Timp de decenii întregi, unul dintre aspectele deloc neglijabile ale muzicii a fost calitatea audio a acesteia, muzicienii colaborând cu inginerii de sunet înspre descoperirea unor mai bune sonorități încă de la jumătatea secolului trecut. Iată însă cum, 50 de ani mai târziu, în mijlocul unei ere dominate de social media și platforme de streaming, compozitorii dau naștere unei noi estetici muzicale, cea în care imperfecțiunile audio nu sunt considerate nedorite, ci reprezintă un scop al procesului creativ.
În urmă cu câteva săptămâni, Billie Eilish câștiga Grammy-ul pentru piesa Everything I Wanted, artista fiind una din principalii promotori ai bedroom pop-ului, un nou curent ce nu se caracterizează atât de mult printr-un limbaj muzical anume, ci prin esența abordării: minimalistă, imperfectă, lipsită de artificiile cu care industria și-a obișnuit ascultătorii. Așadar, dormitorul devine universul și spațiul de joacă al creatorului ajutat de ușurința obținerii și manevrării programelor de înregistrat.
Înarmați cu laptop-uri, microfoane ieftine și tobe generate pe calculator, producătorii noii generații pot astfel ataca orice radio sau platformă de streaming fără a avea nevoie de investiții masive din partea caselor de producție. Mai mult de atât, putem spune că ușurința cu care muzicienii au ajuns să-și creeze singuri albume întregi fără ajutorul colaboratorilor va accelera procesul de dispariție momentană a trupelor, concept aflat în moarte clinică încă de pe începutul anilor 2000. Interesantă este și fascinația adolescenților pentru esteticile retro, filtrele VHS acaparând videoclipurile de pe social media încă de acum câțiva ani, multe albume recente lansându-se totodată și pe casete audio.
Iată cum tinerii compozitori îmbrățișează imperfecțiunile audio-video ale deceniilor trecute, transformându-le în avantaje componistice și interpretative, cu scopul distanțării de mainstream-ul mult mai bine pus la punct. De altfel, noua estetică s-a născut din visul acestora de a-și exprima propria voce, cu minime investiții tehnologice, fără limitările impuse de manageri și contracte. Astfel, focusul ascultătorului se mută de la producție audio la interpretare și mesaj, o schimbare binevenită în era produselor perfecte. Deși greu de clasificat stilistic, bedroom pop-ul se remarcă prin dorința unei generații de a-și produce cu sinceritate propria muzică, cu riscul asumat al imperfecțiunilor sonore. Cu reprezentanți din ce în ce mai vocali, noua estetică se propagă cu rapiditate în rândul producătorilor, oferind tinerilor muzicieni libertate creativă, independență și control asupra propriului material.
