Fetch the Bolt Cutters, al 5-lea album al Fionei Apple, înregistrat timp 5 ani în studioul din locuinţa artistei, reprezintă unul dintre evenimentele discografice remarcabile ale acestei primăveri. Produs de o extremă originalitate, stupefiază prin faptul că este respingător şi captivant totodată. Chiar dacă pare accesibilă (utilizarea instrumentelor non-muzicale alături de pian sau chitară adaugă valoare melodicităţii), muzica lui Apple este complicată şi refuză orice etichetare iar versurile ei de o intensitate şi o sensibilitate răscolitoare – cântate, răpăite, murmurate – provoacă reacţii viscerale deşi vorbesc metaforic despre stări şi trăiri ce n-au nimic nefiresc. Poate tocmai acuta sinceritate cu care ‘firescul’ este tratat cu detaşare faţă de propria-i persoană e cea care crează ascultătorului un eventual sentiment de disconfort.
“Fetch the bolt cutters / I’ve been in here too long” repetă obsedant Apple refrenul piesei de titlu, ca un prizonier ce n-a mai respirat demult aerul libertăţii iar explicaţia la îndemână ar fi cea că ea îşi părăseşte rareori casa, limitându-se la o plimbare solitară matinală pe Venice Beach. Şi autoizolarea artistei nu e cauzată de virus pentru că, de 5 ani, cantautoarea nu a mai călcat nici măcar prin Largo, clubul din L.A. în care îşi cânta piesele de când avea 19 ani. Să ne amintim de controversatul ei speech de la MTV Video Music Awards din ‘97 despre “bullshit”-ul pe care îl reprezintă adularea idolilor din Pop culture (“It’s just stupid that I’m in this world”) ori de faptul că şi-a amânat o parte din turneul mondial în 2012 pentru a rămâne acasă alături de câinele său grav bolnav.
Pe parcursul timpului Fiona Apple a suferit un şir continuu de abuzuri din partea bărbaţilor, din interiorul şi din afara industriei muzicale, iar asta a făcut-o să se închidă socialmente şi mai mult, şi acum, după 8 ani de gestaţie creativă, Fetch the Bolt Cutters iese la suprafaţă ca un studiu al furiei construit fără menajamente ca o cronică a propriei tinereţi şi a experienţelor personale traumatizante soldate cu frică, durere şi insecuritate. Relevant este chiar numele albumului, ce reproduce o replică a investigatoarei de crime cu motivaţie sexuală din serialul The Fall când se vede în faţa unei uşi ferecate îndărătul căreia o tânără este torturată. În fondul său, Fetch the Bolt Cutters reprezintă o incursiune în adâncul psihicului unei femei pentru care izolarea a însemnat o cale de conservare a forţei sale creative. Albumul Fionei Apple poate fi considerat un vârf al artei contemporane şi nu doar al muzicii pop(ulare), o referinţă pentru remodelarea individului în raport cu societatea în acest apăsător an 2020.
