Nominalizat la 5 premii Gopo în 2022, Tata mută munţii, al doilea lungmetraj scris şi regizat de către Daniel Sandu după Un pas în urma serafimilor, spune într-un mod extrem de spectaculos povestea unui fost ofițer de informații care, aflând că fiul său a fost declarat dispărut în munți şi după câteva zile de căutări zadarnice, decide să-și adune propria echipă de salvatori intrând în conflict cu echipa locală. Încet-încet, tatăl care, în frământarea lui, refuză să accepte evidența, devine prizonierul unei bătălii încrâncenate între om și natură.
Pentru aportul sau la reuşita thriller-ului Tata mută munţii, tânărul muzician, compozitor şi producător PETRE BOG este nominalizat anul acesta la Premiul Gopo la categoria Cea mai bună muzică originală, astfel încât ne-am propus să aflăm mai multe detalii despre experienţa realizarii unui OST remarcabil în condiţii atipice, în vârf de pandemie şi printr-o colaborare ce a decurs de la mare distanţă, Petre fiind la vremea realizării producţiei încă student la ‘Film Scoring’ la prestigiosul Berklee College of Music din Boston.
Petre, eşti la debutul într-un lungmetraj de cinema. Care a fost principala particularitate a procesului de a crea muzica acestui film?
În principiu durata proiectului. În general proiectele la care lucram înainte nu durau mai mult de o lună, iar pentru Tata mută munţii a durat aproape un an până să terminăm muzica. Plus că, din moment ce tot soundtrack-ul trebuie să sune legat şi coerent, sunt multe teme repetitive pe care a trebuit să le variez în continuu ca muzica să nu fie repetitivă şi să ţină publicul captivat.
Cum ai lucrat de la o asemenea distanţă cu regizorul?
De obicei vorbeam cu Daniel [Sandu] în fiecare dimineaţă pe skype. Din moment ce în majoritatea timpului eram în Boston, erau 7 ore diferenţă între noi, deci pentru el era deja seara. Eu compuneam muzică în fiecare zi, iar de fiecare dată când vorbeam, discutam ce să păstrăm, ce trebuie schimbat şi muzica pentru secvenţele ce urmau. După aceea mă apucam de treabă tot restul zilei, îi trimiteam ce am compus şi dimineaţa următoare… acelaşi lucru.
Care au fost cele mai interesante provocări cărora a trebuit să le faci faţă în pandemie?
Eram în ultimul meu semestru de facultate când am compus majoritatea muzicii şi în mod normal aş fi avut acces la nişte facilităţi incredibile, cum ar fi studiouri, muzicieni şi echipament muzical. Din moment ce totul era închis, a trebuit să fac totul la mine în cameră, în afară de o sesiune de înregistrări pentru care am reuşit să închiriez o cameră de studio. Asta m-a motivat să ies din confortul unei orchestre deja stabilite şi să mă bazez mai mult pe sintetizatoare şi instrumente virtuale.
Ca abordare creativă în concepţia muzicii de film, ce îţi vorbeşte mai mult, narativul sau imaginea?
Pentru Tata mută munţii am fost foarte inspirat de elementele vizuale. De aceea, când am început să compun muzica, m-am focusat foarte mult pe textura muzicii, pe lângă elementele armonice şi melodice, pentru că am vrut mai mult ca orice să creez un peisaj muzical care să complementeze cinematografia extraordinară a filmului. Dar, per total, cred că şi narativul şi imaginea au avut un impact egal asupra mea, din moment ce odată ce am combinat ideile melodice cu texturile pe care le-am creat, a funcţionat perfect.
Luând ca exemplu tema Negai, una dintre cele mai „hollywoodiene” compoziţii ale tale de pe OST, cum reuşeşti ca doar dintr-o idee să materializezi un aranjament orchestral ultracomplex?
Negai nu a fost inclusă în film, este o compoziţie mai veche de-a mea, de la facultate. Crearea unei piese cu zeci de instrumente nu este chiar aşa de complicat cum era mai demult. Datorită tehnologiei pe care o avem acum, sunt multe companii care înregistrează sample-uri pentru diferite instrumente, care, după aceea, sunt transformate în instrumente virtuale care pot fi cumpărate online. Eu am combinat aceste instrumente virtuale cu un număr mic de instrumentişti – în principal viori, viole şi violoncele – pentru a adăuga mici imperfecţii în muzica de la instrumentişti şi să o fac să sune de parcă aş fi înregistrat o orchestră completă.
Ai o dublă competenţă, de compozitor şi sound designer. Cât a ajutat cea de-a doua în finalizarea coloanei sonore în integralitatea sa?
Foarte mult. După cum am zis şi înainte, textura muzicii a fost focusul meu principal, mai ales când începusem să compun, şi experienţa mea în sound design m-a ajutat enorm când încercam să creez sunetele pe care mi le imaginam. Şi eu şi Daniel am vrut ca muzica să aibă un sunet aparte şi să încercăm ceva diferit, nu aş fi putut face asta fără să îmi creez propriile sunete. Cu Marius [Leftărache] şi restul echipei de sunet, din păcate, nu am apucat să interacţionez foarte mult din cauza distanţei şi a fusului orar. Dar şi aşa, au reuşit să îmi urce compoziţiile la un alt nivel, chiar nu mi-a venit să cred cât de bine sună muzica când am văzut varianta finală a filmului pentru prima dată.
Ceva învăţăminte profesionale din experienţa lucrului la Tata mută munţii pe care le consideri utile în realizarea OST-urilor viitoare?
În principiu, cea mai mare lecţie pe care am învăţat-o în timp ce lucram la muzică a fost că întotdeauna va fi mult mai multă muncă decât mă aşteptam. Fiecare compoziţie avea mici defecte, fie muzicale, fie în felul în care complementează imaginea şi narativul, aşa că aproape nici o compoziţie nu a fost perfectă din prima. Nu mi-am format neapărat un algoritm de lucru, pentru mine totul depinde de proiect şi de oamenii care sunt implicaţi, toată lumea cere ceva diferit şi eu va trebui să mă adaptez la modul lor de lucru.
Deşi la început, ai fost implicat în multe proiecte în SUA. Compoziţie, sound design, producţie sunet. Dă-mi detalii despre cum se poate evolua acolo în carieră pe tărâmul sunetului de film.
Aş zice că fiecare compozitor tânăr ca mine are un parcurs diferit. Bazat pe experienţa mea, totul depinde de oamenii pe care îi cunoşti în industrie şi de dorinţa de a lucra la orice proiect care îţi vine în cale. Eu am avut noroc că am avut ocazia să studiez muzica în U.S., ceea ce a fost un avantaj foarte mare odată ce mi-am terminat studiile şi am intrat în industrie. Toţi profesorii mei erau compozitori profesionali cu mulţi ani de experienţă şi de la ei am adunat cât de mult am putut despre cum e viaţa unui compozitor de film la începutul carierei.
Cât de mari sunt diferenţele între a lucra pentru lungmetrajul de cinema şi un serial TV?
N-am avut încă ocazia să lucrez la un serial ca compozitor, deci deocamdată e greu de zis. Din câte am observat lucrând cu unul din compozitorii serialului Magnum PI, programul este mult mai strâns şi mai bine stabilit, şi sunt câţiva compozitori principali implicaţi din cauza cantităţii uriaşe de muzică care trebuie să fie compusă. Din moment ce episoadele ies aproape săptămânal şi muzica este la sfârşitul procesului de producţie, muzica e compusă în timp ce alte episoade ale sezonului ies la TV/platforme de streaming, comparativ cu un film unde totul trebuie să fie gata înainte de premieră.
În ce măsură nominalizarea la un premiu Gopo ar putea conta din perspectiva continuării carierei tale peste Ocean?
Clar este un boost de încredere uriaş, mai ales din cauza faptului că nu mă aşteptam să am vreo nominalizare aşa curând. Cât de mult o să mă ajute în cariera mea, aici rămâne de văzut, dar nu cred că o să strice să adaug “Award nominated composer” în CV-ul meu.
Interviu de IOAN BIG
