Stagiunea CORP, ce se va desfășura online între 12 și 16 noiembrie și va include spectacole de dans contemporan coregrafiate de Simona Deaconescu, Florin Fieroiu și Cristina Lilienfeld, o conferință internațională, filme de dans și un jam session transmis prin live streaming (vezi programul complet pe arealcolectiv.ro sau eventbook.ro) este primul proiect organizat de AREAL, colectiv care-și propune să aducă dansul contemporan mai aproape de publicul larg și care încearcă să relanseze scena de dans contemporan, în prezent puternic afectată de situația sanitară actuală și de efectele pandemiei de coronavirus.
Dată fiind calitatea personalităților din spațiul dansului contemporan implicate în acest remarcabil demers cultural, era firesc să solicităm mai multe amănunte despre coagularea colectivului şi despre această primă stagiune chiar de la inițiatorul său, expertul cultural, coregraful și performerul COSMIN MANOLESCU, un veteran a scenei performative românești. După aproape trei decenii de la debutul său, Cosmin Manolescu continuă să rămână extrem de activ şi de implicat în dansul contemporan iar iubitorii acestei forme de expresie au probabil încă pe retină, de exemplu, imaginea performerilor în costume Zentai din evenimentul MARe Imaginarium, performance-ul instalație creat de el în cadrul stagiunii Dans la MARe, proiect dezvoltat împreună cu coregrafa Andreea Belu, alaturi de care va si performa in Eventually, in the end everything will make sense pe 12 noiembrie.
Cosmin, ca inițiator al demersului AREAL, dă-ne câteva detalii despre originea și motivaţia ta în a-l vedea materializat.
Decizia de a porni la construcția unui proiect colectiv a venit în timp din nevoia mea artistică dar și a Fundației Gabriela Tudor, pe care o conduc, de a avea acces la un spațiu de dans în care să-mi pot derula proiectele artistice și programele de rezidență, dar și dorința de a scoate dansul contemporan din starea de izolare și umbră în care a intrat de câțiva ani buni. Insularizarea accentuată din ultimii 10 ani a scenei culturale, lipsa de dialog și comunicare la nivelul scenei coregrafice, competiția uneori inegală între instituțiile publice de cultură (cu angajați, resurse și spații) cu ONG-urile culturale, au fost, în egală măsură, alte motive care au stat la baza acestei noi inițiative. Cred ca a contat foarte mult în decizia de a face acest pas dificil și experiența pozitivă a proiectului colectiv pe care l-am inițiat în noiembrie 2017 când, împreună cu Andreea Belu, Andreea Novac, Simona Deaconescu și echipa LINOTIP, am organizat la București un showcase de spectacole și discuții sub numele +2017 [despre corp, iubire și dans contemporan], proiect realizat într-o perioadă scurtă cu sprijinul financiar al Centrului Național al Dansului București (https://plusdans2017.wordpress.com). Discuțiile din ultimul timp avute cu câțiva din colegii mei după acest proiect, în contexte și situații diferite, m-au făcut anul trecut, în vară, să trimit un mesaj unui număr de 13 colegi cu propunerea de a demara un proiect colectiv în vederea deschiderii unui nou studiou/spațiu pentru dans contemporan la București. La acest prim mesaj inițial au răspuns coregrafa Andreea Belu, Camelia Neagoe (din partea Asociației Delazero), Cristina Lilienfeld & Smaranda Găbudeanu (din partea Asociației PETEC) și Alexandra Bălășoiu și Denis Bolborea (din partea Indie Box). Au urmat o serie de întâlniri și discuții la o cafea pe marginea situației dificile a dansului contemporan care s-au concretizat în final cu decizia demarării acestui proiect colectiv.
Pentru că o astfel de inițiativă nu poate exista cu o finanțare punctuală mică, la finalul lui septembrie 2019, împreună cu Fundația Gabriela Tudor, am depus o cerere de co-finanțare la AFCN la aria de programe multianuale pentru demararea proiectului nostru în cadrul programului 4 Corpuri – Colectiv pentru Dans, care s-a concretizat într-o finanțare de tip start-up pe 2 ani pentru perioada 2020-2021. Pot spune că, de-a lungul celor 25 de ani de experiență profesională, am încercat întotdeauna să lucrez în echipă și în parteneriat cu diferiți artiști sau parteneri, pentru că, sincer, cred că pe termen lung colaborarea este singură formulă care poate duce la dezvoltarea scenei coregrafice sau, într-un sens mai larg, a scenei culturale în România.
Dar, totuşi, cum s-a selectat şi apoi coagulat colectivul AREAL în jurul unor obiective asumate de toţi membrii săi?
Așa cum am menționat, membrii fondatori AREAL – coregrafa Andreea Belu, Asociația Delazero, Asociația PETEC, colectivul Indie Box și Fundația Gabriela Tudor, sunt strict persoanele și entitățile celor care au răspuns pozitiv la propunerea mea inițială de colaborare. Nu a existat o selecție propriu-zisă, nu am ținut de limbajul artistic, de experiență profesională sau portofoliul de proiecte ci pur și simplu am plecat de la dorința de a colabora și a deschide împreună un studio colectiv. În debutul epidemiei cu virusul, în primăvară, am început să lucrăm împreună la definitivarea misiunii & viziunii și la găsirea unei identități, lucru care a fost definitivat în cadrul unui tabere #STUP care a avut loc la Poiana Țapului. Tot într-un mod colectiv am ajuns la numele AREAL – spațiu pentru dezvoltare coregrafică și la valorile noastre care sunt cercetarea, interdisciplinaritate, educație alternativă, procese creative în studio, stare de bine, timp pentru reflecție, spațiu de întâlnire și dialog între coregrafi, profesori și publicul larg. În ceea ce privește asumarea comună a valorilor și modului de colaborare asumat, cred că aici mai avem de lucru, pentru că este greu să treci de un mod de gândire independentă în care te gândești doar la tine, la un tip de lucru colectiv, în care trebuie să te gândești și la ceilalți într-un sens mai larg. Susținerea financiară oferită de AFCN pentru AREAL, deși aș zice minimală față de nevoile sectorului, este în continuare esențială, acesta fiind în continuare singura modalitate de finanțare reală a sectorului coregrafic din România.
Cât de permeabil este conceput acest spaţiu pentru artişti sau proiecte de dans contemporan din afara ‘arealului’?
AREAL susține cu prioritate proiectele fondatorilor săi – aproximativ 8-10 creatori și 4 structuri de dans – însă nu este deloc un proiect închis. În cursul discuțiilor avute în acest an am ajuns și la ideea de deschide colectivul AREAL și către alți artiști asociați cum ar fi Andreea Novac, Mihaela Dancs și Florin Fieroiu, cu care am avut deja niște discuții pregătitoare. Am colaborat anul acesta de exemplu cu Virginia Negru care a prezentat o piesă work-in-progress în deschiderea stagiunii Corp la Pavilion 32 și care va conduce imediat ce stagiunea se va termina un laborator, Perspective în mișcare https://arealcolectiv.ro/2020/10/28/arealab-perspective-in-miscare, dar și cu generația mai tânără prin seria de burse AREAL lansate anul acesta prin stagiunea CORP, care s-au dus la tinerii artiști Iulia Mărăcine și Denisa Anastasiu. De asemenea, suntem interesați să ieșim din bula noastră mică și să colaborăm și cu alți colegi cum este cu Monica Tudora pe partea de comunicare sau cu Lavinia Iancu și firma ei de producție Sustenobil.
Ce își propune AREAL în cadrul sectorului coregrafic din punct de vedere al specificului spațiului?
Cel mai important obiectiv este cred deschiderea unui studio de dans propriu, în care să ne putem organiza în siguranță atelierele, rezidențele, repetițiile și proiectele artistice. Din păcate, pandemia și situația sanitară dificilă din acest moment ne-au obligat să amânăm acest obiectiv pentru anul următor când lucrurile sperăm să revină la un oarecare normal. Până atunci continuăm să lucrăm în spații închiriate cu orele sau zilele, unde facem ateliere cum este cazul atelierelor FreeMovement derulate de Mariana Gavriciuc, Filip Stoica și, în curând, de Simona Dabija (https://www.facebook.com/events/275627463819457). Însă acest tip de colaborare necesită multe eforturi și este desigur nesustenabil pe termen lung, din punct de vedere financiar. Ne-ar ajuta foarte mult dacă am reuși să obținem acces la spațiu gratuit de circa 100 m2 la spațiile deținute de centrele culturale din București, sau dacă ar exista măcar un sprijin financiar de urgență din partea autorităților locale sau centrale, lucru pe care l-am reafirmat de mai multe ori în acest an, recent chiar la o întâlnire cu noul Primar al Bucureștiului, Nicușor Dan, dar și membrii Guvernului Orban și chiar printr-o cerere de urgență adresată Primăriei Municipiului București. Este nevoie de reformă structurală a sistemului cultural iar actuală pandemie a demonstrat clar vitalitatea sectorului cultural independent, care în ciuda condițiilor dificile, a reușit să supraviețuiască închiderii stagiunii culturale.
Stagiunea CORP reprezintă rezultatul expus şi accesibil publicului al activităţii AREAL. Cum funcţionează mai concret colectivul în conceperea şi apoi materializarea proiectelor care se desfăşoară sub egida sa?
Stagiunea Corp este primul proiect colectiv AREAL pe care l-am conceput și dezvoltat împreună la începutul anului 2020. Proiectele noastre se dezvoltă organic pornind de la o idee propusă de unul dintre noi care apoi se dezvoltă în cadrul unor sesiuni de brainstorming și discuții colective. Însă există și o serie de proiecte individuale cum ar fi cazul Istoriilor prezente în spații incomode (https://arealcolectiv.ro/2020/09/14/istorii-prezente), propus de Andreea Belu, sau cazul a două noi producții coregrafice independente. Recent, în luna octombrie membrii Delazero – Simona Dabija, Camelia Neagoe, Mariana Gavriciuc, Filip Stoica au demarat lucrul la un nou spectacol despre criză care va avea premiera în prima parte a anului 2021, iar curând Alexandra Bălășoiu va demara lucrul la Spring Tides – o cercetare-spectacol despre bipolaritate şi psihoze în rândul tinerilor români ce va finalizat în prima parte a anului 2021. Sperăm în egală măsură ca AREAL să dezvolte în viitor un program educațional mai larg care să includă rezidențe coregrafice în școli – o idee mai veche a mea – dar și program de terapie prin dans pentru persoane cu deficiențe de vedere și copiii instituționalizați realizat de colegele mele Andreea Belu și Camelia Neagu.
De la cercetare la documentare, unii termeni folosiți frecvent în dansul contemporan sunt asociabili mai degrabă cu știința decât cu arta, cu raţionalul decât cu emoţionalul. Cu ce stare de spirit ar trebui publicul nefamiliarizat să se “apropie” de dansul contemporan?
Dansul contemporan este pentru mine o formă de libertate și de deschidere către lume. Este, în același timp, emoție pură și o experiență care îți poate marca, poate chiar schimba, viața complet. Când dansezi, te conectezi în primul rând la corpul tău și la nevoile lui, de care de multe ori uităm în goana vieții. Este suficient să vii la dans contemporan cu inima și sufletul deschis, restul cred vine de la sine. Și nu exagerez când spun că această întâlnire îți poate modifica radical viața, te poate face să-ți schimbi jobul sau profesia sau să te îndrăgostești de cineva. Are chiar o valoare terapeutică extraordinară și acest lucru l-am simțit direct pe pielea mea în aceasta vară când am dansat în aer liber pe plaja Corbu cu valurile, nisipul și vântul. Am făcut chiar un film la acest retreat care poate fi vizionat de publicul larg pe 14 noiembrie în programul de filme Corpul Filmat. Unul din participanții curajoși la retreatul meu cu dans și călătorii emoționale Dans-Wanderer, spunea într-o discuție că este mult mai ieftin, mai fun și mai benefic să dansezi decât să mergi la ședințe de terapie. Dansul dă un alt sens vieții, eliberează hormonii fericirii în corp – serotonina, endorfinele sau oxitocina și este, în final, cel puțin pentru mine, o experiență specială care înnobilează sufletul.
“Imaginarium”, un film de Cosmin Manolescu:
Spectatorul poate avea însă dificultăți în a sesiza eventuala frontieră dintre mișcare și dans într-un performance contemporan. Prin ce se face diferenţa în plan artistic?
Cred că depinde foarte mult de cum ne raportăm la experiența receptării experienței și unghiul din care o experimentăm. Pentru mine contează mai puțin dacă este mișcare, dans contemporan, performance, teatru-dans, teatru de mișcare, nu e foarte important să pot denumi ceea văd. Cred că cel mai important lucru este experiența artistică în sine și ce ne aduce ea în plus în plan emoțional sau intelectual. Dacă un moment artistic mă emoționează, o melodie mă răscolește, dacă plâng sau ies gânditor de la un spectacol sau sunt proiectat total într-o lume a întrebărilor, atunci actul artistic are sens. Chiar dacă poate nu-l pot înțelege, mă cuprinde cu totul. În același timp, prin experiența celor 25 de ani de proiecte artistice, mi-am dat seama că participarea, proximitatea dar și spațiul de joc sunt și ele importante. Altfel te simți când interpreții sunt la 30 de cm de corpul tău, când îi poți privi direct în ochi sau când ești implicat în mod direct artistic în actul artistic sau când dansezi pe stradă, într-o cameră de hotel sau cu ochii închiși, unde nu contează ceea ce vezi ci ceea ce simți.
În cadrul stagiunii CORP este programat un jam-session de dans contemporan ce va fi difuzat live pe Facebook. Spune-mi câte ceva despre eveniment.
Este important să imaginăm proiecte colectiv nu doar la nivelul de concepere și implementare a proiectelor dar și să ne întâlnim la dans împreună. Așa cum am făcut-o de exemplu foarte frumos la Bușteni în septembrie 2020 în momentele de improvizație din pădure din prima zi de evenimente când împreună cu cei 15 spectatori ne-am lansat într-un dans nebun în natură. În finalul stagiunii Corp, pe 15 noiembrie, ne vom întâlni cu toții la spațiului Institutului Goethe – Pavilion 32 într-un jam session 4 Corpuri în care vom dansa liber. Prin acest eveniment încercăm să sărbătorim în egală măsură finalizarea primului proiect coregrafic colectiv desfășurat în 2020, într-un context fragil și dificil. Invităm publicul să danseze alături de noi, din confortul și siguranța propriei locuințe prin intermediul ecranului, celebrând corpul, infinitatea potențialului său creativ și libertatea în mișcare. Evenimentul va fi transmis live pe contul Facebook Areal, dar și pe canalul youtube al Institutului Goethe din București, unul din partenerii Stagiunii Corp.
Credit foto Alina Ușurelu
Ce pierde şi ce câştigă publicul și, respectiv, actul performativ în sine, prin trecerea experienţei de consum din live în digital?
Dansul este o artă vie care are nevoie cred să fie consumată live, direct. Dansul implică corporalitate, atingere, emoție, lucruri care sunt imposibil de realizat în mediul digital. Desigur, există artiștii care lucrează în zona filmului experimental, a filmului de dans cu niște rezultate remarcabile. Însă nu toată lumea poate face acest tip de artă sau are resursele pentru a le face. Personal, nu cred că migrarea artistică în mediul online, cu câteva mici excepții, aduce beneficii la nivelul publicului. Desigur că arhivarea și punerea la dispoziție publicului a unor spectacole valoarea este importantă, însă, pe termen lung, vom pierde contactul cu publicul, iar dependența de Netflix, HBO și de internet va fi o situație greu de gestionat în viitor pentru a aduce publicul consumator în sălile de spectacol. Suntem obligați să ne mutăm în online, pentru că acesta este singurul spațiu disponibil pentru moment. Este nevoie însă, cred, de o regândire a practicilor artistice dar și a tipului de interacțiune între artiști și public larg dar și a produselor culturale care pot fi oferite publicului. Poate de mai multe spectacole pentru un singur spectator sau, de ce nu, în natură sau în spații alternative. În acest sens, aș da exemplul proiectului Dans la MARe derulat de Muzeul de Artă Recentă de la București cu sprijinul AFCN, unde a existat o stagiune permanentă de evenimente coregrafice și laboratoare interdisciplinare, pe toată perioada pandemiei, chiar și în aceste zile dificile.
Credit foto Alina Ușurelu
Presupun că asta e si tema principală a conferinţei programată în stagiune…
Da, vom aborda mai pe larg toate aceste teme în cadrul unui conferințe internaționale, Re-thinking Dance – New ways of working together internationally in dance care va avea loc pe 14 noiembrie, pentru a vedea care sunt soluțiile posibile și cum ne putem adapta situației dificile în care ne aflăm. Împreună cu rețeaua European Dancehouse Network și producătorii Yvona Kreuzmanova (Tanec Praha), Marijana Cvetkovic (Station) și artiștii Gisela Muller (Tanzfabrik Berlin) și Karin Pauer din Viena, vom prezenta posibile modele de adaptare și repoziționare a dansului. În ultima parte, vom deschide discuția către participanți și vom încerca să avem o reflecție comună despre modul în care dansul contemporan ar trebuie să meargă mai departe. Conferința care va avea loc pe platforma digitala Zoom și ne va permite să intrăm mai ușor în discuție cu colegi din Cluj, New York, Sydney sau Seoul într-o discuție pozitivă și pragmatică despre viitorul dansului contemporan.
Credit foto Orsolya Balint
- Interviu de Ioan Big
NOTĂ: Programul evenimentelor din Stagiunea CORP este disponibil la https://arealcolectiv.ro/2020/10/30/stagiunea-corp-online sau direct pe site-ul Eventbook la https://eventbook.ro/program/stagiunea-corp. Prețul unui bilet la programul de spectacole și filme din cadrul Stagiunii CORP@ online este 10 lei, cu excepția evenimentelor din data de 13 noiembrie pentru care accesul este gratuit, însă rezervarea este obligatorie.
