Laura e actriță și face parte din trupa BIS Teatru. În 2012 a fondat Fabrica de Teatru, un proiect care a luat naștere din dorința de a le arăta și altora care sunt beneficiile teatrului și cât de mult poate ajuta această artă. Întrebată ce a determinat-o să facă din actorie o meserie, Laura spune că primul contact l-a avut încă din clasa a 7-a, când a văzut primul spectacol de teatru. De atunci și până la absolvirea Facultății de Teatru din cadrul ULBS câțiva ani mai târziu, nu a fost, parcă, decât un pas.
Dacă ar fi să aleagă între teatru de stat și teatru independent, Laura ar alege BIS Teatru: ”Alături de BIS am descoperit o mică familie, oameni tineri și faini care sunt mereu acolo unul pentru celălalt, care se susțin și se ajută reciproc.” Scena independentă, spune Laura, aduce multe provocări, cele mai multe de ordin financiar, ”în fața cărora ești aproape mereu singur sau cu cei foarte puțini la fel de nebuni ca tine, dar și satisfacțiile sunt mai mari cu fiecare proiect.” Laura crede că teatrele independente sunt vitale pentru cei tineri, pentru toți cei care doresc să-și ducă mai departe pasiunea și devotamentul pentru această minunată artă.
Cele mai mari satisfacții pe care i le aduce meseria de actriță sunt interacțiunea cu publicul: ”E incredibil cât de mult contează energia cu care vine publicul la un spectacol de teatru și e aproape miraculos cum se schimbă aceasta până la final. Simt că mi-am atins scopul atunci când publicul pare să plece mai bogat sufletește de la spectacol.” În plus, fiecare spectacol îi aduce bucuria de a-și trăi visul, de a fi avut forța de a nu renunța, de a nu fi făcut niciun compromis.
Vorbind despre aspectele subestimate de public legate de actori despre care ar vrea să se vorbească mai mult, Laura menționează: despre ceea ce înseamnă cu adevărat această meserie, despre efortul fizic, dar mai ales efortul emoțional, despre orele lungi de repetiție, despre căutarea personajului, despre presiunea și dorința de a aduce în fața publicului ceva frumos, de suflet, despre competiția actorului cu el însuși, despre cum actorul ajunge să fie extrem de critic cu propria sa persoană. ”Din exterior poate părea simplu, dar sunt ore, zile și nopți de muncă în spatele fiecărui spectacol. Munca actorului nu se încheie după program, ea îi dă bătăi de cap și în afara scenei.”
Întrebată ce greșeli făcute de public îi deranjează cel mai tare pe actori, Laura răspunde: ”Ne-am dori să jucăm sau să vizionăm spectacole fără telefonul acela care sună, fără șoaptele la telefon și ce frumos ar fi dacă am învăța cu toții să ajungem la timp la teatru. Dar nu trăim într-o lume ideală și atunci nu putem decât spera că încet, încet vom fi mai bine.”
Autor RĂZVAN SĂDEAN
