m-am format, am devenit tot mai interesată de grafică, design de produs, design de orice fel. Design-ul de produs ar fi venit în completarea meseriei mele dar nu știam de unde să încep.

Aveam nevoie de studii și de practică, de un atelier dotat corespunzător. Nu am avut niciodată spirit de antreprenor așa că nu m-am aventurat în obținerea unui credit pentru a investi în materiale, spațiu, cursuri și ce mai era nevoie. Cert e că îmi doream să realizez ceva cu mintea și cu mâinile fără să mă simt în vreun fel constrânsă de reguli sau cerințe stricte; să materializez o idee printr-un produs care să aibă o semnificație mai presus de funcționalitate și estetică. 

Bijuteria contemporană m-a atras încă din anii de liceu când nici măcar nu știam că există și la noi. Eram mereu în căutarea unor bijuterii altfel pe care mi le imaginam în fel și chip. Le-am redescoperit mulți ani mai târziu și atunci am simțit că asta îmi doresc să fac. Locul și oamenii potriviți m-au determinat să iau decizia potrivită și să aloc timp și design-ului de bijuterie.

Cum consideri că te-a ajutat Școala de bijuterie contemporană în meseria de designer?

În primul rând nu aș fi ajuns să o practic, nici măcar la nivel de hobby cum este cazul meu. Îmi doream să învăț să lucrez în argint și pentru cineva care nu mai făcuse asta niciodată, ar fi fost imposibil. Ușa a rămas deschisă după încheierea cursului și, astfel m-am putut bucura de îndrumare și mai departe.

După absolvirea cursurilor Assamblage, care au fost primii pași spre creație?

Am achiziționat câteva unelte elementare de la magazinele de bricolaj și am dat fuga la Assamblage cu aproape toate bijuteriile din argint pe care le aveam. Le-am topit fără niciun regret. Următoarele două săptămâni, am continuat să merg în practică la Școală și să exersez ce învățasem la curs. Nu era totuși o soluție pe termen lung; atelierul urma să fie ocupat de o serie nouă de cursanți iar eu aveam nevoie de un spațiu al meu în care să mă desfășor și la care să am acces în funcție de programul haotic pe care îl aveam.

Așa am ajuns la atelierul unui bijutier, care vreme de un an și ceva, a devenit a doua mea casă. Am primit o masă de lucru roz într-un pod neamenajat. Nici primul nivel nu era cu mult mai dichisit dar găseai acolo cam tot ce îi trebuie unui atelier de bijutier.

La Assamblage am continuat să merg ori de câte ori am avut nevoie de îndrumare sau de echipamente cu care nu era dotatat atelierul unde îmi petreceam mai nou timpul. Atunci am lucrat la prima mea colecție, Ceremonia Ceaiului. Prin semnificația acestui ritual am încercat să îmi arăt recunoștința pentru tot ce mi se oferise.

Care sunt materialele cu care îți place să lucrezi și de ce?

Îmi place să lucrez cu metal. Argintul cred că rămâne în topul preferințelor, cu toate că, în ultima vreme, am început să lucrez mai mult în cupru și am descoperit calități ale acestui metal despre care nu știam mai nimic. Și argintul și cuprul sunt metale cu personalitate, cred că asta mă atrage cel mai mult. Am văzut modurile în care aceste metale trec prin procesul de oxidare și asta m-a determinat să îmi doresc să studiez mai mult subiectul, să pot controla procesul în afara gamei monocrome. Tehnicile prin care pot fi obținute diferite patine nu sunt noi, dar sunt destul de noi pentru mine. Bineînțeles că până a ajunge la patină și culoare metalul trebuie să capete o formă, fără de care, ar fi un mesaj lipsit de conținut. 

Cine ai vrea să poarte bijuteriile făcute de tine?

Oricine capabil să interiorizeze mesajul transmis și să îl ducă mai departe.

Care sunt sursele de inspirație pentru conceptele colecțiilor tale?

Lumea zilelor noastre; cu părțile ei bune și mai puțin bune, cu gândurile care ne frământă și cu întrebările pe care ni le punem. Pentru cele mai recente colecții am ales mesaje clar legate de problemele cu care ne confruntăm în relația noastră cu ceea ce ne înconjoară (orașul, natura) și cum putem regăsi echilibrul.

Care a fost evenimentul de referință la care ai participat și te-a ajutat în cariera ta?

Cea de-a doua ediție a Romanian Jewelry Week m-a pus față în față cu oameni minunați ale căror viziuni le împărtășesc și eu. Printre ei se numără Melánia și Barna Kilyén care au venit cu propunerea să organizeze o expoziție la Casa Fluturilor pe tema aleasă de mine, aceea a salvării animalelor sălbatice. Pe această cale, vă anunț cu bucurie că, începând cu luna iunie și până la finalul lunii septembrie, puteți vizita Casa Fluturilor din Praid iar la plecare vă puteți opri câteva momente să vedeți expoziția Save the Wildlife! Și dacă veți dori să luați cu voi o amintire, am pregătit și o serie (ediție limitată) de coliere cu fluturi multicolori. 

Ce proiecte viitoare ai?

Este un proiect ce se află încă în etapa de concept și realizare și va avea ca temă spațiul locuit ecofriendly. Bijuteriile din această colecție vor fi realizate în principal din materiale recuperate de pe șantier și argint reciclat din bijuterii mai vechi. Așa cum v-am obișnuit, tema va fi o invitație la dialog despre găsirea unor soluții sustenabile, prietenoase cu mediul înconjurător.

Cum contribuie evenimentele și proiectele Assamblage (expoziții, târguri, Romanian Jewelry Week) la evoluția unui designer?

Participarea la aceste evenimente este cel mai bun mod de a te face vizibil, de a interacționa cu publicul, de a crea o legătură cu galeriile de artă sau cu oameni creativi de orice fel și, nu în ultimul rând, de a vinde. 

Cum poți descrie lumea dacă ar fi să vorbești numai despre bijuterie?

Imperfectă, într-o continuă transformare, complexă și uneori fragilă.

Interviu de ALEXANDRA BUJENIŢĂ