Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Icon Film Zile si Nopti 02/03/2022
Film / Streaming TV

Bârfind-o pe Rux cu RALUCA APRODU

Ioan Big De Ioan Big
Comentarii Bârfind-o pe Rux cu RALUCA APRODU Share Bârfind-o pe Rux cu RALUCA APRODU


Pe 8 martie, HBO Max lansează un nou serial, RUXX, regizat de Iulia Rugină și Octav Gheorghe în baza scenariului Verei Ion, cu o distribuţie remarcabilă: Raluca Aprodu, Alec Secăreanu, Mădălina Craiu, Ioana Bugarin, Şerban Pavlu, Alina Chivulescu și Bogdan Dumitrache. În această dramă modernă despre tânăra generaţie din România care trăieşte într-o ţară prinsă între trecut şi viitor, personajul central, Rux, caută să își găsească echilibrul între suprasolicitarea profesională și problemele apărute în viaţă ei personală. De când am văzut-o în trailerul serialului, mi-am dat seama că s-ar putea să-mi placă de Rux dar nu ştiu încă… dacă mi se potriveşte. Am citit câte ceva despre ea, c-ar fi o ploieșteancă venită în Capitală să studieze la ASE, care apoi s-a stabilit aici angajându-se la firma unui dezvoltator imobiliar, că muncește pe brânci și trăiește sănatos, că ţine mult la familie, însă parcă tot n-a fost suficient. Am încercat așadar să aflu mai multe despre Rux de la cea care o cunoaște cel mai bine, cea care o interpretează, RALUCA APRODU, actriţă deopotrivă apreciată de publicul de teatru (Pădurea spânzuraţilor, Trei surori – TNB, Băiatul din Brooklyn – TES, Fă tu primul pas – Teatrul de Artă, etc), film (Câini, Investitorii) și televiziune (serialele Vlad, În derivă), pe care am descusut-o niţel despre caracterul tinerei, înainte să o cunosc prin intermediul ecranului chiar de Ziua Femeii.

Raluca, hai să o bârfim niţel pe Rux. Spune-mi cum te-ai împrietenit cu ea atât de bine fiindcă, dacă mă uit la prezentarea personajelor, tu pari mai aproape de Cristina, sora ei, decât de Rux ca personalitate.

Nu neapărat. Asta a fost interesant și a fost frumos. Eu, într-adevăr, a trebuit să-mi accesez pentru personajul Rux o anumită parte care e în mine de la 16 ani, de când am început să muncesc în meseria asta, adică un soi de disciplină, de raportare la meserie, care este de obicei pe primul plan – sau a fost până acum -, foarte asemănătoare cu structura mea de om și de drumul pe care mi l-am croit în viață. Ce mi-a plăcut foarte mult la scriitura Verei [Ion] este că nu a scris fantoşe, nu a scris o structură a unui personaj și doar în jurul ăleia ne învârtim. Pe parcursul serialului o să se vadă că și Cristina are, la rândul ei, foarte multe din Rux, adică ele sunt diferite prin simplul fapt că așa e între surori, când eşti sora mai mare ai grijă de sora mai mică. Asta este de când lumea și pământul, cu asta creștem. Eu am o soră mai mare deci practic am fost sora mai mică, dar m-am inspirat foarte mult din felul în care se raporta sora mea la mine de-a lungul vieții deși e mai mare doar cu un an și jumătate. Nu era un adult dar eu o vedeam ca pe un adult şi atunci tot ce îmi spunea ea, pentru mine, era cumva literă de lege. Și atunci am folosit chestia asta ‘în oglindă’ cu personajul Rux. Cred că asta m-a apropiat foarte mult de ea. În afară de asta, ea e un om foarte discret în primul rând, cu viața ei personală, cu sentimentele ei, cu felul în care se expune lumii… iar asta e o chestie care mie îmi este foarte aproape. Și eu sunt un om discret, nu e vorba de nimic altceva, așa e personalitatea mea, adică nu ține neapărat de meseria pe care mi-am ales-o. Rux este femeia treizeci plus, pentru că aici consider că mai puțin contează că ai 35, că ai 32, că ai 37… femeia 30+ a zilelor noastre, în care totul s-a schimbat cu o viteză amețitoare și fără nici un fel de model pe care să îl urmăm.

Vorbind de surori, ai parte de ele şi pe scenă nu doar în serialul Ruxx sau în realitate. În Trei surori, în Memoria apei

Adevărul e că e minunat. Am prietene care sunt singure la părinți sau oameni care sunt singuri la părinți și eu, dacă trebuie să le mulțumesc părinților mei pentru ceva în primul rând, este că am avut-o pe sora mea. E o relație foarte frumoasă. E minunat să ai o soră, sau un frate, cu care să crești.

Prietena ta Rux este workaholică, nu prea știe ce este ăla timp liber. Cum se bucură ea de viață?

Are un plan să fie fericită și asta este partea funny a vieții… pentru că toți avem un plan. Și în serial, evident, planul acesta i se dă peste cap. Ea are un plan bine pus la punct fiindcă e genul de om care structurează emisfera stângă, structurează foarte logic totul, dar intervine viața, intervin evenimentele. Rux are un plan să fie fericită dar îi lipsește în schimb curajul de a-l aplica mai devreme, pentru că este genul de om care pune nevoile altora mai presus de ale ei… o chestie care este valabilă la mulți oameni, și femei și bărbați, dar care, de obicei, nu duce nicăieri.

Deci are un job bun, o viață sănătoasă, o familie care nu pare disfuncțională. De ce totuși Rux pare atât de nefericită… în trailer? Adică ce anxietăți are de își pune problema chiar să plece din țară?

Dacă am deschide o carte de psihiatrie ar fi acolo un paragraf despre chestia asta foarte des întâlnită. Cred că Rux este genul de om cu o personalitate de tipul celei când nu știi exact cum să-ți ceri drepturile sufletești sau personale, când tot ce faci este să-ţi mulțumești mama, tata, sora… ea este un fel de martiră. Are acest pattern, se numește ‘martiră’ în cartea de psihiatrie sau de psihologie, mă rog. Chestia asta cu ‘martira’, la un moment dat, o să înceapă să se dezmembreze ca o mașinărie pentru că nu este funcțională pe termen îndelungat. Funcționează pe moment, OK, numai că oamenii au foarte multe cerințe iar dacă tu ți-ai împrăștiat energia să faci fericit orice alt om mai puțin pe tine, şi dacă nu ți-ai acordat niciodată o șansă să vezi de fapt ce vrei tu cu adevărat, la un moment dat în viață o să apară depresia… un cuvânt  foarte folosit în zilele noastre, cred că lumea a și uitat ce înseamnă, toată lumea este acum depresivă că așa e la modă. Fiecare decizie pe care Rux a luat-o în viața ei de adult și chiar și în copilărie, după cum o să vedem mai târziu, a fost să o ducă din ce în ce mai departe de ce își dorește ea de fapt. Și atunci era absolut inevitabil ca, la un moment dat, și cam asta e vârsta, la femei cel puțin – că dacă nu mai facem copii la 20 de ani şi ne mărităm, acum avem alte probleme, problemele “burgheze” -, să nu ajungă în postura în care să spună: ‘Dar eu ce vreau? Mi-am dorit zece lucruri, le-am bifat pe toate și totuşi sunt profund nefericită.’… deci înseamnă că nu astea erau lucrurile de care avea nevoie pentru a fi fericită.

Legat de modul în care îşi trăiește viața sau nu e foarte limpede cum privește viața, tu cunoscând-o pe Rux, spune-mi ceva ce probabil n-o să aflu din serial. Ce muzică ascultă Rux? Ce filme vede? S-ar duce la teatru Rux să vadă Pădurea spânzuraților?

Cred că da… dar nu s-ar duce pentru motivele pentru care poate s-ar duce un om normal. S-ar duce pentru că e ceva la modă şi, probabil, ea l-ar considera chiar o pierdere de timp pe undeva. Asta nu înseamnă că nu i-ar plăcea chestia asta dar e clar ce-ar face dacă ar fi să aleagă între a munci ceva, a face ceva care i se pare mai productiv, şi să stea patru ore într-o sală de teatru. Cred că ascultă muzică ‘de toate pentru toți’. Cred că e genul de om care… da, vede un film dacă trebuie să-l vadă, dar cred că nu știe să se bucure real de lucrurile astea. Pentru că și să înveți să te relaxezi atunci când nu ai treabă este o artă. Eu vorbesc și în numele meu, Raluca Aprodu. Abia în ultimii ani am început să învăț real că, atunci când nu am treabă, mintea mea să nu fie constant la viitor ci să mă și liniștesc cât de cât atunci când am o zi liberă şi nu să mă panichez de o grămadă de alte lucruri pe care nu le-am avut. Deci cumva cred că da, ar merge la Pădurea spânzuraților, dar probabil și-ar lăsa telefonul pe vibrații și din când în când s-ar mai uita la el să vadă ce mailuri a mai primit…

Fiindcă te-a referit şi la tine, din 8 martie, oamenii o să te recunoască ca Rux dar tu, poate, cu o seară înainte ai fost Ilona în Pădurea spânzuraților şi urmează ca a doua zi să devii soția scriitoare din Băiatul din Brooklyn. Cum te detașezi de aceste persona cu care te asociază publicul ca să redevii Raluca Aprodu? Nu ajung să te bântuie personajele?

Cumva procesul este invers, cel puțin pe structura mea de a înțelege și a face meseria asta. Eu, în raport cu toate personajele, dacă nu am ceva cu care să rezonez din mine, pe care să mi le explic emoțional sau la nivel mental, eu nu am cum să fac rolul respectiv. Cumva nu mă bântuie, le las acolo și mă reîntorc la ele când e nevoie de ele. În unele seri sau în unele zile dacă eu, structural sau emoțional, mă simt un pic mai vulnerabilă sau un pic mai puțin dispusă să ating din mine zonele pe care le cere rolul, recunosc că mi-e un pic mai greu să joc rolul sau piesa respectivă. Dar, câteodată, este invers… le aștept cu entuziasm, de abia aștept să pot acolo să mă cert, să le zic în plin pe scenă ca să le scot din sistem. Iar vizavi de chestia cu recunoscutul pe stradă mă îndoiesc… adica oamenii mă mai recunosc dar nu știu de unde să mă ia. Nu mă aștept la un val de celebritate care să mă copleșească, mai ales că, repet, sunt un om discret și cred că celebritatea în România e mai mult aleasă decât reală. Dacă vrei să fii celebru pune-ți două mii de postări pe Instagram și vei fi celebru.

Să ne întoarcem la prietena noastră Rux.

Momentan, doar a mea…

Ai dreptate, să vedem dacă mă voi împrieteni şi eu cu Rux. Chiar dacă e foarte orientată spre productivitate, cum reușește să se înțeleagă atât de bine cu șeful ei? Căci el este un tip cult, e colecționar de artă, par din lumi diferite, ce-i unește?

Cred că-i unește în primul rând faptul că au pornit împreună. Rux era foarte tânără când a început să lucreze la el și chestia asta cred că ține iar de personalitatea ei. E un om foarte loial, extrem de loial. Și atunci când, ca sistem de valori, așa ai fost crescută și ești loială unui om care ți-a oferit o șansă când erai tânără, și ți-a pus o grămadă de răspundere în cârcă, pe care tu, evident, ai făcut-o atât cât ai putut de bine, cumva relația cu Moscu [patronul lui Rux, dezvoltatorul imobiliar interpretat de Şerban Pavlu – n.r.] este mult mult mai apropiată decât ar putea părea. Rux a devenit mâna lui dreaptă, adică este implicată și în familia lui, are grijă de  toate lucrurile și în afara job-ului… e un fel de fată bună la toate. Lucru care, ușor-ușor, o să se vadă pe parcursul serialului.

Amintind de familie, Rux o convinge pe soția șefului să candideze la primărie. Ce ar putea să îmi spună asta? Că e idealistă ori cinică?

Cred că e un om foarte smart. Are o inteligență emoțională foarte bună și știe să manipuleze când e nevoie să manipuleze. Adica să nu-i vedem pe oameni de genul ăsta ca pe un fel de Maica Tereza, nu, este un om care își știe interesul și care speculează slăbiciunile oamenilor din jurul ei și reușește cumva să-și ducă planul mai departe. Este extrem de abilă, ca să spun așa, în lumea adulților.

Dar are vreo legătură cu politica?

Nu cred că are. Pentru că politica e ceva atât de concret și de limitat încât nu, cred că nu are nicio legătură cu politica, absolut niciuna. Și cred că dacă ar trebui să lucreze, să spunem, pentru un partid, și-ar face treaba bine… bine-bine, un partid care, cât de cât, se apropie de niște lucruri care nu o deranjează sau nu e ceva care să fie contra propriilor ei valori, asta nu cred ca ar face. Dacă este un job, trebuie făcut cât se poate de bine.

Cum se raportează Rux la feminitate și feminism? Sensul celor două concepte este frecvent subiect de confuzie sau denaturare în ziua de azi.

Asta cu feminitatea este un subiect foarte amplu… și ne întoarcem la publicul nostru pe care sper să-l avem şi care nu trebuie să fie exclusiv feminin. Noi și, evident, toată breasla internațională, chiar și în America, nu suntem obișnuiți să vedem protagoniste femei dar așa cum noi, femeile, ne-am uitat zeci de ani la filme și la seriale cu protagoniști bărbați… ne-am uitat și ne-au plăcut, așa că eu realmente cred că nu contează neapărat sexul protagonistului. Și atunci, revenind la subiectul feminitate, cred că asta este întrebarea secolului: ce poate să mai însemne sau cum se poate manifesta feminitatea și masculinitatea în anul 2022? Pentru că este o confuzie foarte mare cu acest curent de feminism cumva dus în extrem, că noi trebuie să ne batem parte în parte cu bărbații – nu, nu trebuie să facem asta – iar bărbații trebuie să plângă toți, trebuie să fie toți vulnerabili și să plângă odată cu femeile… nu, bărbații nu trebuie să facă asta. Și atunci s-a născut confuzia. Vorbesc strict de generația mea, generația pe care eu o trăiesc… de aia, probabil, dacă jucam la 20 de ani personajul ăsta mi-ar fi fost imposibil să-l fac, iar dacă-l jucam la 45 aş fi râs în colțul gurii ca o bunică care înțelege ‘struggle’-ul unei puștoaice. La Rux este exact cum îmi simt eu propria feminitate, care, de multe ori, nu știe să se exprime. De exemplu, eu am început să port rochie acum cinci ani… până și eu. Adică, cumva, mi-a fost la îndemână pentru că asta este ce îmi oferea și rolul. În multe momente, ea înțelege feminitatea destul de confuz – ca să nu zic greșit – ca pe o dovadă de slăbiciune… ceea ce nu e deloc. Și atunci intervine și conflictul interior. Că, până la urmă, orice pereche de pantaloni ai purta și oricât de mare directoare ai fi, hormonal, tu trebuie să fi altfel, nu te poți bate parte în parte, adică nu e cine țipă mai tare. Poți să încerci o perioadă dar, la un moment dat, tot o să plângi în mașină. Pentru că o să-ți vină să plângi, că aia e.

Din prietenia ta cu personajul Rux, care sunt învăţămintele sau benefit-urile cu care rămâi? Să încheiem mica noastră bârfă despre o ficţiune cu o concluzie… pământească.

Concluzia este că în timp ce jucam şi în timp ce se filma, în timp ce desfășuram personajul ăsta sau îi dădeam viață de la zi la zi, întâmplându-mi-se lucruri ale ei, mi s-a confirmat ceva ce eu deja știam de câțiva ani, că un om nu poate să reușească singur oricât de puternic se crede și că, la un moment dat, când intervine viața, trebuie să înveți să fii un pic mai flexibil și mai puțin rigid. Dacă tu ți-ai dorit un lucru și nu l-ai primit, nu înseamnă că ăla era lucrul care trebuia să se întâmple și că, oricât de în control sau oricât de puternică te consideri, la un moment dat trebuie să mai dai drumul la hățuri din mână și să mai lași și alți oameni să te ajute, să intervină. Că nu se  întâmplă nimic dacă spui ‘Nu știu ce să fac’ sau ‘Am nevoie de ajutor’. Este o lovitură mare la orgoliu și la ego pentru că dacă așa ai crescut, să crezi că tu o să poți întotdeauna singură, nu e o lecție pe care o înveți ușor.

Foto header: ALEX GÂLMEANU

Foto serial RUXX: ADI MARINECI

  • Interviu de Ioan Big.

Galerie imagini

Share

Share on facebook
Share on whatsapp
Share on linkedin
Share on twitter
Share on email

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Esențiale

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.