De la New York la Palatul Suțu, o călătorie în benzi desenate alături de artistul româno – american SANDU FLOREA
Născut în județul Hunedoara în anul 1946, Sandu Florea a absolvit Institutul de Arhitectură din București în 1971. Debutul său a avut însă loc în timpul studenției, în anul 1968, cu serialul „Năzdrăvăniile lui Păcală” publicate în revista Luminiţa. Se dedică exclusiv benzilor desenate publicând până în 1989 în aproape toate revistele şi almanahurile pentru copii şi tineret din țară. În perioada comunistă în România au fost publicate 50 de volume de bandă desenată, dintre care 9 au fost realizate de Sandu Florea. A adaptat romanele lui Nicolae Frînculescu, editând împreună cu acesta, în 1990, revistele de benzi desenate Carusel şi Proteus. În 1991 emigrează împreună cu familia în Statele Unite unde, în 1992, debutează la Marvel Comics, cea mai importantă editură de benzi desenate din SUA. Lucrează și în prezent pentru editurile de benzi desenate americane Marvel Comics, DC Comics, Dark Horse ș.a.m.d., realizând în toată cariera sa sute de benzi desenate şi devenind cunoscut pentru ilustrarea aventurilor super-eroilor americani Batman, Thunder Strike, Blade, Spiderman Unlimited, Conan the Barbarian, Dr. Strange, X-Force, The Executioner, Buffy – the Vampire Slayer, Insane Clown Posse, Generation X, Elektra, X-treme X-men, Hawkeye etc.
Redăm mai jos mesajul artistului trimis cu ocazia expoziției de autor organizată în cadrul seriei “Maeștri ai benzii desenate românești”.
“Mă bucur că unele dintre lucrările mele de BD din țară și din Statele Unite ale Americii sunt expuse la Muzeul Municipal București. Mulțumesc pe această cale organizatorilor acestei expoziții, Mihai Grăjdeanu și celor care au contribuit la realizarea ei. Asemenea multor adolescenți ai anilor 1950, am avut prilejul de a răsfoi revistele Vaillant, iar mai târziu Pif. Acesta a fost primul contact cu benzile desenate franceze, având o mare influență asupra carierei mele de desenator BD.
Deși debutul editorial a fost la revista Luminița, cu serialul comic ‘Năzdrăvăniile lui Păcală’ în 1968, perioada de incubație a dorinței de a desena BD a durat mai mult de un deceniu. Cu diferite încercări de a desena BD în timpul școlii elementare și a liceului, dar fără mare succes. Ca student la Institutul de Arhitectură, am avut prilejul de a desena panouri cu caricaturi, la carnavalele anuale care se desfășurau la Arhitectură. Acestea au constituit un precursor la “Năzdrăvăniile lui Păcală”.
După absolvirea facultății am fost repartizat la Timișoara, unde am lucrat câțiva ani ca arhitect. Trecerea de la stilul comic al lui Păcală, la un stil realist, am realizat-o cu albumul Galbar. Acesta a fost primul album SF publicat la editura Sport-Turism. A reprezentat o tranziție foarte dificilă. A fost nevoie de un efort susținut, pentru a putea termina albumul la timp, având simultan un serviciu de arhitect. Atunci am realizat că, o condiție esențială pentru a fi un bun desenator BD, este să activezi ca profesionist. Nu poți să lucrezi ca un amator, în mod perpetuu, deoarece nu poți face nici un progres.
În 1975 m-am întors în București și am început o carieră de desenator profesionist, prin publicarea unor serii de albume istorice precum: ‘Cavalerul Alb’, ‘Călugăreni’, ‘Misiune de sacrificiu’, ‘Carusel’, ‘Strămoșii’. Printre care și multe alte colaborări la revistele și almanahurile vremii.
De fapt, toate aceste activități au fost o pregătire a carierei mele în BD, ce s-a desfășurat după plecarea mea în America, în 1991. Am fost destul de norocos să continui meseria de desenator BD, în condițiile unei concurențe cu cei mai buni artiști din lume. Experiența din țară m-a ajutat să pot schimba destul de ușor stilul de desen și de tras în tuș, în funcție de necesitățile momentului. De asemenea, să colaborez cu cele mai mari edituri precum Marvel, DC, Dark Horse, Chaos, etc. şi cu mulți dintre artiștii americani sau străini care lucrau pentru aceste edituri.
Am adoptat cariera de inker profesionist cu mai mult timp în urmă, mai exact în anul 1996. Cariera mea americană, care se apropie de douăzeci și opt de ani, a fost o lungă și extraordinară experiență de viață. M-a purtat pe valurile industriei de comics, în toate direcțiile posibile, colaborând la numeroase personaje celebre de la Marvel: X-Men, Spiderman, Thor, Fantastic Four, Hulk, Avengers, Wolverine, etc. Precum și la personaje de la DC: Batman, Superman, Justice League, Deathstroke, etc.
La începutul carierei mele în America, am făcut creionajul și trasul în tuș la unele benzi desenate. Începând din 1996, după cum am spus mai înainte, m-am specializat în inking, adică trasul în tuș. Acesta a fost un pas inspirat și important în cariera americană, deoarece am avut de lucru permanent, iar în momentul de față, am depășit cinci sute de benzi desenate publicate, cu numele meu pe copertă.
În ceea ce privește trasul în tuș al unui comics, creionat de un alt artist, pot spune că sunt două modalități de a aborda acest proces. Trasul în tuș tradițional care este practicat de majoritatea inkerilor, constă în urmărirea cât mai îndeaproape a liniilor creionului, cu foarte puține schimbări. Acest fel de tras în tuș este indicat pentru creionajul care este foarte precis și îngrijit. Nu este recomandat în cazul în care creionajul este doar schițat sau incomplet, fără linii clare, ce oferă prilejul la interpretare. Din experiența trecută am descoperit că vasta majoritate a paginilor în creion, sunt departe de a fi perfecte, iar trasul în tuș într-o manieră tradițională, se dovedește a fi, uneori, un dezastru. De aceea, în acest caz, abordarea trasului în tuș diferă. Este necesar să adaugi anumite elemente într-un mod creativ, însă respectând cât mai mult posibil compoziția, stilul și linia desenului.
Acest tras în tuș creativ nu este considerat finisaj. Adăugarea de elemente compoziționale și fundaluri, este considerată drept participare la crearea unor elemente noi, inexistente în desenul inițial și este creditată cu 50% din întreaga artă. Este plătită mai mult decât doar trasarea în tuș, care este considerată doar 30% în mod normal. Inkerii care pot face această finisare sau cei care folosesc metoda creativă de tras în tuș sunt puțini, deoarece ei trebuie să fie artiști profesioniști. Trebuie să fie în stare să deseneze în creion, așadar să poată profesa drept creatori principali. De asemenea, să aibă abilitatea de a trage în tuș, în mod profesionist. Ceea ce este o meserie de sine stătătoare, unde sunt necesari cel puțin trei ani de experiență, pentru a atinge nivelul profesional.
Atunci când avem un desen realizat foarte corect, exact, ce ne arată toate detaliile pe care trebuie să le facem, deducem că nu este interpretabil. Așadar, nu putem adăuga elemente, ci doar să urmărim cu precizie liniile. Singurele lucruri pe care le putem adăuga în desene, sunt detaliile mici. De exemplu, o curea cu buzunare. Acestea trebuie realizate foarte exact.
Sunt o grămadă de ustensile pe care le putem folosi. Una dintre ustensilele clasice este penița cu tuș. Cel mai important lucru când tragem în tuș este să urmărim conturul figurilor, cât mai identic posibil, de linia existentă. Este foarte important ca linia să fie cât mai aproape de desen. Fiecare linie trasă în tuș trebuie să semene cu originalul. Dacă nu seamănă, înseamnă că este realizată o interpretare, iar rezultatul final nu mai este cel dorit. Linia variază, mai groasă, mai subțire, în funcție de desen. Această varietate de linii îi dă o vibrație, un aspect artistic și o anumită spontaneitate, care lipsește în desenul original.
Una dintre caracteristicile benzilor desenate americane este dinamismul. Energia desenului atrage mai mult decât calitatea sau personajele, pentru că această energie se transmite cititorului, prin ilustrații. După trasul în tuș se scanează planșa finisată. Se folosește un scanner mare, de exemplu de 11×17 inch. Pagina scanată este corectată cu ajutorul unei tablete grafice de dimensiuni mari. Este foarte important ca desenul să fie perfect și doar pe tabletă putem observa micile amănunte. După ce sunt șterse depășirile de contur, desenul devine perfect. Calitatea perfecțiunii la care se poate ajunge în prezent, cu ajutorul tehnologiei, nu se putea realiza acum douăzeci de ani când calculatorul nu era folosit în industria de bandă desenată. Când desenul arată perfect, se trimite electronic la editură.
În încheiere, aș vrea să îi încurajez pe tinerii aspiranți la o carieră în BD să creadă cu tărie în talentul și capacitatea lor de muncă, deoarece numai în acest fel pot trece peste barierele și obstacolele, ce le vor sta în cale. Este necesar să se depășească pe ei înșiși, prin perseverență și continuă cultivare a talentului lor, prin studiu și muncă. Trebuie să realizeze că succesul poate fi obținut numai prin dedicația completă la această profesie frumoasă, dar dificilă.“.
În anul 2019, în cadrul seriei expozițiilor Maeștri ai benzii desenate românești, au fost expuse în premieră la Palatul Suțu – sediul Muzeului Municipiului București, planșe de bandă desenată realizate de Sandu Florea pentru Marvel Comics și DC Comics, alături de benzi desenate apărute în revistele Cutezătorii, Luminița, Șoimii Patriei, Carusel din colecția Andrei Szasz. La alegerea planșelor expuse a contribuit (prin corespondenţă) Sandu Florea. Un scurt film documentar despre cariera și modul de lucru al artistului a fost prezentat în premieră pe data de 11 octombrie 2019, la vernisajul expoziției.
NOTĂ: Muzeul Municipiului București găzduiește încă de la finalul anului 2018 seria expozițiilor “Maeștrii ai Benzii Desenate Românești”, proiect propus de profesorul și autorul BD, Mihai Ionuț Grăjdeanu.
- Text de Mădălina C. Diaconu
