Din documente, mărturii sonore și cântece binecunoscute cu linii melodice rearanjate, noua versiune a spectacolului “Maria Tănase. O poveste”, creat de regizoarea Carmen Lidia Vidu la Teatrul de Stat Constanța, redescoperă frânturi necunoscute din umanitatea și sufletul de adulata și controversata artistă, rămasă și azi singura divă-brand național a României.
După recenta repetiție generală, acest one-woman-show al actriței Mirela Pană va avea premiera imediat ce condițiile sanitare vor permite redeschiderea Teatrului.
Flori, multe flori. Flori care răsar, cresc, se deschid în corole bogate, cărnoase, al căror număr crește de la scenă la scenă. Florile au fost una dintre marile pasiuni ale Mariei Tănase, nu numai pentru că le iubea culorile și delicatețea, crescând printre ele în mahalaua Cărămidarilor din marginea Bucureștilor, ci și pentru că își întrezărea cumva, în efemeritatea lor, scurtimea propriei vieți. Aceste plante sunt una dintre cheile existenței și repertoriului Mariei Tănase, consideră regizoarea Carmen-Lidia Vidu care se reîntoarce la istoria marii cântărețe românce într-un spectacol documentar muzical original, la șase ani de la prima sa întâlnire cu acest subiect. Regizoarea și-a revăzut scenariul şi se concentrează pe existenţa privată a Mariei “lui Tănase”, așa cum apare ea în scrisori nepublicate sau în fragmente sonore ale unor interviuri rare cu rude, prieteni și apropiați, lăsând deoparte nebuloasa relațiilor artistei cu serviciile secrete și Securitatea, revelată de ultimele cercetări ale arhivelor.
Alături de colaboratoarea sa permanentă, graficiana și animatoarea Cristina Baciu, Carmen-Lidia Vidu păstrează aceași inconfundabilă amprentă vizuală a spectacolelor sale, dar într-un mod total diferit de seria “Jurnalelor de România”. În decorul-light-design-video imaginat de ele, florile promit viață, bucurie, putere, glamour și succes, înainte de a înghiți existența Mariei sub un morman funerar de forme și culori. Cu referințe vizuale diverse, mergând de la iconografia religioasă ortodoxă, simbolistica traditională românească, grafica Art Deco și până la universul pictural sud-american, conținutul multimedia al spectacolului oferă spectatorului o paletă de senzații, inclusiv (imaginar) olfactive, completând și nu ilustrând scenariul și muzica. La fel, versurile cântecelor continuă şi nu întrerup textul în proză. Actrița și cântăreața Mirela Pană și Carmen-Lidia Vidu au ales șase secvențe muzicale care vin să explice de ce Maria Tănase spunea că trăiește cu adevărat doar atunci când cânta – eșecurile sentimentale repetate, dificultățile materiale, dorința de emancipare și de recunoaștere într-o societate patriarhală, relațiile întotdeauna delicate cu autoritățile.
Spectacolul reușește să creeze o extraordinară intimitate a privitorului cu gândurile Mariei Tănase, însoțite doar de acompaniamentul unei pianine de repetiție.
Liniile melodice sunt redesenate cu discreție și delicatețe de pianista Elena Gatcin, cu gândul la așteptările publicului de azi, păstrând însă autenticitatea melodică originală. La rândul său, Mirela Pană o istorisește, nu o “întruchipează” pe Maria Tănase, evitând cu grijă orice pastișare, atât în intonațiile textului în proză cât și în restituirea cântecelor. Actriţa le trece prin filtrul propriei experiențe muzicale, fidelă abordării impuse de Maria Tănase propriului repertoriu – “încerc să pătrund mai ales sensul cuvintelor; le las mai întâi să-mi răsune în inimă și abia apoi, mult mai târziu, le transmit oamenilor”. De altfel, mai mult decât documentarea parcursului existenței și creației unei artiste devenită simbol național, “Maria Tănase. O poveste” poate fi, pentru publicul de azi, o invitație la asumare și independență, două lucruri pentru care merită să arzi ca o lumânare aprinsă la ambele capete.
