Depeche Mode: căderea din rai

În ianuarie 1992 trupa se reunește la Madrid, din nou alături de excelentul producător Flood, cu un Alan Wilder dispus la un volum de muncă enorm și un Martin Gore motivat să continue și să diversifice experiența de chitarist, dar și să descopere și să folosească elemente noi, precum corurile de gospel.

Depeche Mode în studio, Madrid 1992

Din păcate, cu un Dave Gahan dependent de droguri și influențat de scena grunge din Statele Unite, de unde o dorință aprigă de a scoate un album cât mai rock.

Noul material se naște greu, dar este o producție impecabilă.

Depeche Mode șochează lumea în februarie 1993, cu un single I Feel You total atipic, rock.

Lumea face cunoștință cu noul Dave Gahan

Toate aceste hachițe nu au rămas fără urmări. Încă din perioada înregistrărilor, între membrii trupei încep să se simtă tensiuni și presiuni nefirești. Apar fisuri.

Albumul Songs of Faith and Devotion este promovat prin încă trei single-uri, Walking in My Shoes, Condemnation și In Your Room. În ciuda vicisitudinilor, albumul are un succes fenomenal.

În premieră pentru Depeche Mode, ocupă în același timp locul 1 în topurile din Marea Britanie și Statele Unite.

În mai 1993 începe turneul de promovare. Spre deosebire de turneul anterior, care nu a fost deloc documentat, neexistând practic nicio înregistrare video integrală și de calitate a vreunui concert, Devotional Tour avea să se concretizeze într-un concert omonim regizat de Anton Corbijn și filmat la Barcelona (Palau Sant Jordi), Liévin (Stade Couvert Régional) și Frankfurt (Festhalle). Cu acest material, trupa avea să fie nominalizată, în premieră, la premiile Grammy.

Până atunci însă, Devotional Tour e de neoprit.

 Continuă sub forma Exotic Tour / Summer Tour ’94 și se transformă, însumând un număr record de 159 de concerte, în cel mai lung, cel mai solicitant și cel mai extins (din punct de vedere geografic) turneu din istoria trupei. Și de vreme ce acest turneu a durat atât de mult, 14 luni, fisurile din interiorul trupei s-au transformat în adevărate crăpături.

Andy Fletcher a suferit o cădere nervoasă și a fost înlocuit ad hoc de către un prieten al trupei, Daryl Bamonte (instruit și ajutat de Alan Wilder), iar problemele lui Dave Gahan cu drogurile deveniseră de notorietate.

Martin Gore nu se lăsa mai prejos, dând peste cap norma la alcool. După turneu, fiecare membru al trupei pornește în sfârșit către casă.

După aproape doi ani de trăit împreună în turneu, cei patru aveau nevoie de o pauză prelungită. În acest context, pentru că atmosfera în formație devenise insuportabilă, dar și pentru că meritele nu i-au fost pe deplin recunoscute, Alan Wilder își face cadou de ziua sa, pe 1 iunie 1995, demisia din Depeche Mode.

Artizanul sunetelor, meșterul care a forjat fiecare notă părăsea trupa.

Alan Wilder 

Într-o lume a valorilor totul se face cu sacrificiu. Pentru Depeche Mode, prețul succesului a fost până la urmă prea mare. Trupa a pierdut un membru de bază și a fost în pragul desființării. Au fost momente grele, cele mai grele din istoria de patru decenii a trupei. Dar povestea a continuat.

Text de Cătălin-Mihai Ștefan

Citește mai multe despre Depeche Mode în ediția specială SUNETE Depeche Mode 40.

Pachetul special Sunete Depeche Mode 40 cuprinde revista Sunete, în format mare, A4, 132 pagini 100% Depeche Mode. Alături de revistă, pachetul mai cuprinde cartea Versurile Depeche Mode (format A6, 196 pagini), o mască de protecție reutilizabilă din bumbac “à la mode” și 6 autocolante.

Pachetul se vinde exclusiv online AICI