Dragă cuceritorule,
Îți povesteam mai deunăzi cum că, dacă mă întrebi pe mine, toamna se cuceresc vârfurile, iară nu zilele de leneveală și că vremea ce vine e tocmai bună să te bucuri de trasee montane mai libere, mai curate, mai aproape de suflet. Și de al tău, și de al muntelui. Ți-am povestit despre cea mai recentă ascensiune a mea pe acoperișul Poloniei, Vârful Rysy, din lanțul muntos Tatra. Și cum mi-ai trimis atât de multe mesaje, aprecieri și întrebări, lucru pentru care îți mulțumesc, am decis să îți mai povestesc despre un alt traseu din Munții Tatra, tot cu pornire de pe partea poloneză, cu un grad de dificultate mai scăzut decât cel anterior și care este practicabil pe tot parcursul anului. Totuși, spun localnicii, perioada ideală de ascensiune este finalul toamnei, când vegeția devine electrizant de roșie, iar peisajele sunt spectaculoase. De aici și numele traseului – Czerwone Wierchy – Vârfurile Roșii. Eu l-am parcurs la finalul verii și, cu toate că nu am avut parte de spectacolul de foc, a fost delicios! Partea grozavă e că tu mai timp suficient să te organizezi și să îl vezi taman în sezonul lui cel mistuitor de frumos!
În bocanci, pe traseul de creastă care marchează granița dintre Polonia și Slovacia
Czerwone Wierchy – Vârfurile Roșii ale Munților Tatra
Czerwone Wierchy este un traseu de creastă care marchează granița între Polonia și Slovacia. Practic cu fiecare pas pe care îl făceam, habar n-aveam dacă iar am mai călcat o dată în Slovacia sau eram tot în Polonia. Întreg traseul este marcat cu borne care indică P (Polonia) pe o parte și S (Slovacia) pe cealaltă. E ciudat și interesant în același timp. Pe Rysy eram tot un ochi la bolovani, pe Czerwone Wierchy la borne. Nu e, totuși, puțin lucru, să îți odihnești picioarele ostenite pe o bornă și un ochi să țintească la mai știu eu biserică cu turlă din Slovacia și celălalt la niște colțunași din farfuria unui polonez. Traseul nu este unul dificil, nu există porțiuni tehnice sau foarte expuse, însă poate deveni obositor din cauza lungimii (+20 km) și din cauza diferenței mari de nivel (+1462 m, respectiv -1589 m). Traseul poate fi parcurs în pas domol și cu multe pauze în 8-10 ore. Creșterea și descreșterea în altitudine se fac ușor, deoarece pantele sunt foarte susținute, ceea ce înseamnă că după ce treci de greul urcării în creastă, mare parte a traseului te poartă pe culmi line și relaxante.
Cu stângul în Polonia și cu dreapta în Slovacia
Traseul de creastă este lin, fără porțiuni tehnice sau expuse
Traseul este foarte bine marcat și există puncte în care poate fi scurtat
Relaxare pe bornă, cu privirea hăt în Slovacia
Vârfurile Roșii sunt 4 la număr și toate depășesc 2000 metri – Kopa Kondracka (2005 m), Małołączniak (2096 m), Krzesanica (2122 m) și Ciemniak (2096 m). Peisajul este cu totul diferit față de cel din ascensiunea pe Rysy. Potecile sunt late și totul în jur abundă în vegetație, iar în departare se zăresc crestele stâncoase ale celorlate lanțuri muntoase. Dacă te ajută să îți imaginezi mai bine, poți face o comparație cu traseul de creastă din Munții Iezer-Păpușa. Sau un Baiului mai lung, dacă vrei. Traseul este în formă de semicerc și pornește din Kuznice și se încheie în Kiry. Poți, desigur, să îl parcurgi și în sens invers, însă îți recomand această variantă. În ambele puncte se poate ajunge rapid cu un microbuz, care circulă des și până târziu în noapte.
Cele 4 vârfuri sunt destul de apropiate unul de celălalt iar traseul dintre ele este ușor de parcurs
Pe alocuri, toamna a început să își facă simțită prezența în Munții Tatra
Traseul de creastă este asemănător cu cel din Munții Iezer-Păpușa sau Baiului
Sus, sus, acolo unde mulțimea de oameni nu a mai urcat
Potecile sunt largi și bine marcate
Cele mai fericite picioare sunt mereu pe munte!
Traseul este foarte aglomerat cel puțin în prima parte, până treci de primele 2 cabane care marchează urcușul spre creastă – Polana Kalatowki și Polana Kondratowa. Ambele merită un scurt popas, deoarece priveliștile sunt frumoase și diferite. Totuși, aglomerația te va face să îți dorești să nu prelungești prea mult popasul. Există multiple variante de parcurgere (integral sau parțial) a acestui traseu, indicate pe numeroasele marcaje de pe drum, motiv pentru care pe creastă arareori am întâlnit grupuri care să urmeze întocmai varianta aleasă de noi, anume cea mai lungă. Am întâlnit, în schimb, multe multe căprițe negre, suratele tatrice ale celor carpatice, dar ceva mai prietenoase. Fie se apropiau curioase de tine și te fixau cu ochi mari, fie te ignorau cu totul când voiai să treci de ele pe potecă și le deranjai de la masă. În compania lor m-a prins înserarea, în coborârea prin dolinele Tatrilor, iar apusul ne-a surprins într-o liniște care mă face să zâmbesc și azi.
Cabana Polana Kondratowa, supra-aglomerată și totuși liniștită
Căprițe curioase și prietenoase
Privire gazdei când apari neinvitat la cină…
Cina pe care, fără să vreau, am întrerupt-o. Nici nu m-au invitat, nici nu s-au oprit…
Înserare în dolinele Munților Tatra
Dragă cuceritorule,
Așa cum există loc în lumea asta pentru toată lumea, la fel există și munți și trasee și momente pentru fiecare dintre noi. Îți urez cu drag, așa cum am făcut-o mereu, să nu ignori semnele naturii și ale corpului tău atunci când le alegi. Iar de va fi să te nimerești prin Munții Tatra în perioada ce vine, îți recomand să o faci cu mașina (accesul nu este condiționat, iar tranzitarea țărilor intermediare este facilă) și să dai timpului niște timp prin Polonia, care este o țară incredibil de frumoasă și ofertantă. Uite, poți lua niște inspirație de aici:
Cu drag,
Un cuceritor de momente potrivite
www.instagram.com/haihui.cu.swit.rocs
