Jean-Pierre Jeunet (Amélie, Delicatessen, Un long dimanche de fiançailles) face filme pentru publicul de cinema în totalitatea sa şi nu doar pentru o anume categorie de public (indiferent că este vorba de apetenţa unora sau altora pentru festivaluri elitiste sau multiplexuri populare), fiind fascinat de poveşti a căror substanţă pot da naştere fără efort în imaginaţie deopotrivă la imagini şi sunete, muzică şi culori. Ca şi Terry Gilliam, Jeunet este un “raconteur” inovator (termen care sună mult mai dulce decât “storyteller“), un Chef de trei stele Michelin al cinematografiei care nu se mulţumeşte cu a pregăti “meseriaş” un fel de mâncare, de a-ţi pune în faţă în orice moment un dish cu un plating ce conţine combinarea fără cusur a unor ingrediente dar altfel, poate, fie inconsistent fie convenţional, ci – dacă are la dispoziţie materii prime suculente – îţi găteşte doar când e convins că are inspiraţia să îţi livreze o experienţă multi-senzorială memorabilă pe care amprenta-i personală să fie în mod cert identificabilă.
În acest caz, substanţa a existat cu certitudine: “The Selected Works of T.S. Spivet”, cartea de debut a americanului Reif Larsen, un best-seller supradimensionat – paginile fiecărei ediţii sunt extinse pentru a îngloba schiţe, hărţi şi liste fictive redactate de ‘subiect’ – a cărui fir narativ este foarte simplu: un copil-minune dotat cu o inteligenţă şi o capacitate analitică ieşită din comun, născut într-o fermă din Montana, inventează un perpetuum mobile şi fuge de-acasă spre Washington pentru a primi un prestigios premiu din partea Institutului Smithsonian.
Avatarurile călătoriei spre Capitală, ce se desfăşoară în mare parte din postura de călător clandestin în trenuri de marfă, sunt contrapunctate de amintirile sau revelaţiile pe care i le trezeşte juniorului lectura jurnalului mamei sale (în film, doamna Tim Burton, Helena Bonham-Carter), de profesie… entomolog, obsedată de identificarea unui ‘Sfânt Graal’ al gândacilor, o specie locală ce pare a nu exista.
Povestea a devenit celebră după ce Stephen King a scris despre ea că “realizează imposibilul: combină Mark Twain, Thomas Pynchon şi Little Miss Sunshine… Această carte este o comoară”. Dincolo însă de această apreciere, la prima vedere, povestea pare infantilă. Dar, în acest caz, Jean-Pierre Jeunet ia steak-ul crud american şi îl asezonează sofisticat cu ingrediente de peste Ocean, decis să ne ofere cel mai non-american film despre America din ultimii ani, despre o naţiune privită prin prisma poveştii “Hainele Împăratului”, când, odată rămasă despuiată (datorită magiei franţuzului) de ştaiful unei culturi încropite în ultimii zeci de ani, i se văd în egală măsură trăsăturile frumoase ale corpului, aşa cum i le-a dăruit Mama Natură, dar şi nodulii, hemoroizii şi colăceii de pe burtă (nu ştiu dacă Jeunet şi-a propus conştient să le arate obrazul cineaştilor de la Hollywood prin finele trimiteri la Western sau la Road-Movies, dar, în orice caz, acesta este rezultatul)…
La Jeunet vedem o Americă tratată complet de-ndoaselea (din perspectiva unui analist de film ‘localnic’ patriot): de la vest la est (quest-ul lui Spivet este în fapt un anti-El Dorado, raţiunea şi produsele sale tehnologice simbolizate de poziţionarea rulotei sunt direcţionate spre est, iar simplele emoţii şi trăiri fireşti în direcţia opusă), de la ţară la populaţie (frumuseţea rezidă cu adevărat în spaţiu/mediu şi, din ce în ce mai rar, în oameni), de la rural la urban (progresia pervertirii esenţei umane sub povara regulilor şi prejudecăţilor, libertate vs. închistare), de la complex la simplu (drumul corect?, simplitatea din spatele snobismului şi complexitatea din cea a ingenuităţii), toate acestea reuşind să fie introduse într-un mix care nu îşi propune nicio clipă să fie moralizator sau polemic ci unul care defineşte prin intermediul viziunii unui ne-băştinaş un alt mod de a descoperi o Americă picturală (repet, nu vorbim de… americani care, de altfel, au avut grijă să îl înmormânteze încă în faşă) chiar şi în inevitabilul său urât ambient urban şi/sau industrial (subtilităţile vor necesita cu siguranţă mai mult de o vizionare). Şi care, pe măsură ce avansează, este departe de a fi atât de previzibil cum ne-am fi aşteptat.
Distribuţia este interesantă, în afara lui Bonham-Carter fiind trecuţi pe afiş Judy Davis (nominalizată la Oscar pentru “A Passage to India” şi “Husbands and Wives”) – administratoarea de la Smithsonian, Callum Keith Rennie (“eXistenZ” a lui Cronenberg şi trendy-ul “Fifty Shades of Grey”) – tatăl-cowboy, apoi actorul favorit a lui Jeunet, prezent în aproape toate filmele sale, Dominique Pinon – vagabondul cu cizma lui Johnny Cash şi, nu în ultimul rând, micuţul Kyle Catlett, remarcat în serialul “The Following”, ca însuşi T.S. Spivet. Realmente, un film de savurat!
