Numită de Los Angeles Times „o anomalie fuzz-rock a anilor ’90, într-o lume dominată de TikTok”, Beatrice Kristi Laus (cunoscută de fanii săi ca beabadoobee) este o cântăreață și compozitoare de origine filipineză, crescută în Marea Britanie, care a reușit să ajungă, prin intermediul curentului muzical DIY, în sfera noii generații de alt-rock.
Foto: blackksocks
Laus și-a început cariera așa cum o fac mulți artiști ai erei digitale când, în 2017, melodia sa de debut, „Coffee”, a devenit virală pe YouTube și Spotify. Foarte diferit de ceea ce face în prezent, primul single o prezintă pe Bea alături de chitara sa, cântând, pe un fundal acustic, despre cum vrea să-i facă prietenului ei o ceașcă de cafea: „Don’t stay awake for too long/ Don’t go to bed/ I’ll make a cup of coffee for your head/ I’ll get you up and going out of bed”, păstrând astfel sinceritatea și spontaneitatea curentului muzical pe care îl reprezintă: „And I promise that one day I’ll feel fine/ And I promise that one day I’ll feel alright”. În 2019, melodia a fost preluată de artistul canadian Powfu și transformată în hitul „death bed (coffee for your head)”, ascultat pe Spotify de peste un miliard de ori.
În urma succesului avut, artista a semnat un contract cu casa de discuri Dirty Hit (care se ocupă de Rina Sawayama și de The 1975), continuând, mai apoi, cu melodia „Susie May” („Susie May goes out at night/ Thinking of all the things she likes/ She can’t afford to throw those things away/ Susie May forgets she’s not okay”) și cu primul EP din carieră, „Lice”, prin care a început să introducă ascultătorii în povestea sa: „Am trecut prin atâtea experiențe negative încât nu am cum să nu vorbesc despre ele. Vreau să fiu, pentru fanii mei, persoana de care aveam nevoie la 15 ani”.
Foto: Tamiym Cader, NME
Într-un interviu pentru The Guardian, artista povestește cel mai trist episod din viața ei, când, din cauza faptului că era singura studentă de origine filipineză dintr-un liceu pentru fete din Londra, unde sentimentul de teen angst, alături de elementele care îl însoțesc, defineau cine este cool și cine nu, s-a alăturat unui grup devenit popular prin consumul de droguri: „Am trăit o vară întreagă fără să existe o singură zi în care să fiu complet trează, aveam 15 sau 16 ani. Era un gol absolut, nu puteam să fiu fericită, dar nici tristă…voiam doar să simt ceva”, experiențe și teme pe care le folosește în muzica sa, fără filtru, cu scopul de a lupta împotriva „esteticii suferinței” (cum o numește ea), promovată mai ales în mediul online: „Nu ne putem pierde speranța”.
Bea spune că a fost salvată de chitara pe care tatăl ei i-a oferit-o la vârsta de 17 ani, prin care a reușit să exprime, în sfârșit, ceea ce simte într-un mod creativ. În „Lice” apar versuri precum: „Bobby was fourteen when she knew/ Nothing would last/ Wishing her mind didn’t think so sad/ ‘Cause Bobby always had a stitch on the left side of her wrist/ Despite the love she’d get she dismissed” (Bobby) sau „The monsters are gone/ The wardrobe is closed” (Angry Song), care au o continuitate în albumele „Patched Up” (2018) și „Loveworm” (2019).
Totuși, sunetul care o reprezintă cel mai bine începe cu EP-ul „Space Cadet” (2019), puternic influențat de muzica grunge (piesa „She Plays Bass”) și de artiști și trupe precum Daniel Johnston, Kimya Dawson, The Smashing Pumpkins, Sonic Youth, Arctic Monkeys sau Pavement (pentru care a scris „I Wish I Was Stephen Malkmus”), fiind un proiect prin care s-a îndepărtat de estetica Bedroom Pop, intrând în lumea alt-rock atât prin sunet, cât și prin videoclipurile care au ca sursă de inspirație filmele sale preferate, precum Juno, Big sau Eternal Sunshine of the Spotless Mind.
Foto: Andy Ford, NME
Următorul album, „Fake It Flowers” (2020), a definitivat trecerea în noul stil muzical, fiind un tribut adus muzicii anilor ’90 (pe care o descrie ca fiind, datorită mamei ei, un background al copilăriei), cu puncte de referință precum The Cranberries, Björk, Alanis Morissette sau Ariel Pink, reinterpretate întotdeauna în stil personal, sentimentul de nostalgie și chitara electrică fiind elementele care o reprezintă cel mai bine pe artistă.
Cel mai recent proiect, „Our Extended Play”, lansat pe 24 iunie 2021 și făcut în colaborare cu solistul trupei The 1975, Matthew Healy, include și piesa „Last Day On Earth”, în care Laus cântă despre toate lucrurile pe care le-ar fi făcut dacă ar fi știut că lumea se va schimba în anul 2020 din cauza pandemiei, fiind un EP dedicat „ultimului moment de normalitate”, urmând ca melodiile (Last Day On Earth, Cologne, Animal Noises și He Gets Me So High) să fie interpretate în cadrul festivalului Primavera Sound 2022.
În final, despre sufletul muzicii ei și despre mesajul pe care încearcă să îl transmită fanilor, Bea spune: „E important să ne conectăm unii cu ceilalți. Încercați să ajungeți la oamenii din jur. Nu vă izolați și nu ascundeți cine sunteți cu adevărat niciodată.”
