Meniu Zile și Nopți
Articole Zile si Nopti Icon Film Zile si Nopti 14/12/2021
Film / Videodome

VIDEODOME | “RED HILL” (2010, r: Patrick Hughes)

Redacția Online Zile și Nopți De Redacția Online Zile și Nopți
Comentarii VIDEODOME | “RED HILL” (2010, r: Patrick Hughes) Share VIDEODOME | “RED HILL” (2010, r: Patrick Hughes)


Nu are spital cu toate că media de vârstă în comunitate este ridicată, dar are centru de informare turistică având în faţă o dioramă cu un aborigen din gips… care se holbează la strada pustie deoarece puţinii localnici nu îşi doresc turişti. Magazinele se desfiinţează, exploatările forestiere s-au închis, moara a fost abandonată, produsele agricole nu mai au căutare iar guvernul a declarat rezervaţie naturală pădurile din zonă împiedicând astfel brumbies, caii sălbatici australieni, să pască şi să zburde în voie. Aceasta e starea de fapt ce caracterizează Red Hill, un cătun muribund cu vreo 300 de suflete prinse în capcana propriului tradiţionalism, izolat în ‘High-Country’ (partea muntoasă a Alpilor australieni din statul Victoria), în care legea şi ordinea îl au drept gardian pe ultraconservatorul Şerif Old Bill (Steve Bisley – “Mad Max”, “The Great Gatsby”).

VIDEODOME | “RED HILL” (2010, r: Patrick Hughes)

În Red Hill ajunge prin transfer dintr-un oraş mare Shane Cooper, tânărul Constable (cel mai de jos rang în poliţie, sub Sergent şi Inspector), care nu şi-a dorit relocarea pentru că ar fi făcut vreo boacănă sau că aspiră la o promovare facilă, ci pentru un motiv cu totul personal: soţia sa Alice, gravidă, are probleme de sănătate, a pierdut până acum mai multe sarcini, iar doctorul i-a recomandat multă linişte. Privit şi primit ca un intrus nedorit şi dispreţuit de către colegii de la secţie şi de ‘bravii cetăţeni’ din Red Hill dornici să îi asiste oricând e ceva pentru care se cere “shoot to kill, mai ales după aflarea faptului că s-a lăsat împuşcat pentru a nu răni un copil deşi acesta avea o armă în mână… “Maybe he needed help, not a bullet”, Shane (Ryan Kwanten – serialul “True Blood”), greenhorn-ul Cooper, pe care doar vârstnicii îl tratează cu o oarecare amabilitate şi politeţe, trăieşte cea mai lungă zi/noapte din viaţa sa datorită evadării dintr-o închisoare de maximă securitate a localnicului de origine aborigenă (care, în trecut, îşi omorâse soţia, încercase să ucidă un ofiter de poliţie şi fusese până la urmă capturat de către Old Bill), un criminal pus pe răzbunare care revine în postura de călău necruţător al celor pe care îi consideră vinovaţi pentru privarea sa de libertate.

Western meets horror in the Australian high country in Red Hill, a galloping revenge tale that uses young blood to unearth old sins.” (Jeannette Catsoulis, nytimes.com). Red Hill este cadrul în care se consumă acţiunea violentă al unuia dintre cele mai valoroase Contemporary-Western-uri australiene din secolul 21, debut Indie în lungmetraj care l-a propulsat firesc apoi la Hollywood pe realizatorul său Patrick Hughes (“The Expendables 3”, “The Hitman’s Bodyguard”), aducând aminte de Robert Rodriguez şi de a sa lansare în showbiz-ul mare datorită lui “El Mariachi” din 1992. Am spus ‘firesc’ deoarece “Red Hill” reprezintă dovada că relativ tanărul cineast (n. 1978) dă o egală importanţă tuturor componentelor unui produs cinematografic şi nu doar actorilor sau sâmburelui narativ, respectând cu deferenţă imaginea (Tim Hudson – “Farm House”), montajul (de acesta s-a ocupat Patrick Hughes însuşi), scenografia (Seth Aitken, prop dresser la “Star Wars II”) şi muzica (autorul compoziţiilor, Dmitri Golovko, pigmentează OST-ul cu piese ale cântăreţului american de Country-Blues Charlie Parr), şi astfel performanţa interpretativă obţine şansa de a fi mult mai bine pusă în lumină şi aici mă refer în primul rând la cei doi protagonişti aflaţi în conflict, albul Old Bill (“I am the law. This is my town.”) şi indigenul Jimmy Conway (actorul născut în tribul Murrungun, Tommy Lewis – “The Proposition”, Western-ul lui John Hillcoat), odinioară cel mai bun “brumby tracker” din Red Hill.

VIDEODOME | “RED HILL” (2010, r: Patrick Hughes)

Laid on as thick as molasses, almost to the point of parody, are the visual and audio nods to the classic Hollywood western. Creating quite literally a ‘one-horse town’, Hughes’ Red Hill is also home to such antiquated film references as ‘the posse’, ‘the six shooter’, ‘the saloon’ and ‘the lil’ lady’. The clichés are referenced with reverence, but there are perhaps one too many shots of handguns being reholstered and of bad guys who never hit their targets despite spraying bullets everywhere, though good guys score direct hits effortlessly.” observa corect Simon Foster pe sbs.com apropo, în primul rând, de numele Shane Cooper (“Shane”, filmul nominalizat la şase Oscaruri în ’54, şi Cooper… legendarul actor Gary Cooper din “Vera Cruz” şi “Man of the West”).

VIDEODOME | “RED HILL” (2010, r: Patrick Hughes)

Simon Foster nu se duce însă cu analiza mai în profunzime, aşa că digresiunea următoare mi se pare necesară pentru a sublinia suplimentar grija cineastului pentru detaliile care dau verosimilitate unei poveşti moderne (existenţa panterei este produsul unei legende urbane care încă se bucură de popularitate deşi, după cum reiterează Old Bill, “This is Australia, mate, not fucking Africa.”) spuse cu instrumentele unui gen tradiţional, Western-ul (localitatea micuţă şi izolată, ‘the new sheriff in town’, caii şi holsterele, trenul, potera şi implicarea cetăţenilor, răzbunare şi sacrificiu, conceptul de “frontier justice”, aversiunea faţă de schimbare, ş.a.m.d.), şi, totodată, pentru a conserva specificul Aussie într-o formă accesibilă şi inteligibilă inclusiv pentru spectatorii din alte părţi ale planetei, familiarizaţi deopotrivă cu Străinul din Western-ul “High Plains Drifter” al lui Clint Eastwood şi cu Macreedy, personajul lui Spencer Tracy din Mystery-Thriller-ul “Bad Day at Black Rock” al lui John Sturges.

VIDEODOME | “RED HILL” (2010, r: Patrick Hughes)

Filmările la “Red Hill” s-au realizat în ambientul orăşelului istoric situat pe Great Alpine Road, la poalele Alpilor, Omeo (populaţie de circa 400 locuitori), însemnand ‘munţi’ sau ‘dealuri’ în familia lingvistică aborigenă pama-nyungan. Puţini dintre noi conştientizăm că înaintea colonizării Australiei de către europeni se vorbeau peste 250 de limbi aborigene (apoi au mai rămas sub 20, din care multe în pericol de dispariţie), şi că băştinaşii, semi-nomazi culegători de fructe şi vânători cu lancea sau bumerangul, au creat cea mai veche cultură vie de pe Pământ, picturile murale din peştera Nawarta Gabammang datând de acum 28,000 de ani.

VIDEODOME | “RED HILL” (2010, r: Patrick Hughes)

Paralela cu Native Americans şi cu Vestul american apare ca evidentă: civilizaţie indigenă peste Ocean de aproape 20,000 de ani vechime, vorbitoare a peste 300 de dialecte, într-o proporţie covârşitoare acum pierdute după campania de ‘civilizare’ prin genocid a migranţilor europeni, iar dacă vreţi să continuaţi cu acest tip de ‘arheologie’ vă recomand cartea antropoloagei Theodora Kracaw Kroeber, “Ishi in two Worlds: a biography of the last wild Indian in North America” publicată în 1961, în care, referindu-se la triburile californiene formate din vânători şi pescari precum Yana, se constată acelaşi stil de viaţă semi-nomad în căutarea surselor de hrană deja puternic afectate de raidurile fermierilor-colonişti şi de poluarea cauzată de exploatările aurifere. Mai ales că, la fel precum cele din California, piatra de temelie a aşezărilor de la poalele munţilor australieni (realul Omeo/fictivul Red Hill, înfiinţat în 1835, fiind un exemplu relevant) a fost pusă de crescătorii de vite şi de mineri, prospectori în versiunea de la Antipozi a ‘Goanei după Aur’ din California, consumate ambele aproximativ în aceeaşi perioadă (vârful a fost în 1854/55).

VIDEODOME | “RED HILL” (2010, r: Patrick Hughes)

Red Hill” nu îşi propune să câştige spectatorul prin întorsături spectaculoase de situaţie ci prin calitatea modului în care este transpusă pe peliculă o istorie (folosirea acestui cuvânt nu reprezintă deloc o exagerare) care relevă şi transmite mult mai multe despre grupuri şi comunităţi locale decât ar părea la o vedere superficială prin reducerea la interacţiunile curente survenite în trioul Jimmy – Old Bill – Shane: străvechi-vechi-nou. Ca să fac legătura cu diorama destinată turiştilor inexistenţi amintită la început, apelez la cuvintele lui Kit Harvey: “The display, quite literally, puts Aboriginal culture safely behind glass, as something consigned to history, a museum piece best appreciated as a relic of the past. Its singularity claims to capture all of what it means to be Aboriginal – a ‘primitive’, ‘uncivilised’ existence.” (senseofcinema.com).

VIDEODOME | “RED HILL” (2010, r: Patrick Hughes)

Conway este o combinaţie de fler animalic şi înţelepciune ancestrală, pusă în umbră deseori de comportamentul pur instinctiv (“He’s Michael Myers armed with a quick draw and dressed in a black cowboy hat and a duster.” – Eric Eisenberg, cinemablend.com), cinicul Bill reprezintă un vestigiu saurian rămas în ‘no man’s land’-ul dintre cutumele impuse de “forefathers” de care se agaţă cu înverşunare pentru a-şi justifica lipsa de moralitate şi “wanker”-ii moderni care să vină pe turful său şi să-l distrugă (“To describe Old Bill as ‘domineering’ would be an understatement. This guy feeds off power and control.” – Matthew Toomey, thefilmpie.com), iar Shane, deşi încă evident necopt prin naivitatea şi idealismul care îl caracterizează socialmente, rămâne singurul care realizează în mod raţional că evoluţia, inclusiv cea a aplicării legilor comunităţii, depinde de înţelegerea lecţiilor trecutului şi de asumarea aplicării corecţiilor în prezent… cu orice preţ. Pentru Shane, cele 24 de ore reprezintă un test de maturizare, de transformare dintr-un city-boy în cowboy.

VIDEODOME | “RED HILL” (2010, r: Patrick Hughes)

Fără a intra în alte amănunte, închei cu interpretarea lui Glenn Heath Jr. din revista Slant care va fi mai simplu de judecat abia după vizionarea cu atenţie al lui “Red Hill”: “In a strange and elusive twist of symbolism, the townsfolk of Red Hill often mention the legend of a panther roaming the hills, a foreign predator forced into the local wilderness by a traveling circus. Even during a particularly disturbing scene when the beast literally rips into a character, its representation as a metaphor for extreme adaptation remains poignant, becoming a visual window into Conway’s haunted righteousness. If Cooper represents the audience’s point of view, then like him, all we can do is sit back and watch western justice get served, and revel in the anti-imperialistic carnage splattered all over the façade of a small town painted red.”.

  • Text de Ioan Big.

Galerie imagini

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

NEWSLETTER ZILE ȘI NOPȚI

Abonează-te la newsletter și fii la curent cu cele mai noi evenimente sau știri din Artă & Cultură, Film, Lifestyle, Muzică, Eat & Drink.

Caută