David Gahan, rebelul perpetuu

Dave Gahan este unul dintre cei mai mari performeri din istoria muzicii.

Șarmant prin excelență, e un entertainer care animă și controlează masele cu șiretenia unui politician și ușurința unui rege. Muzica l-a salvat de mai multe ori în viață, dar a continuat să rămână un rebel și să se comporte ca atare. Numele lui e David Gahan (și se pronunță Gaan – nu Gahan, Gheiăn sau Ghehăn și în niciun caz Greiăm).

Cum s-a născut Depeche Mode

Copil fiind, Dave Gahan (n. 9 mai 1962) își impresiona familia la masa duminicală cu mișcări de dans à la Mick Jagger, Gary Glitter sau Elvis. Împărțea un dormitor cu cei doi frați și adormea ascultând punk. S-a visat superstar, dar s-a apucat de rele de mic: la 12 ani fură barbiturice din dulapul mamei, iar câțiva ani mai târziu descoperă amfetaminele. La 16 ani se lasă de școală, iar la 17 bifează și heroina pe lista drogurilor încercate.

În câteva luni, schimbă vreo douăzeci de slujbe pentru că angajatorilor nu-i plăceau fițele lui. Își face veacul prin cluburile londoneze de punk, arată și se poartă ca un rebel adevărat, din acea specie care popula închisorile britanice la sfârșitul anilor ’70.

Câteva luni mai târziu însă, viața i s-a schimbat. Pe când făcea pe David Bowie și cânta Heroes cu niște prieteni la subsolul unei școli din Basildon, a atras atenția adolescenților Vince Clarke, Andrew Fletcher și Martin Gore, care deja formau trupa Composition of Sound. Pe lângă mișcările naturale și talentul de solist vocal, Gahan s-a lăudat și că știe patroni de localuri în care se cântă prin localitățile din jurul Londrei și chiar și din marele oraș.

A mințit, dar ce mai contează? Cei trei i-au propus să li se alăture, iar așa s-a născut Depeche Mode.

Ideea a fost a lui Gahan, care a propus schimbarea de nume după o revistă franțuzească de modă.

Au dat gata imediat o primă casetă demo, iar șmecherașul Gahan s-a ocupat să o plimbe pe la casele de discuri. Nu a avut succes, dar măcar a evitat clasicul „lăsați materialul și vă căutăm noi”, spunând că are un singur exemplar. Salvarea a venit de la Daniel Miller, fondatorul casei de discuri Mute, care a citit potențialul trupei cu ocazia unui concert și i-a anticipat corect viitorul în muzică. Gahan se afla în sfârșit pe drumul visat, spre celebritate.

Anii ’80 au fost o perioadă de creștere continuă pentru Dave Gahan și Depeche Mode

Album după album, turneu după turneu, timp în care rebelul a fost mai degrabă cuminte. Și-a schimbat frizura de mai multe ori, dar cam atât. La finele decadei, imaginea lui Gahan ca solist vocal a atins apogeul, concomitent cu succesul din ce în ce mai mare al trupei. Pe 18 iunie 1988, pe Rose Bowl din Pasadena, el magnetizează audiența și se naște celebrul val al brațelor de pe melodia Never Let Me Down Again.

După concert, Gahan plânge și crede că totul s-a terminat, că n-are cum să fie mai bine și mai mult decât atât. Ce-i drept, nimeni nu era pregătit pentru ce avea să urmeze.

Turneul World Violation

În timpul World Violation, turneu ce a făcut ca succesul Depeche să fie unul cu adevărat deplin, global, Dave Gahan traversa o perioadă groaznică.

A început să consume droguri, a divorțat și, după ce turneul s-a încheiat, s-a mutat în Statele Unite, la Los Angeles, unde a început o nouă viață. Și-a luat vilă pe dealuri, și-a tras nevastă țeapănă și s-a apucat să trăiască viața de rockstar.

Viață nouă, obiceiuri vechi

Gahan nu și-a renegat niciodată natura dependentă. Nu a ascuns monstrul care încerca periodic să-l consume din interior. S-a afișat cu el de mână și pe scenă, și în viața privată, fără niciun fel de rezerve. În prima parte a anilor ’90, în perioada Los Angeles, a consumat droguri cât pentru șapte vieți.

Cuprins de frenezia grunge, a vrut și el să fie rockstar și i-a reușit. Chiar dacă nu avea nevoie, pentru că el era Dave Gahan de la Depeche Mode.

Cu toate acestea, rebelul și-a făcut damblaua.

Și-a lăsat plete și, când trupa s-a reunit pentru un nou album, era un alt om. Un dependent de heroină și care trăia mai mult într-o lume paralelă. În lumea asta, Gahan picta și medita înconjurat de lumânări parfumate… Cu toate acestea, Depeche Mode a scos un album excelent, pe care nu puțini îl privesc drept cel mai reușit din istoria trupei. Ca dovadă, Songs of Faith and Devotion a reușit să ocupe simultan primul loc în topurile din Marea Britanie și din Statele Unite, o premieră pentru Depeche Mode.

Turneul ce a urmat, interminabilul Devotional, cu toate prelungirile sale „exotice”, era să distrugă trupa, din cauza degradării relațiilor dintre membri până la limite de-a dreptul toxice. Iar pe Gahan l-a adus în pragul morții. La propriu.

Avea să treacă acest prag mai târziu, când o doză de speedball l-a trântit mai întâi pe podeaua unui hotel, iar apoi pe patul de spital.

Gahan a murit vreo două minute, timp în care a avut o revelație care avea să-i schimbe viața

„Am văzut-o pe Jennifer, care acum este soția mea… Mă chema înapoi. Aveam sentimentul că ea este o lumină, singurul lucru important din viața mea. Am auzit și o voce care îmi spunea – greșești!”.

Povestea drumului lui Gahan către întuneric și înapoi către lumină este ilustrată de genialul regizor Anton Corbjin în videoclipul „Suffer Well”, în care Dave apare alături de îngerii săi păzitori – managerul Depeche Mode Johnatan Kessler și acea Jennifer din visul său, adică actuala soție, newyorkeza de origine elenă Jennifer Sklias.

Alături de Jennifer, Gahan a cunoscut în sfârșit liniștea.

Grecoaica l-a și convertit religios, iar Dave este acum creștin-ortodox. Nu că asta ar conta în vreun fel, evident. Însă rebelul din el trăiește încă. Și-a schimbat doar părul, căci năravul a continuat să se manifeste. În plan artistic și într-un mod pozitiv, de această dată.

De la simplu interpret, Gahan a făcut pasul către creator de muzică și versuri.

Treptat, și-a căutat propria cale și în această direcție și, după câteva experimente solo (albumele Paper Monsters și Hourglass), a reușit să se impună și în calitate de compozitor și textier, nu doar intepret.

De la Playing The Angel încoace, Martin Gore i-a făcut loc pe fiecare album și împarte astfel gloria compozițiilor Depeche.

Citește aici și un interviu exclusiv cu Dave Gahan, realizat de Berti Barbera pentru Sunete -> Carpe Diem cu Dave Gahan

Gahan este astăzi un artist împlinit și un om liniștit. Rebelul din el iese la iveală din ce în ce mai rar și din ce în ce mai discret, eventual când își „bate” din nou cele „n” tatuaje din tinerețe sau când scoate limba fără rost în poze serioase. Nu că ar pierde timpul pe Instagram, dar mai apare în imagini postate de nevastă.

 

Vezi această postare pe Instagram

 

O postare distribuită de Jennifer Sklias-Gahan (@jennifer_sklias_gahan)

Text de Valentin Moraru, preluat din revista Sunete

Revista Sunete – ediție specială Depeche Mode

Citește mai multe despre Depeche Mode în ediția specială SUNETE Depeche Mode 40. Revista se poate cumpăra online de pe SuneteLive.ro ->  https://magazin.sunetelive.ro/shop/reviste/revista-sunete-editie-speciala-depeche-mode/