DOI JOI, proiectul colaborativ dedicat scenei de artă din București, demarat la începutul anului, îşi propune construirea unui dialog în cadrul comunității locale, celebrând totodată creativitatea din mijlocul ei, prin vernisaje, performance-uri, artist talks, proiecții, tururi ghidate sau pur și simplu prin facilitarea întâlnirii cu artiștii. În cea de-a doua joi a fiecărei luni, galeriile de artă și spațiile alternative afiliate ‘coexistă’ pentru a contura programul unui itinerariu de artă after-work, în intervalul orar 18:00-21:00. Indiferent de factura lor, acțiunile înscrise în circuit sunt menite să încurajeze și să faciliteze comunității interesul și accesul la artă contemporană și experiențele derivate. Pentru a ilustra varietatea ofertei culturale şi artistice a proiectului, din programul DOI JOI din 12 mai am selectat ca recomandări trei evenimente diferite ca tipologie.
Galeria SUPRAINFINIT
Expoziţie: Larisa Sitar solo exhibition
[14 aprilie – 14 mai]
- Eveniment: Program extins
În cadrul expoziției sale personale de la galeria Suprainfinit (curator: Tevz Logar), Larisa Sitar prezintă lucrări noi, in-situ, precum și lucrări existente care continuă seria Robust Boast și Study for Aeternum. Practica ei artistică explorează intersecția dintre arhitectură și artă, punând accentul pe ornament, ca o exprimare socio-politică. Decorul arhitectural și, în cele din urmă, basorelieful au fost adesea folosite ca mijloc de transmitere a puterii, deseori fără o înțelegere adecvată a sensului său original. În urma interesului ei pentru modul în care moștenirea culturală semnificativă a Greciei antice a modelat cultura occidentală, Sitar reflectă asupra semnificațiilor uitate încorporate în designul și construcția clasică și modul în care astfel de elemente sunt exprimate, poziționate și înțelese în mod curent.
Galeria Catinca Tabacaru
(Calea Giuleşti 14, etaj 3)
- Expoziţie: State of Emergence [14 aprilie – 9 iunie]
- Eveniment: Performance de Dasha Chechushkova [12 mai]
Expoziţia State of Emergence aduce în prim plan lucrările a 13 artiști ucraineni, printre care și ale Dashei Chechushkova, care realizează instalații alăturate de videograme, descriind într-o manieră diaristică degradarea, dacă nu chiar distrugerea imaginii sale de sine. Prin războiul curent, Chechushkova și-a pierdut reperele care îi conturau realitatea și identitatea individuală. Făcând față unui gol imens în locul a ce era casa ei, partenerul, atelierul și nu numai, ea caută o familiaritate printre siluetele fantomatice din cămăși albe care o înconjoară, creându-și noua casă din plastilină.
Dragă jurnalule, mi-am pierdut numele și încă nu am găsit unul nou. M-am metamorfozat într-o fantomă albă, care a devenit propria-mi pânză curată, încă nefolosită. Fără trecut și viitor. Mă aflu într-un loc alb. Sunt umbra unei fiice. Sunt umbra casei mele. Sunt ca o umbră a lui d.ch. (Dasha Cechushkova). O umbră albă care încearcă să sculpteze o casă nouă. O umbră albă care își amintește doar de dorința de a trăi. Umbră care trece prin câmp, trece prin foc, iar apoi prin moarte cu capul alb acoperit, astfel pierzându-și identitatea. Dar, totuși, poate chiar și umbra este încă o amenințare? – Dasha Chechushkova.
Galeria Posibilă
(Str. Popa Petre 6)
- Expoziţie: Emma Bădulescu (Gwen). floating trough an endless dream [5 mai – 15 iunie]
- Eveniment: Tururi ghidate
Lucrările Emmei Bădulescu, care nu fac excepție, se pot caracteriza printr-o abordare fantomatică, dar frustă, în care contrastele câteodată tari și tonurile mai degrabă întunecate au rolul de a atrage și cuceri privirea spectatorului, derutat apoi de caracterul lor evaziv. Cromaticile în care negrul apare frecvent, aproape fără excepție, trimit la lumea întunecată în care se manifestă vampirii, fantomele și alte himere, toate palide și lipsite de vigoare, ceea ce le pune la îndoială credibilitatea. Ușurimea aproape incorporală a unui vampir o regăsim deseori și la trupurile dansatorilor, mai ales ale interpreților de balet, ca un paradox al forței și transparenței. Vitalitatea și energia dansatorilor diluează corpul într-o substanță aproape abstractă, în timp ce vampirii își extrag vitalitatea din alte trupuri. Cadrele Emmei, deseori cu proporții aproape pătrate, claustrează personajele pe care le reprezintă, iar acestea, la rândul lor, tind să le scape. Analogia cu sicriele din care ies în fiecare noapte înspăimîntătoarele arătări cu alură de nobili, vampirii, nu este greu de făcut. Desigur, este vorba de clișeele care s-au răspândit fără întârziere după ce Bram Stoker a publicat volumul Dracula, în 1897, abundent în elemente gotice.
