La începutul lunii februarie, la sala Majestic, Teatrul Odeon prezintă în premieră spectacolul pus în scenă de către Alexandru Dabija, REBARBOR, a cărui scenografie este semnată de Andrada Chiriac.
Din distribuţie fac parte Antoaneta Zaharia, Elvira Deatcu, Alina Berzunțeanu, Marius Damian, Mihai Smarandache, Cezar Antal, Matei Arvunescu, Dan Iosif şi roboțelul Alpha Minie.
REBARBOR incită la vizionare, înainte de orice, pentru că este clădit pe textele scrise de Alexandru Monciu-Sudinski, filosof, prozator, jurnalist, scenarist și activist pentru drepturile omului, titlul spectacolului fiind numele volumului său de debut apărut în 1971 şi… dispărut în acelaşi an, pentru că a fost interzis de cenzura comunistă și dat la topit. Despre Monciu-Sudinski, născut în 1944, la Turnu Măgurele, nu se cunosc foarte multe, întrucât, după ce la finele anilor ’70, a intrat în greva foamei pentru eliberarea filosofului Cezar Mititelu, a fost arestat de Securitate şi apoi obligat să părăsească ţara. La 30 şi ceva de ani, azilant politic, s-a stabilit la Stockholm. Şi apoi s-a aşternut… tăcerea. După cum scria Florin Iaru, în Caţavencii,
„la față nu l-a mai văzut nimeni. Nici Suedia, cît e ea de ordonată și sistematică, nu știe nimic despre el. Nici fosta nevastă. Pe unde o fi fugit, pe unde o fi pribegind, nimeni nu știe. E un caz de dispariție. Poate nu e nici primul, nici ultimul, da, dar asta face ca orice reeditare a cărților lui, revoluționare pentru gustul epocii și testimoniale pentru gustul actual, să fie imposibilă.”
În ce priveşte cărţile, Monciu-Sudinski a publicat doar trei, foarte rar prezente acum în anticariate şi la nişte preţuri exorbitante (sunt disponibile totuşi fragmentar pe internet, inclusiv pe Scribd): REBARBOR, din care s-a născut spectacolul lui Alexandru Dabija, CARACTERE (1973) și BIOGRAFII COMUNE (1974). Mitoș Micleușanu l-a caracterizat astfel pe enigmaticul autor:
„El a scris în plin regim comunist o proză atroce și teribil de autentică, o adevărată incursiune în patologicul românesc, în culisele «omeniei”, «sufletismului» și «tovărășiei», oferindu-ne țesutul malign al unui «tradiționalism» cinic și primitiv. Scrierile sale sunt valabile și astăzi sau, mai degrabă, sunt universal valabile și nu se referă doar la comunism… Pentru cei interesați de o literatură nefardată, fără compromis, prozele lui Alexandru Monciu Sudinski, adunate în volumul Rebarbor, sunt absolut necesare. În cele din urmă, acest prozator mi-a demolat convingerea că proza rusească ar fi mai «dură» sau mai «tăioasă» decât cea românească.”
Avem deci suficiente motive să aşteptăm cu un deosebit interes REBARBOR, noul spectacol de la Odeon!
