O vorbă din bătrâni zice „Spune-mi pe unde conduci, ca să îți spun ce ai vrea să eviți”. Ei bine, nu trebuie să îmi spui prea multe, ca să îmi dau seama că nici tu nu te omori după ambuteiajele de pe Valea Prahovei. Și că ți s-o întâmplat și ție de vreo câteva ori să simți cum trece viața pe lângă tine, în timp ce erai blocat într-o parcare uriașă de stopuri și avarii și lumini de poziție.
Și că visai să se caște un drumeag taininc, pe care să te strecori și să ajungi în Rai, unde toate claxoanele și vorbele de bine se transformă în susur de apă și foșnet de frunze, roșul stopurilor în verde crud, galbenul avariilor în turcoaz sticlos iar mirosul de eșapament, combustibil și altele posibile în aer proaspăt de munte. Ei, să știi, acel drumeag tainic, chiar există și se numește Cheile Zănoagei.
Din Sinaia până la camping Zănoaga, unde poți parca mașina, este doar o aruncătură de băț. De acolo, pașii te vor purta către visul pe care tocmai îl aveai mai devreme. Liniștea, puritatea, culorile la care visai, sunt toate acum în jurul tău. Traseul Cheile Zănoagei, cu o lungime de 6 km, este unul relaxant și accesibil oricui iubește natura, poartă o pereche de încălțări cu talpă aderentă și nu are vederea foarte sensibilă. Asta deoarece nuanțele de verde și turcoaz de pe drum pot crea adevărate șocuri cromatice retinei!
Dacă dorești, poți face un scurt detur către Cascada 7 Izvoare, te poți abate la întoarcere pe la Lacul Bolboci sau poți face o drumeție de 2 ore până pe Vârful Zănoaga Mare, cel mai înalt punct din zonă. În cazul în care nu ești un împătimit al drumețiilor, poți ajunge în aceste zone și cu mașina. Indiferent de condiția fizică, atâta timp cât iubești natura, în zonă se va găsi cu siguranță ceva de făcut care să îți fie pe plac și care să te abată de la neplăcerile create de Valea Prahovei sau de cotidian.
Acum nu zic, trebuie că ai și tu ai zile în care te simți întocmai ca într-un ambuteiaj pe Valea Prahovei – neputincios. Ai vrea să mergi înainte, dar nu ține de tine. Nici a te întoarce nu-ți vine. Așteptarea te agasează, nu ai idee cât o să dureze și nici cum o să se termine. Ai vrea să găsești un drumeag pe care să te retragi și să visezi. Să ai un pic de timp cu tine, timp în care să înlocuiești zgomotul claxoanelor cu o liniște dătătoare de sens și lumina agasantă a stopurilor cu blândețea caldă a naturii. Între timp, cel mai probabil, ambuteiajul de pe Valea Prahovei s-a risipit de la sine.
