De vorbă cu OMID GHANNADI: „Puterea de a face bine și oamenii fericiți este ceea ce îmi dă energie în fiecare zi”

Omid Ghannadi s-a născut în Iran și a venit în România la vârsta de 14 ani. Apoi, timp de un an de zile a studiat la un liceu din Elveția, de la care a fost dat afară. De acolo s-a întors în România și se pare că a făcut alegerea bună, deoarece aici a devenit unul dintre cei mai renumiți designeri de interior de la noi, și-a întemeiat o familie frumoasă și este cunoscut și îndrăgit de toți românii pentru lucrurile bune pe care le face la emisiunea „Visuri la cheie” și nu numai.

Ai venit în România la 14 ani, cum ai fost primit și cum te-ai integrat în societatea românească și, cel mai important, ce te-a determinat să rămâi aici și să nu pleci în țări mai dezvoltate?

Am ajuns în România chiar în anii adolescenței, la fratele meu care era deja aici. Primele mele interacțiuni cu societatea au fost la liceu, unde, deși eram cu garda ridicată, pregătit să fac față multor provocări, nu a fost nevoie. Am cunoscut acolo oameni care m-au ajutat să mă integrez, m-au acceptat și mi-au format părerea despre țara care urma să mă adopte și, odată cu familia mea, avea să devină acasă.

Am ajuns în România după ce am locuit o perioadă în Elveția. Trebuie să recunosc, schimbarea nu m-a bucurat la început, însă, țara aceasta mi-a ajuns repede la suflet. Întâlnind-o pe Ilinca, soția mea, am știut că aici e locul unde voi avea o familie și pentru asta sunt tare recunoscător.

Te-ai întoarce în Iran, ți se face vreodată dor de prima ta casă?

Mă întorc în Iran cu drag și de dragul familiei pe care am lăsat-o acolo. Desigur mi se face dor, e locul copilăriei mele, însă lumea mea de acum înseamnă Ilinca, copiii noștri, afacerea noastră, iar unde se află ei, sunt și eu acasă.

De ce ai ales arhitectura și designul de interior? Dacă n-ai fi făcut asta, ce altceva ți-ar fi plăcut să faci?

Arhitectura este o parte din mine. Este un mod de a trăi și nu aș fi aceeași persoană care sunt fără această profesie. Cred că fiecare om care lucrează într-un mediu creativ și își duce traiul dintr-o afacere bazată pe imaginație are uneori dubii. Însă de fiecare dată când finalizez cu bine un proiect și am în față clienți mulțumiți îmi confirm că aceasta este cu adevărat menirea mea și că, da, sunt făcut pentru această profesie.

Dacă zarurile s-ar fi aruncat diferit, mi-ar fi plăcut să am o meserie care să contribuie la dezvoltarea oamenilor fără posibilități, mi-ar fi plăcut să mă ocup cu proiecte umanitare tot timpul pe care îl am.

Povestește-ne un pic cum ai ajuns la emisiunea „Visuri la cheie” și ce înseamnă aceasta pentru tine? Ce anume te-a convins să te implici în acest proiect, ți-ai dorit să faci televiziune?

Experiența „Visuri la Cheie” este un tot, mi-a adus prieteni buni, cunoștințe noi, experiență, am învățat extrem de multe despre țara mea și cum pot să ajut oamenii din medii defavorizate. Puterea de a face bine și oamenii fericiți este ceea ce îmi dă energie în fiecare zi, spun mereu că de fiecare dată când mă pun pe făcut bine simt o doză de egoism, pentru că proiectele cu fapte bune, sau cum vreți să le numiți, mă fac extrem de fericit, a ajuns să fie pentru mine sursa de bine, pot zice că e ca un drog. Asta m-a făcut să mă implic în emisiunea „Visuri la cheie”, mi-a dat șansa să fac un bine prin meseria mea celor care în mod normal nu au această posibilitate. Pe lângă toate aceste lucruri, emisiunea are meritul de a aduce arhitectura și designul de interior mai aproape de oameni, de societate. Am simțit de-a lungul anilor o responsabilitate imensă pentru proiectele din emisiune, în parte pentru că marchează un nou început pentru familiile beneficiare și, pe de altă parte, pentru că le arată telespectatorilor un pic de frumos.

Faci parte de 4 ani din echipa acestei emisiuni. Ce s-a schimbat în acești 4 ani, la emisiune și la tine, personal?

S-au schimbat multe, așa cum se întâmplă în mod uzual în viață. Nu pot să vorbesc în numele emisiunii, care este un produs la care contribuie enorm de mulți oameni, însă eu m-am maturizat în acești ani. Am învățat multe, atât profesional, dar mai ales emoțional, lucrurile pe care le-am văzut și le-am trăit în tot acest timp și-au lăsat amprenta asupra felului în care privesc viața. Mă simt norocos acum și înțeleg cât de fragilă este viața noastră, prin câte momente putem trece și cât de rezilienți suntem, de fapt, noi, oamenii.

Spune-ne un lucru pe care puțini îl știu despre „Visuri la Cheie”, ceva ce nu se vede la TV.

Wow, multe nu se văd la televizor. ???? Cred că nu se vede câtă muncă este în spatele acestor episoade. Noi venim optimiști și cu energie la filmări, însă în spatele acestei energii stau foarte multe ore de muncă, gânduri, idei și timp – timpul pe care îl petreci departe de familia ta, evenimentele personale la care nu ești prezent și încărcătura emoțională pe care e foarte greu să o lași în urmă, după ce se termină un caz. Toată echipa de la această emisiune își depășește limitele când vine vorba despre anduranță și rezistență.

Cum ai descrie casele românilor, pentru că ai văzut atât de multe, și ce le-ai recomanda să schimbe în casă pentru a duce o viață mai confortabilă?

Am mereu un singur sfat general. pe care îl pot da oamenilor când trebuie să răspund la această întrebare: ordine și declutter ???? Cred că orice viață se trăiește mai bine într-un mediu curat și ordonat. Cred că nu putem trăi confortabil decât dacă avem mai puține lucruri, lucruri cu adevărat prețioase pentru noi, aranjate cum trebuie în căminul nostru. Și dau acest sfat având 2 copii acasă. Deci, înțeleg cât de greu este să-ți ții căminul organizat și fără tot soiul de acareturi care se agață de noi de-a lungul timpului.

Te implici mult în acte caritabile, iar în alte interviuri spuneai că treaba asta e ca un drog pentru tine. Te gândești ca pe viitor, după „Visuri la Cheie”, să te dedici în totalitate cauzelor sociale sau să-ți faci un ONG cum este, de exemplu, „Dăruiește viață”?

Mi-ar plăcea foarte mult! Este un al meu, deși arhitectura este de asemenea parte din ființa mea. Dar aș vrea să am mai mult timp ca să pot urma mai apăsat această cale.

Te-a schimbat în vreun fel pandemia? Te-a făcut să privești viața altfel, să ai alte priorități sau să descoperi lucruri noi la tine?

Pandemia ne-a pus cu siguranță pe toți pe gânduri, ne-a intrat în vieți, ne-a scos din zona de confort și ne-a făcut, cel puțin la început, neputincioși. Dar am învățat să trăim și așa, ne-am adaptat și îmi place să cred că ne-a ajutat să evoluăm. Și, da, am avut multe revelații în această perioadă despre mine, copiii mei, viața mea, cum cred că am avut cu toții.

Ce urmează pentru Omid Ghannadi? Cum te vezi pe tine personal peste 10 ani?

Îmi place să mă văd liniștit, mai așezat, atât profesional, cât și emoțional, îmi imaginez că voi avea o relație frumoasă cu familia mea, în special copiii mei. Nu îmi fac viziuni mărețe, am învățat în acești ani că trebuie să iei ca atare tot ceea ce îți dă viața și să mergi cu valul, împotriva lui nu reușești să faci nimic, decât să te frustrezi. Așadar, și eu sunt curios unde voi fi peste 10 ani, îmi doresc doar să fiu lângă familia mea, sănătoși și bucuroși.

• Interviu de Gruia Dragomir.