Rapperul devean Motanu’ își petrece cele 9 vieți promovând cultura hip-hop. Cântă cu Subcarpați, reprezintă DevaFlow, SR71, Freestyle Family și OFC România, a avut concerte în deschiderea unor nume sonore precum CTC, Raku, Dragonu, este campion Red Bull re:VERS 2020 și una dintre tinerele speranțe ale underground-ului românesc. Am stat de vorbă cu el despre freestyle și MC battle, sporturi al minții și urechii muzicale.
Cum e să faci rap într-un oraș ca Deva? De ce nu ai ales să te muți într-un oraș mai mare, mai ofertant, cum e Bucureștiul sau Clujul?
În orice oraș ai fi, crești până la un anumit nivel, nu mai poate să îți ofere nimic contextul în care te afli. Așa a fost și cu Deva și cu Timișoara, o să fie la un moment dat și cu Bucureștiul. Cred doar că lucrurile evoluează direct proporțional. Peste 5, 10, 20 de ani, fiecare artist ajunge la un punct în viață (sau cel puțin cei care se țin de drumul lor), în care au bifate dorințele, scopurile lor, obiectivele, de ceva vreme și a rămas doar distracția. Să faci ce faci doar din pură plăcere. De la un punct încolo nu mai contează atât de mult victoriile și golurile, contează ce rămâne după tine. A nu se-nțelege greșit, trag tare pentru ce vreau sa fac, vreau sa fiu sus, pe drumul meu.
Cum ai prins microbul free-style-ului?
De la Pietonu’, colegul din DevaFlow (o mișcare pornită din dorința de a da curaj vocilor din oraș și din împrejurimi și în același timp, de a înrădăcina stilul în vestul țării). Când eram noi toți mici, Pietonu’ lucra prin bărulețele orașului și tot timpul dădea freestyle și ne-a dat și nouă microbul. El era cu gașca lui de prieteni, noi eram mai mult tineri aspiranți și ne adunam să învățăm. Ne întâlneam și dădeam natural, nimic vorbit, planificat.
Mai ai și alte joburi în afară de muzică? Faci suficienți bani din muzică?
Momentan nu. Am avut. De la barman la profesor de engleză. Predam limba engleză pentru oameni de afaceri din Asia. Erau oameni pe la 30 și – 40 de ani, cu care lucram. A fost un schimb de experiență drăgut. Mai avem și cursuri cu copii și îmi răspundeau din tot felul de orașe de pe continent. Acum m-am axat doar pe muzică. Cred că dacă te trezești de dimineață și tratezi ceea ce faci ca pe un full time job și depui mai multă energie aici, e normal ca la un moment dat să îți aducă și ceva înapoi. Din momentul în care am început să depun energie în muzică până în momentul în care mi-a oferit ceva înapoi au trecut 9 sau 10 ani.
Cum te-a afectat pandemia? Ți-ai pus vreunul dintre proiecte pe pauză, ai căutat să te reinventezi?
Ne-a forțat pe toți să ne adaptăm și să privim altfel un pic treaba decât am privit-o până acum. Nu ne putem da cu stângul în dreptul singuri, să ne distrugem moral, că nu putem să cântăm, ce dezastru… Mai bine stăm și-ncercăm să ne canalizăm energia pentru a crea noi ocazii. De aia sunt foarte recunoscător că s-au întâmplat destul de multe lucruri anul ăsta, deși puteau să nu se întâmple, cum ar fi documentarul creat de Electric Castle: Festival, RedBull re:VERS sau concertul de pe 1 decembrie: Sărbătoarea Subcarpați Live Stream pe YouTube. Spre deosebire de alți colegi de-ai noștrii din breaslă, noi am fost norocoși. Proiectele n-au fost puse pe pauză, am avut mai mult timp acum să lucrăm la ele.
Ai câștigat recent cea de-a doua ediție a competiției de improvizație Red Bull re:VERS. Un format internațional adaptat pentru România, unde s-au luptat 16 MC din toată țara, freestyleri cu ștate vechi, dar și debutanți absoluți. Cum ți s-a părut?
Faină, faină! Sincer, nici nu știam că voi avea de gând să particip. Am simțit așa o chemare. Înainte să aflu că se va ține anul ăsta, stăteam la Deva în casă și mă gândeam: „mamă, ce-ar merge un battle, mi-e dor!” Asta pentru că am strâns în mine tot anul… Și re:VERS a fost ocazia potrivită de-a manifesta toată energia strânsă de-a lungul anului. După concurs, n-am putut să mă bucur total… primul lucru la care mă gândeam e că mă duc acasă, îmi iau carnețelul, pun live-ul și-mi notez toate lucrurile pe care le-am greșit, să știu ce-am de îmbunătățit până la anul. Sunt cel mai mare critic al meu, uneori prea mare. Asta mă ajută să evoluez an de an.
În semifinală te-ai luptat cu Pietonu’, campionul Red Bull re:VERS de anul trecut, care practic te-a și învățat să faci ce faci azi. Cum a fost să-ți înfrunți maestrul?
E inevitabil să ne întâlnim în competiții dacă ne înscriem amândoi. Adică, vrem, nu vrem, de vreo 5 ani tot facem asta, de la MC battle-urile organizate de Afo la Electric Castle (2017 și 2018) la piesa de teatru organizată împreună cu cei de la Culese din Cartier … Premiile vin numai la Deva de nu știu când. Anul ăsta, înainte să intrăm la re:VERS, s-a uitat Pietonu’ la mine și mi-a zis așa: „Bă, Motane, iartă-mă pentru tot ce o să zic acolo în battle. Iartă-mă de pe acum!” Și eu i-am zis să mă ierte, că na, e battle, nu știi ce-ți vine la gură de zis. Ca insight: e mai mult mai greu să dai battle cu un prieten decât cu un necunoscut. Îți pasă de sentimentele prietenului tău și nu vrei să spui lucruri care să-i rămână, să-l macine, să-l doară. Sau pe care nu le crezi nici tu până la urmă. Eu am tot încercat să evit să spun chestii, unele s-au mai nimerit, pentru că nu sunt adevărate. Eu nu pot să-mi îngrop prietenii până la capăt într-un battle, sau să zic lucruri dureroase adevărate, pe care le știu în calitate de prieten, în fața unui public larg. Contează pentru mine mult mai mult prietenia cu omul din fața mea, decât contează părera oamenilor din spatele ecranului.
Cum te pregătești pentru un astfel de battle, ai un ritual anume, îți pregătești o parte din material de acasă?
Da, am emoții. Dar scap de ele. Trebuie. Ideea e că făcând parte din Subcarpați a trebuit să performez la un nivel destul de ridicat, nu-mi permiteam să se vadă emoțiile. M-a ajutat super-mult și m-a întărit asta. În vara anului 2018 am câștigat concursul de freestyle făcut de Afo la Electric Castle, după care m-a chemat Ado pe la studio și s-au legat natural lucrurile, am plecat cu Subcarpați la un concert, am dat freestyle acolo, mi-am făcut treaba bine. La 2 sau 3 săptămâni am creat piesa Dă-i foale, care a avut cel mai mare succes de pe album, nimeni nu se aștepta. Practic a fost confirmarea faptului că e locul meu aici. Mi-am găsit familia artistică, sunt oameni care îmi împărtășesc aceleași gânduri, dorințe și intenții, venim toți din același izvor sufletesc, e minunat. Revenind la battle MC – când încetezi să mai participi la evenimente, fie că e vorba de freestyle, battle, ce-o fi, ai emoții c-ai ruginit, că ți-ai ieșit din mână, că nu mai știi să te dai pe bicicletă cum trebuie…. Așa am fost eu anul asta. Cu o săptămână sau două înainte de battle mi-am pus beat-uri în fiecare zi, câte o oră sau două, cuvinte pe ecran, imagini care să se schimbe aleatoriu și m-am concentrat să îmi canalizez emoțiile acolo. Cu o zi înainte de eveniment mi-am scris pe o foicică: „Bro, azi n-ai scuze! Nu că ai avut emoții, nu că n-a fost ziua ta. Azi nu ai nicio scuză, du-te până la capăt.”. Nu îmi pregătesc nimic scris de acasă, e freestyle 100%. Dacă vii cu multe dume de-acasă și nu ai abordarea corectă, poți să pierzi.
Cu ce artist din România ți-ar plăcea să faci o colaborare și de ce?
Bună întrebare. Aș încerca ceva nebunesc, dar aș încerca nebunescul ala cu gust, cu cineva la care nu m-aș gândi vreodată, dar care să se pupe foarte tare cu muzica mea. Uite cu Cătălina Toma aș face o piesă. M-a rupt când eram mic, foarte tare, cânta cu B.U.G. Mafia, cu La Familia, cu toate cele. Pentru că n-a mai fost prezentă în industra muzicală românească de foarte mulți ani, să știe că muzica ei este încă căutată și dorită în țară, în rândul tinerilor, și pentru vocea ei minunată. Rupe.
Ce urmează pentru Motanu’? Ce planuri / proiecte de viitor ai?
În primul rând vreau să am gata albumul. Sunt undeva la 65% gata cu el.
- Interviu de Gruia Dragomir
- Foto Mihnea Ratte / Red Bull Content Pool
