Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Icon Film Zile si Nopti 26/03/2022
Film

Interviu cu Davide Abbatesciani, jurnalist și critic de film

Anca Spiridon De Anca Spiridon
Comentarii Interviu cu Davide Abbatesciani, jurnalist și critic de film Share Interviu cu Davide Abbatesciani, jurnalist și critic de film


Interviu cu Davide Abbatesciani, jurnalist și critic de film: „Mare parte a succesului se va baza pe persistența voastră, și nu atât pe talentul sau perfecționismul de care daţi dovadă”

Într-un eseu neconvențional intitulat Éloge de la critique, publicat într-un dosar din revista franceză Cahiers du cinéma, autorul spune „Criticul este în primul rând un spectator de cinema. Are povestea sa, epifaniile sale, caută în cinema un secret, ca toți cei care iubesc filmele. Însă dacă își consacră viața cinemaului, nu o face pentru a-și confecționa un colier de gusturi și de preferințe, ci pentru că are o anumită idee de cinema și este angajat în favoarea ei. Vorbește în numele său și în numele acestei idei. O spune răspicat. Pentru ea, merge la război, iubește, sau nu iubește. Concepe exerciții de admirație și strategii de opoziție.”

Despre iubirea pentru filme, atât a amatorilor, cât și a profesioniștilor din industrie, despre curiozitatea continuă și determinarea unui jurnalist de nișă, dar și despre necesitatea reală de a pune în lumină jurnalismul de film și critica de film și de a vorbi despre cum evoluează și se schimbă ambele a deschis discuția cea de-a doua ediție a Film O’Clock International Festival, care s-a desfășurat în București între 1 și 6 martie 2022.

Festivalul a adus ca noutate organizarea unui masterclass online introductiv pe tema jurnalismului de film iar cursul, susținut de jurnalistul și criticul de film Davide Abbatescianni, și-a propus să ofere o imagine de ansamblu a meseriei de jurnalist de film, cu un accent deosebit pe munca editorială desfășurată de publicațiile de specialitate. Davide a povestit despre cariera lui din industrie și despre ce face un bun jurnalist și critic de film în interviul de mai jos.

Interviu cu Davide Abbatesciani, jurnalist și critic de film

Cum a început povestea ta de dragoste cu filmele? Dar dragostea pentru jurnalism şi unde s-au întâlnit ele?

Când eram copil, îmi plăcea să mă uit la filme, la fel ca multor altor copii de vârsta mea. Cumva, am simțit nevoia să iau parte la acel proces creativ, deși nu știam exact cum funcționează. Într-o zi, mi-am dat seama că principalul creator al poveştii era regizorul și asta mi-am dorit să fiu. Cred că, în esenţă, m-am îndrăgostit de cinema datorită capodoperei Cinema Paradiso a lui Giuseppe Tornatore. Este încă unul dintre filmele mele preferate. Când aveam 18 ani, m-am înscris la o școală de teatru și am studiat Regia timp de trei ani. Eram pe deplin conștient de faptul că profunzimea lucrului cu actori, în teatru, ar fi putut ajuta munca mea ulterioară în domeniul filmului. Dar mai era ceva fascinant în latura teoretică a lucrurilor și m-am înscris și la facultatea de Comunicare. Am terminat ambele facultăţi, la zi, în trei ani, sacrificând multe ore de somn. Apoi m-am mutat în Estonia, unde am putut în sfârșit să studiez regia de film. În cei doi ani petrecuți la Baltic Film and Media School – domeniul meu de specializare era documentarul – am observat cum interesele mele deveneau din ce în ce mai hibride, amestecând jurnalismul, studiile cinematografice și, bineînțeles, arta cinematografică. Dar nu m-am gândit niciodată să devin jurnalist de film sau critic de film. Am simțit că mediul academic este locul în care îmi doream să fiu. În 2017, m-am mutat în Cork pentru a-mi începe doctoratul, dar înainte de a călători în Irlanda, am scris un e-mail către Cineuropa, întrebând dacă revista are şi stagiari. Cineva mi-a răspuns și mi-a oferit să scriu câteva articole despre cinematografia irlandeză. Și așa a început totul.

Interviu cu Davide Abbatesciani, jurnalist și critic de film

Să ne gândim la regizorul de film ca la căpitanul bărcii și la criticul de film ca la un val mare care fie va ajuta acea barcă să meargă spre destinație, fie o va lovi și o va răsturna. De ce scrii și nu faci altceva legat de filme?

Este o întrebare bună. Chiar dacă obțin cea mai mare parte a veniturilor mele din ceea ce scriu despre film, ofer ocazional şi consultanță pentru festivaluri. De asemenea, lucrez pe post de curator la un proiect susținut de UE în care contribui, împreună cu colegii mei, cu titluri bune pentru festivalurile de film organizate de delegațiile Uniunii Europene din întreaga lume. Nu exclud ca într-o zi să mă întorc la filmări. Dar am nevoie de ceva mare, sau cel puțin interesant, de spus. Am muncit mult pentru a ajunge la acest punct, pe care îl consider doar începutul carierei mele, și simt că vreau să mă concentrez pe jurnalism și critică deocamdată, vreau să învăț mai multe, să cresc… Am fost foarte nerăbdător, dar am învățat, cel puțin parțial, să muncesc din greu și să aștept ca lucrurile să se întâmple.

Interviu cu Davide Abbatesciani, jurnalist și critic de film

De ce scrii despre cinematografia europeană și cum este ea diferită, în opinia ta, de cinematografia americană sau de cea asiatică?

La Cineuropa, linia noastră editorială ne cere să acoperim lumea filmului din perspectiva producțiilor și coproducțiilor europene. Nu acoperim doar țările UE, ci majoritatea ţărilor de pe continentul nostru. În general, cred că în Europa există o mare varietate de genuri și autori, chiar dacă modelele noastre de finanțare sunt puternic susținute de stat și acest lucru presupune anumite limitări în ceea ce privește posibilităţile de lucru și de extindere a industriei. Cu toate acestea, ca freelancer, scriu şi despre titluri extra-europene. De exemplu, pentru The New Arab analizez adesea noile filme din regiune. Este o scenă foarte interesantă, în care apetitul pentru conținut crește, chiar și în locuri neașteptate. De exemplu, astăzi am citit un articol al lui Nick Vivarelli pe Variety și se pare că Arabia Saudită conduce acum în ceea ce priveşte câștigurile din streaming în țările arabe din Golf. Este cu adevărat surprinzător, având în vedere că țara a ridicat interdicția asupra cinematografelor în urmă cu doar patru ani. Și să nu uităm cât de prolifice artistic sunt unele țări. Iranul, Libanul și Egiptul au oferit spectatorilor filme fermecătoare anul trecut, precum A Hero, Hit the Road, Feathers, The Sea Ahead sau Agate Mousse, pentru a numi doar câteva.

În România, critica de film este văzută mai mult ca o pasiune și mai puțin ca o slujbă plătită. Cum transformi scrisul despre filme din hobby în carieră?

Citiți, urmăriți, prezentați, vorbiți cu oamenii, scrieți, repetați. Mi-a luat aproape patru ani și am avut un alt loc de muncă oribil cu normă întreagă pentru a-mi plăti facturile. Acordați-vă timp și cereți să fiți plătit corect. Stabiliţi o limită clară, un preţ sub care nu veţi accepta niciodată să lucraţi. Nu știu prea multe despre starea actuală a criticii de film românesc, dar pot spune că a trebuit să învăț o altă limbă pentru a-mi câștiga traiul din această meserie. De altfel, critica nu mai este legată doar de forma scrisă. Frumoasele eseuri video publicate de Mubi, Little White Lies și Sight & Sound sunt piese de critică uimitoare, de exemplu.

Interviu cu Davide Abbatesciani, jurnalist și critic de film

Ce crezi că este nevoie pentru a deveni un bun critic de film? Dar un bun jurnalist de film?

Un bun jurnalist de film trebuie să fie la curent și să fie curios, întotdeauna. Jobul necesită o bună cunoaștere a industriei, dar și dezvoltarea unei viziuni mai largi asupra domeniului și a unei înțelegeri a modului în care funcționează acesta în relație cu lumea frenetică în care trăim. Este un job foarte dinamic, asta este sigur. De exemplu, peisajul VoD este doar unul dintre segmentele de piață în care știrile și inovațiile se perimează pe măsură ce vorbim. Dacă învăţați cum să rezumați eficient întreaga încărcătură de informații pe care le primiţi zilnic, sunteți deja pe calea cea bună. Practica te face mai rapid și mai bun, dar întotdeauna ai ceva nou de învățat. Un critic de film bun, după părerea mea, necesită aceleași abilități, pe lângă interesul de a studia sau de a experimenta alte forme de artă. Nu trebuie să devii un savant în teatru, dar, de exemplu, citirea unor cărți de istorie a teatrului și cunoașterea lucrărilor lui Pirandello, Cehov sau Shakespeare poate fi o mare valoare adăugată atunci când vine vorba de recenzia filmelor și analiza dramaturgiei acestora, de prestaţia actorului sau de punerea în scenă a regizorului. Eu cred că totul a fost deja făcut înainte, mai mult sau mai puțin. Deci, știind ce au realizat artiștii și maeștrii din trecut, ne ajută să plasăm mai bine în context lucrările de artă de astăzi. Și, evident, un critic de film bun nu se teme niciodată să exprime o părere clară – cu respect, desigur, dar fără să îndulcească totul când face recenzia unui titlu prost. Adesea, adevărul este la mijloc, iar majoritatea filmelor sunt mediocre sau la un nivel mediu – și asta este în regulă, până la urmă suntem oameni. Rareori avem de-a face cu coșmaruri absolute sau cu capodopere remarcabile. Cam acestea sunt, probabil, lucrurile la care ar trebui să se gândească colegii și pasionații de film care analizează filme în limita de 180 de caractere.

Care au fost greșelile pe care le-ai făcut pe parcurs și din care ai învățat? Care a fost presentimentul care te-a ajutat să faci faţă mai uşor industriei filmului?

Am făcut atât de multe greşeli. Un lucru pe care l-am învățat cu siguranță este să fiu scurt în a scrie e-mailuri. Când mă adresez unor noi editori, de exemplu, mă limitez la o introducere politicoasă de cel mult 20-25 de cuvinte, trimit niște clipuri sau doar linkul meu de portofoliu și adaug câteva propuneri scurte, cred că s-ar potrivi cu editorialul publicației respective. Trebuie să propui ceva… Ceva pe care alții cu greu l-ar putea oferi – acces la cineva, la ceva sau la un loc interesant sau, și mai bine, exclusivist. Nu amânaţi. Trimiteți propunerea dvs. imediat. Timpul este esenţial. Și nu ezitați să reveniți cu întrebări! Foarte adesea, editorii sunt prea ocupați și ar trebui să angajeze pe cineva extern pentru a putea răspunde tuturor. De îndată ce veţi înţelege acest lucru, totul va fi mai simplu.

Interviu cu Davide Abbatesciani, jurnalist și critic de film

Ai susținut un masterclass de jurnalism de film la această ediție a FOC – IFF. Care sunt trei lucruri pe care le-ai spune cuiva care vrea să devină jurnalist de film?

În primul rând, muncește din greu și nu renunța. Mare parte a succesului vostru – știu că spun ceva banal acum – se va baza pe persistența voastră, și nu atât pe talentul sau perfecționismul de care daţi dovadă. În al doilea rând, fiţi curioşi și nu fiţi timizi. Citiți și urmăriți alte lucruri care nu au nicio legătură cu cinematograful, puneți întrebări, vorbiți cu oamenii, fiți activi pe rețelele de socializare. Nimeni nu vă va observa pe voi sau ceea ce faceţi dacă nu sunteţi vizibili. În al treilea rând, așteptați.

Interviu de ANCA SPIRIDON

NOTĂ: Davide Abbatescianni este un jurnalist și critic de film stabilit în Cork. În prezent, este corespondent pentru revista Cineuropa, unde scrie în mod regulat despre cinematografia europeană. Rubricile sale au apărut și în alte publicații internaționale, precum The Calvert Journal, The New Arab, Variety, New Scientist, POV Magazine, Reader’s Digest, Filmexplorer, Film Ireland, Cinemafemme.com, blogul Europa Distribution și blogul Independent Cinema Office. Este curator de film în cadrul proiectului Support to EU Film Festivals, a cărui misiune principală este de a îmbunătăți calitatea festivalurilor organizate de delegațiile Uniunii Europene în întreaga lume.

Galerie imagini

Share

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin
Share on twitter
Share on email

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Esențiale

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.