Ne-am bătut capul foarte mult dacă e bine sau nu să facem vreun eveniment în perioada asta. E clar că nu vrem să facem vreun rău nimănui. Am ajuns la concluzia că trebuie să facem. Nu e încăpățânare, nu e vreo ambiție prostească. Însă e de datoria artei ca în perioadele grele să iasă la lucru. Fiindcă după 6 luni de pandemie, nu mai e doar despre prevenție. Este și un factor psihologic la mijloc. Este despre a arăta că ne putem adapta și mai mult este despre a reda o brumă de normalitate în comunitate.
După ce ne-am convins că trebuie să facem ceva, am petrecut mult timp încercând să găsim o combinație între un eveniment super safe și un eveniment care să pară liber, natural, relaxat, exact ca Jazz in the Park. Ne-am dorit un eveniment la care publicul să se simtă în siguranță, dar în același timp să simtă că „așa am vrut să facem” mai degrabă decât ”așa s-a putut doar”.
Și după multe luni, am ajuns la o formă de care suntem încântați. Avem un parc, avem statul pe iarbă, avem un line-up eclectic, avem mai multe activități, avem un concept pe care punem cu mândrie numele Jazz in the Park.
Este probabil cel mai mic eveniment pe care l-am făcut în ultimii ani, dar cu siguranță unul greu, care s-a născut din ambiție, furie și foarte multă atenție.
Vrem să arătăm că se poate. Vrem să arătăm că idei bune se pot naște și din cele mai grele contexte. Și da, nu în ultimul rând, într-o perioadă în care unii pare că au uitat de existența sectorului cultural în România, vrem să arătăm că tot răzbim cumva.
Mulțumim celor care ne sunt alături. Nu sunt puțini. Partenerii cred în eveniment, artiștii la fel. Mai avem un hop. Să vedem că și publicul crede.
Așadar, save the date, 18-20 septembrie, Jazz in the Park – Tiny Version!
→ Citește și alte Opinii de Alin Vaida
