Marți, 22 martie 2022, orele 17:00 – 19:00
MARe/Muzeul de Artă Recentă
Bdul Primăverii 15, București
Curator: Daria Prydybailo, Kiev, Ucraina
Intrare liberă.
Expoziția ”The Portrait of My So(u)il. 100 Years. Borys Kashapov (22.03.2022) – Les Lozovskyi (22.03.1922)” este o expoziție- performance, un manifest, un apel. Este o expoziție refugiată!
La Muzeul Național de Artă al Ucrainei, din Kiev era programat pentru 22 martie 2022 vernisajul expoziției ”The Portrait of My Soul”, dedicată lui Les Lozovskyi (1900-1922), artist avangardist ucrainean, ucis în propia casă în ziua de 22 martie 1922 de către sovietici. Un artist tânăr, despre care lumea cunoaște prea puține tocmai pentru că nu a apucat să creeze prea mult sau să devină celebru. Dar tocmai revendicarea numelui și a operei unui artist ucis la propriu și la figurat de regimul sovietic este ceea ce făcea specială expoziția programată la Muzeul Național de Artă al Ucrainei, din Kiev, și este ceea ce subliniază dramatismul implicit al expoziției-performance de la MARe/Muzeul de Artă Recentă, din București.
Ceea ce se întâmplă la MARe, marți, 22 martie 2022, între orele 17:00 și 20:00, NU este o „opie”, nici o „exportare” a expoziției concepute pentru Muzeul Național de Artă al Ucrainei. ”The Portrait of My Sou(i)l”, curatoriată de Dara Prydybailo, este o expoziție cu totul inedită care implică lucrările a trei artiști ucraineni: Les Lozovskyi (ale cărui lucrări vor putea fi văzute doar în imagini proiectate, originalele neputând ajunge la București), Borys Kashapov (22 de lucrări originale, sub titlul ”The Portrait of My Soil”, o parafrază la titlul lucrării ”The Portrait of My Soul” de Les Lozovskyi) și Maxim Shalygin (muzica).
În timpul expoziției care va putea fi văzută (doar) marți, artistul Borys Kashapov va povesti despre Ucraina de azi și de cea de acum 100 de ani, în timp ce va picta unghiile celor prezenți.
Într-un anumit sens, faptul că data de 22 martie pică într-o zi de marți, când muzeul este deschis, determinând redeschiderea pentru public a acestuia, are ceva pilduitor și simbolic: într-un moment în care războiul i-a închis instituțiile culturale unei țări întregi, cultura ca atare se refugiază și se exprimă la fel de puternic, sau poate mai puternic, în exil.
TEXTUL CURATORULUI (Daria Prydybailo, Kiev, Ucraina).
”Expoziția “THE PORTRAIT OF MY SO(U)IL.100 YEARS.” (Portretul sufletului/pământului meu. 100 de ani), este un proiect dedicat împlinirii a 100 de ani de la moartea violentă, prin crimă, a artistului avangardist ucrainean Les Lozovskyi, pe data de 22 martie 1922. Această crimă (nicicând rezolvată), care poate fi văzută ca primul asasinat politic, a precedat persecuțiile și uciderea în număr mare, de către autoritățile sovietice, a artiștilor și a civililor ucraineni, fenomen care a atins apogeul în anii ’30. Astăzi, o sută de ani mai târziu, artiști și civili ucraineni sunt obligați să se refugieze în afara țării pentru a-și salva viețile din fața invadării Ucrainei de către Forțele Armate ale Federației Ruse. O sută de ani mai târziu istoria se repetă, arătând violența care a fost mereu prezentă și ascunsă în sistem.
Proiectul ne permite să privim mai adânc într-o istorie veche de un secol, să înțelegem originile evenimentelor care se desfășoară astăzi și să punem în discuție ce și cine anume este răspunzător pentru războiul actual.
Un ”război imposibil pentru secolul XXI” a devenit real pentru Ucraina în 2014, dar în 2022 s-a trasnformat într-o teroare de masa și în moartea a mii de civili, distrugând orașe și otrăvind pământul.
“The Portrait of my So(u)il.100 years” construiește un dialog între doi artiști ucraineni – Les Lozovskyi (1900-1922) și Borys Kashapov (1986), două epoci, aflate la o distanță de un pas, mare cât de 100 de ani. Proiectul prezintă lucrări ale artistului avangardist, al cărui nume a fost ocultat și nicicând asimilat de Moscova, tocmai din pricina felului în care a murit, și un artist contemporan ucrainean, devenit refugiat în februarie 2022. Alături de lucrările celor doi artiști, muzica lui Maxim Sharygin, compozitor ucrainean, va constitui cea de-a treia componentă a proiectului.
Expoziția include imagini ale lucrărilor lui Les Lozovskyi din colecția Muzeului Național de Artă al Ucrainei, al StedleyArtFoundation și imagini a două lucrări care au ajuns în Arhiva Rusă pentru Literatură și Artă din Moscova.
În 2022, Borys Kashapov a produs o serie de lucrări intitulată “Portretul pământului meu” (The Portrait of My Soil), o serie de 22 de desene reprezentând trăirile personale și imaginile din mass media reprezentând Ucraina aflată în plin război.
Expoziția are trei componente: pe de o parte lucrări de Borys Kashapov, pe de altă parte reproduceri ale lucrărilor lui Les Lozovskyi și, în fine, muzică de a, făcând o punte între evenimentele istorice din anii ‘20 și războiul în desfășurare, din 2022.
Vedem ”Portrait of My Soul” (a lui Les Lozovskyi) ca pe o fantomă din trecut care anticipează tragedia viitoare. Picturile din seria recentă a lui Borys Kashapov combină amintirile, visele lui și imaginile media privitoare la războiul din Ucraina. Haotice, abstracte ele include portrete și trupuri care au devenit țărână, pământ, pentru totdeauna. Pământul/solul (soil) constă în oamenii ca ”țară”, constă în indivizii deveniți un mormânt colectiv, dar totodată și solul fertil, propice pentru o apariția unei noi vieți. Astăzi ne aflăm în situația de a înfrunta o violență extremă, care face din realitate o hiperrealitate. Acesta este motivul pentru care Boris Kashapov prezintă peisaje puternic colorate, tocmai pentru că războiul este plin de culori. Proiectul ridică problema vieții și a posibilității de a supraviețui morții.
Les Lozovskyi a supraviețuit morții prin propria artă, care nu a fost însușită de Imperiu, dar care a supraviețuit împreună cu ideile pe care le exprimă, împărtășind propiul său cod cultural într-un context global. A fost ucis înainte de epurările masive ceea ce l-a salvat de la presiunea de a face compromisuri și de a deveni parte din ”Avangarda Rusă”, care și-a însușit mulți alți artiști și autori ucraineni.
Proiectul trebuia să fie deschis la Kiev, dedicat celor 100 de ani care au trecut de la uciderea lui Les Lozovskyi. Dar invazia a făcut acest lucru imposibil. Artistul ucrainean Borys Kasapov și curatorul Daria Prydybailo au fugit din țară, pentru a-și salva viața și au ajuns la București. MARe/Muzeul de Artă Recentă găzduiește și prezintă acest proiect.
Les Lozovskyi (Kiev, 1900-1922) – artist avangardist ucrainean, student al celebrilor Mykhailo Boychuk, Heorhiy Narbut și Oleksandra Ekster.
Borys Kashapov (Kiev, 1984) – artist contemporan ucrainean, absovent al Școlii de Fotografie și Multimedia Rodchenko. A fost membru al grupurilor artistice R.E.P., Penoplast, The Gay Carouse. Inițiator și orgnizator al multor proiecte personale și de practici artistice alter-institutionale. Se exprimă prin video, performance și a dezvoltat propriul stil de pictură.
Este interesat de aspectele politice ale formei.
Maksym Shalygin (Kamianske, 1985) – compositor, dirijor și regizor de origine ucraineană și olandeză, Shalygin ete un reprezentant tipt cal școlii modern, sintetizând diferite metode de predare. Compozitorul Svyatoslav Lunyov a avut o mare influență asupra lui.
Daria Prydybailo (Kyiv, 1989) – curator independent din Ucraina, fondatoare a Art Matters Ukraine, a AMU residence și a M.D.M.A. (maga)zine. A colaborat cu instituții culturale de top precum Mystetskyi Arsenal, PinchukArtCenter și galerii internaționale. În 2013-2015 a fost curator și membru în was curator și membră în comunitatea și pe platforma online womanorial; în 2019-2020 a deținut poziția de Redactor Șef pentru TransitoryWhite Magazine, despre artă și activism în Europa de Est, Caucaz și Asia Centrală. Lucrează pentru proiecte internaționale care promovează artiști and stabilește dialogul cross-cultural și schimburile internaționale.” (Daria Prydybailo, curator)
