Celebră pentru roast-urile ei antologice la adresa lui Bruce Willis şi Martha Stewart de pe Comedy Central sau impersonarea lui Freddie Mercury din HBO Historical Roasts, artista de stand-up comedy, expertă în roast și gazdă de podcast, Nikki Glaser este figura centrală a reality show-ului Welcome Home Nikki Glaser? de pe E! Entertainment (premiera: 5 iunie, de la ora 22:00).
Îndepărtată vremelnic de scena cluburilor de stand-up din L.A. sau N.Y. de către pandemie, Nikki se întoarce la rădăcinile ei, în orașul ei natal, St. Louis. Noua emisiune o urmărește departe de stilul ei de viață de la Hollywood, într-o călătorie amuzantă și adesea incomodă de autodescoperire, în care se sprijină mult pe părinții ei, pe iubitul ei din copilărie, pe colegul ei de podcast și chiar pe fostul ei iubit. În ciuda faptului că a revenit acasă, este hotărâtă să experimenteze și își implică familia în sfera ei profesională, uneori spre bucuria și alteori spre jena lor.
Notorie pentru francheţea aproape disconfortabilă cu care abordează sexualitatea în show-urile live şi ireverenţa acidă cu care îşi tratează „subiecţii” celebri, NIKKI GLASER face astfel o mutare surprinzătoare a centrului de greutate al umorului ei chiar în interiorul ecosistemului personal, şi era firesc să fim curioşi cum s-a produs tranziţia dinspre roast spre reality. Dialogul transatlantic cu Nikki a disipat din ceaţă mai mult decât suficient pentru a-i urmări cu interes noul serial de televiziune de pe E! Entertainment.
Nikki, ca artistă de stand-up comedy, spune-mi în ce fel a schimbat pandemia modul în care îţi concepi glumele. Ce îţi inspiră umorul zilele astea, după o perioadă în care nu prea ne-a venit să râdem?
De mulţi ani deja, eu sunt o comediantă în fiecare zi a vieţii mele. Prima oară am urcat pe o scenă în 2003 şi la început, o bună bucată de vreme, am încercat să fiu altcineva pentru simplul motiv că n-am ştiut exact despre ce anume să scriu glume. Şi cred că şi o mulţime de muzicieni, de exemplu, funcţionează în acelaşi fel, încearcă să îşi emuleze idolii. Asta e firesc, pentru că nu mi se întâmplaseră chiar atât de multe în viaţă despre care să vorbesc pe când aveam 19 ani şi nici măcar atunci când trecusem de 20.
Ce cred eu însă că îmi inspiră actul comic în zilele astea, în special după pandemie, este… purul adevăr. Aşa că, întotdeauna când mă blochez creativ, mă opresc. Când sunt pe scenă şi dau chix, spun o glumă care nu prinde şi în sală se aşterne tăcerea, atunci mă opresc, respir adânc şi mă întreb care este adevărul gol-goluţ în acel moment. Iar asta mă scoate din impas, fiindcă adevărul e întotdeauna cel mai amuzant lucru. Deci trag aer în piept, mă resetez şi merg mai departe bazându-mă pe adevăr. Admit astfel că alegerea cămăşii mele a fost o greşeală, că nimănui nu-i plac pantalonii pe care îi port, că am o pată undeva pe spate… sunt total sinceră.
‘Voi, cei din public, probabil nici nu mă placeţi şi urâţi glumele pe care tocmai le-am făcut. Vă gândiţi în sinea voastră că eram mult mai amuzantă în clipurile cu roast-uri pe care le-aţi văzut pe YouTube înainte să veniţi aici. “Putem să ne recuperăm banii pe bilet?”, la asta vă gândiţi.’.
Sigur că şi atunci când devii sincer oamenii pot continua să nu rezoneze fiindcă, poate, nu le-ai vorbit în modul cel mai potrivit, însă măcar îşi dau seama că nu te prefaci şi se simt revigoraţi de faptul că te destăinui în faţa lor. Am descoperit că super-talentul meu este acela de a fi foarte onestă… dar nu crudă. Crudă pot fi în glumele de roast, însă acolo asta mi se cere şi sunt conştientă că se aşteaptă de la mine să scriu în modul cel mai crâncen cu putinţă, dar altfel sunt convinsă că super-puterea mea, chiar dacă nu întotdeauna am folosit-o cum trebuie, este aceea de a spune adevărul. Şi asta m-a băgat deseori în bucluc în copilărie, prin faptul că am spus lucruri considerate nepotrivite, fără ca eu să realizez cu ce anume am greşit.
Acum însă ştiu să îndulcesc felul în care pun problema, într-un fel în care oamenii rămân vrăjiţi că o persoană poate vorbi atât de sincer despre ea însăşi sau despre o anume situaţie. Până în punctul în care, dacă am o pană de inspiraţie, sunt capabilă să scriu chiar despre asta, despre faptul că m-am blocat, că nu mai cred că sunt amuzantă şi că, poate, n-am venit niciodată cu ceva amuzant în faţa oamenilor… în toată existenţa mea. Scriu despre îndoielile pe care le am faţă de mine însămi şi întotdeauna iese până la urmă ceva bun din faptul că spun ce este adevărat.
A fi sinceră presupune însă mult curaj şi asumare a sincerităţii în primul rând faţă de tine însăţi. Chiar mărturiseai cu ceva vreme în urmă pe Twitter: ‘Vreau să fiu ieşită din comun, nu vreau să fiu uitată… să nu trec nevăzută. Pentru că m-am simţit mult prea multă vreme în felul ăsta.’. Explică-mi circumstanţele în care ai început să fii convinsă că ai putea avea o carieră în comedie…
S-a întâmplat pe când eram în liceu. Dintotdeauna am visat să apar la TV pentru că îmi doream să fiu mai populară, mai ales printre oamenii care mă cunoşteau aşa cum sunt în realitate. Iar eu mă simţeam invizibilă şi eram tristă din cauza asta… vroiam să fiu faimoasă şi nu ştiam cum să fac să devin. Am încercat să mă fac actriţă dar nu eram prea bună la asta, am încercat să devin muziciană şi nici acolo nu am dovedit vreun talent, fiindcă nici acum nu ştiu să cânt la vreun instrument, aşa că eram tristă şi speriată de perspectiva că nu e nimic de făcut în sensul ăsta. Ca s-o scurtez, m-am potcovit în anii de liceu cu o tulburare alimentară nasoală şi ajunsesem şocant de slabă, încât nimeni nu vroia să se împrietenească cu mine la cât de scheletică eram. Singura cale să-mi fac prieteni era aceea de a dovedi că am o personalitate atât de puternică încât să-i fac să uite de cum arăt…
‘Uitaţi-vă mai bine la cât de amuzantă sunt!’.
Deci am depus eforturi ca să-mi amplific personalitatea şi, odată ce ele au început să îşi arate rezultatul, oamenii nu doar că au dat semne că şi-ar dori să-mi fie prieteni, trecând cu uşurinţă peste problemele mele de alimentaţie, dar au început să mă sfătuiască să devin comediantă – ‘Eşti cu adevărat amuzantă!’ -, lucru cu care nu eram obişnuită şi care m-a motivat. De asta, chiar şi acum, dau o mare atenţie complimentelor şi oricând detectez un potenţial în cineva, îl încurajez la rândul meu să persevereze. Fiindcă părerile venite atunci, de la acel mic grup de oameni, că ar trebui să-mi construiesc o carieră în comedie, sunt cele care m-au determinat să privesc mai atent în direcţia stand-up comedy-ului feminin şi să descopăr că sunt capabilă să performez. Mai ales că nu trebuia să interpretez pe altcineva, ci să fiu eu însămi şi să spun cu sinceritate lucruri adevărate, chiar dacă, uneori, sumbre… şi, totuşi, publicul să mă placă! Acesta a fost răspunsul la tot ce mi-am dorit vreodată şi a reprezentat inclusiv motivul pentru care m-am recuperat din acea tulburare de regim alimentar, întrucât, pentru întâia oară, nu mai aveam dorinţa de a muri… vroiam să rămân în viaţă şi să reuşesc să devin comediantă. În realitate, aşa s-au întâmplat lucrurile.
Acum însă eşti o comediantă de succes… care e personajul principal al unui reality show, Welcome Home Nikki Glaser?. Asta e un pic straniu totuşi, să îţi duci umorul de pe scenă în ambientul real personal, cel al familiei şi prietenilor apropiaţi. Cât de uşor a fost pentru aceştia să accepte să devină parte din show?
Ioan, a fost într-adevăr foarte greu. Pentru mine, un reality show era unul dintre vise, fiindcă îl vedeam ca pe o extensie a activităţii mele. Fac podcasting, fac stand up, fac toate aceste lucruri care nu necesită memorarea unor replici sau texte, aşa că era firesc să-mi doresc să fac şi un reality show, atâta vreme cât nu trebuie să scriu nimic şi nu trebuie să construiesc un set… sunt doar eu petrecându-mi timpul alături de familia mea. Mi s-a părut că este o idee strălucită, aşa că i-am întrebat pe părinţii mei:
‘Aţi vrea să fiţi în reality show-ul meu dacă aş ajunge să-l fac?’.
Au fost amândoi de acord… gândindu-se că nu se va întâmpla. Şi, după aia, când a devenit limpede că se va întâmpla, s-au răzgândit. Cum au văzut că încep să fie montate camere de filmat pe pereţii locuinţei lor, au intrat în panică şi au încercat să scape, în pofida discuţiilor pe care le-am avut cu ei, în care le-am explicat că nu prea mai au cum să dea înapoi. Maică-mea însă, nu şi nu. Pur şi simplu îngheţase. Fiindcă show-ul trebuia să se facă totuşi, i-am spus atunci că e OK şi că o să căutăm o interpretă pentru rolul ei… că vom găsi noi o soluţie. Îţi dai seama cât de amuzantă era ideea în sine, să organizez un casting pentru rolul mamei mele. Dar mie îmi plac provocările şi, în plus, nu auzisem că s-ar mai fi întâmplat vreodată ca pentru un personaj de reality show să se facă casting. Ei bine, cum a auzit asta, maică-mea a declarat că nu suportă ideea să-l vadă pe tata că se ţine de mână cu o actriţă la televizor şi a revenit asupra deciziei.
Ce vreau să zic e că nimeni dintre cei care apar în reality show-ul meu, în afară de mine şi de colegul meu Andrew [stand-up comediantul Andrew Collin, co-host al Nikki Glaser Podcast – n.r.], nu şi-a dorit să fie în lumina reflectoarelor, ceea ce, în fond, cred că îi conferă prospeţime, diferenţiindu-l de alte reality show-uri. Sigur că, poate, oricine îşi doreşte în secret să fie celebru, însă în cazul nostru, cu excepţia mea şi a lui Andrew, nimeni altcineva n-a vrut să apară la TV şi toţi s-au implicat cu destul de mari rezerve. Ceea ce e nemaipomenit fiindcă asta vreau eu să văd şi să arăt. Vreau să văd oameni care nu-şi doresc neapărat să devină faimoşi, căci e foarte plictisitor să priveşti pe cineva care doar asta are în cap, şi cred că spectatorii vor aprecia la show-ul meu tocmai faptul că vor vedea oameni ca ei, şi părinţi ca ai lor, care, în acelaşi timp, pot fi amuzanţi sau serioşi, ciudaţi şi normali, adică ei înşişi, oameni care nu interpretează un rol, pentru simplul motiv că nu pot să o facă, n-au talent în direcţia asta… mulţumesc lui Dumnezeu pentru asta! :)
Nikki, într-unul din episoadele serialului spui că eşti ‘a lady in the street and a freak on the stage’. OK, deja te-am vazut pe scenă şi ştim ce însemană să fii ‘freak’, dar cum se comportă Nikki Glaser ca o ‘lady’ atunci când microfoanele sunt închise?
Când am spus asta, m-am referit la faptul că pe scenă, într-adevăr, zic o mulţime de lucruri şocante de o natură foarte intimă, sexuală, şi drept urmare, de multe ori, oamenii mă abordează în particular plecând de la premisa că mă voi comporta faţă de ei cu aceeaşi deschidere sau că voi fi măcar la fel de slobodă la gură… or motivul pentru care eu urc pe scenă este tocmai acela că doar acolo eu mă simt protejată.
Pe scenă tu nu poţi să ajungi la mine iar eu pot vorbi în voie… nu ţin un discurs, ştii ce zic? Când sunt însă în afara scenei, mă comport cu mai multă gentileţe şi deseori îmi vine să roşesc auzind propriile mele glume întoarse împotriva mea, şi am instinctiv o reacţie de tip
‘Cum poţi să-mi spui una ca asta?’. ‘Dar îţi repet doar ce ne-ai spus tu pe scenă acum o oră!’
Când sunt pe scenă sau în faţa camerei, ceva mă face să mă simt invincibilă şi extrem de curajoasă, şi mă îndeamnă să-mi expun cele mai ciudate şi întunecate dorinţe, dar când mă găsesc faţă în faţă cu cineva în viaţa cotidiană mă comport foarte, foarte normal şi firesc. Spre şocul unor persoane care nu rezistă să nu mă întrebe de ce în particular sunt atât de normală, atât de comună, de vreme ce, pe de altă parte, vorbesc explicit publicului despre propria mea viaţă sexuală.
Ei bine, sunt şi una şi alta, adică niciuna dintre cele două faţete nu reprezintă o versiune falsă a mea. Căci dacă e sa mă refer strict la ce mă întrebi, adică la versiunea “bedroom”, eu am crescut cu teama de sex. De fapt, eram speriată de orice. Cuvântul cel mai important pentru mine era “periculos” şi puteam să arăt cu degetul în orice moment o mulţime de lucruri pe care le consideram periculoase. Am dormit cu ai mei până în clasa a opta, deci eram speriată de tot restul lumii. Aşa că, atunci când am devenit comediantă, am vrut să vorbesc de toate lucrurile de care mi-a fost frică… şi îmi fusese frică din ignoranţă, pentru că nu ştiam detalii. De asta vorbesc acum în detaliu despre sex, pentru că în copilărie eram speriată de asta, şi aş vrea ca această teamă să nu apară şi la alte fete. Pot să ajungă să îşi pună întrebări despre cum o să fie dar nu trebuie să se sperie. Deci nu îmi propun să şochez pe nimeni, pur şi simplu încerc să fiu sinceră, astfel încât să ne putem trăi cu toţii viaţa într-un mod cât mai autentic, fără teama de necunoscut. Deci asta am vrut să zic… sau, cel puţin, aşa cred :)
Interviu de IOAN BIG
- Foto: E! Entertainment
- NOTĂ: Seria Welcome Home Nikki Glaser? va fi difuzată la E! Entertainment în fiecare duminică, începând din seara de 5 iunie, de la ora 22:00.
