Faptul că a avut premiera recent pe HBO GO oferă posibilitatea re-evaluării acestei interesante şi inedite coproducţii (Cehia/UK/Franţa/SUA), trecută la vremea sa în cinematografe mult prea uşor cu vederea de către publicul larg datorită sobrietăţii subiectului şi al titlului neincitant.
A-şi asuma reconstituirea cu (relativă) scrupulozitate al unui episod esenţial pentru istoria modernă a umanităţii, mai concret – în acest caz – nazismul şi WWII, reprezintă cu certitudine un act de curaj din partea oricărui cineast, datorită sumei imense de riscuri pe care şi le comportă încadrarea într-un perimetru clar definit faptic şi temporal, ce limitează considerabil libertatea de exprimare artistică… iar asta face ca orice film din categoria Thrillerelor istorice (cu final cunoscut) realizate post-2000 să reprezinte o rara avis.
Astfel încât fiecare merită testat, indiferent de produsul final sau de impresia pe care ne-o va lăsa în final. E suficient să ne amintim de ubliabilul Valkyrie al lui Bryan Singer din 2008 (bazat pe evenimentele legate de “Unternehmen Walküre”), perceput ca simplu vehicul pentru Tom Cruise, în comparaţie cu strălucitul Downfall a.k.a. Der Untergang al lui Oliver Hirschbiegel (2004), cu Bruno Ganz ca Adolf Hitler în ultimile sale 10 zile.
În acest context, iconoclastul realizator de film britanic Sean Ellis (nominalizat la Oscar în 2006 pentru scurtmetrajul Cashback şi la BAFTA în 2014 pentru Metro Manila) îşi asumă cu un tupeu lăudabil – din fericire, căci rezultatul este o reuşită remarcabilă – transpunerea cinematografică a unuia dintre episoadele pivotale în evoluţia conflictului global, care a dus in cele din urma la anularea imediată a Acordului de la München prin care Marea Britanie, Franţa şi Italia permiteau Germaniei naziste să anexeze Regiunea Sudetă care aparţinea Cehoslovaciei: singura operaţiune de asasinare a unui lider nazist de prim rang încheiată cu succes în anii WWII.
foto: James Lisle
Este vorba de atentatul din 27 mai 1942 care a avut ca finalitate moartea unuia dintre arhitecţii Holocaustului (coordonatorul “Soluţiei finale a problemei evreieşti”, numit de Göring în 1941), fondator al Sicherheitsdienst (SD) şi responsabil de “Noaptea de Cristal”, cel supranumit “Măcelarul din Praga”, Obergruppenführerul SS Reinhard Heydrich, desemnat de către însuşi Hitler Protector al Boemiei şi Moraviei.
Faptele istorice sunt clare iar reperele esenţiale legate de acestea jalonează filmul cu o pedanterie aproape de extrem. “Operaţiunea Antropoid”. Un mic grup de militari cehi antrenaţi de englezi sunt paraşutaţi aproape de Praga având misiunea de a organiza asasinatul lui Heydrich cu sprijinul unei Rezistenţe locale deja aproape decimate de nazişti şi reticente în a susţine o iniţiativă menită a ranforsa politic imaginea guvernului condus în exil de Edward Beneš, ce prefera să ignore voit repercusiunile brutale asupra populaţiei care urmau, inevitabil, după aceasta, indiferent de gradul de succes a operaţiunii.
Actorii Cillian Murphy și Jamie Dornan
foto: Sean Ellis
După câteva luni de analiză a situaţiei la faţa locului, polemici şi dezbateri în cadrul diverselor facţiuni din Rezistenţa pragheză, atacul s-a produs într-un mod aproape dezastruos: automatul Sten ce ar fi trebuit să verse gloanţele în corpul liderului nazist s-a blocat, grenada anti-tanc aruncată în disperare de cauză spre maşină nu a afectat aparent interiorul decapotabilei iar tandemul de asasini n-a reuşit să îşi nimerească victima nici cu proiectilele trase din pistoalele Colt.
Iată atactul:
Norocul a fost că fragmente de şrapnel din bombă au ajuns în corpul lui Heydrich iar acesta a decedat în spital câteva săptămâni mai târziu (4 iunie 1942) din cauze neelucidate nici până în prezent (septicemie, embolism pulmonar, botulism… ipotezele sunt variate).
Consecinţele?
Represalii masive: printre altele, masacrul de la Lidice, 13.000 de arestări soldate cu peste 5.000 de execuţii publice, trenuri pline cu deportaţi spre lagărele de concentrare/exterminare de la Chelmno, Ravensbruck şi Mauthausen… având ca justificare conceptul de “responsabilitate colectivă” (Sippenhaft, originar din leges barbarorum a popoarelor germanice din Evul Mediu) promovat de Himmler şi îmbrăţişat necondiţionat de către Hitler. În ceea ce îi priveşte pe autori, vânătoarea a fost crâncenă şi doar delaţiunea a permis naziştilor să le dea de urmă. Pe 17 iunie 1942, micul grup a fost localizat în biserica ortodoxă Karel Boromejsky (mai cunoscută acum drept Catedrala Sfinţilor Chiril şi Metodie) şi anihilat complet în urma unui asalt prelungit de mare anvergură.
Paranteză: pentru veridicitate, producţia a fost realizată integral în Praga, inclusiv în biserica anterior menţionată, a cărui subsol adăposteşte actualmente monumentul memorial închinat “Eroilor Terorii Heydrich”.
Filmul.
Date fiind realităţile inventariate deja, uşor de accesat dintr-o multitudine de surse independente de cinematografie, era uşor de suspectat/presupus că acest film a fost făcut la comandă, mai ales că finanţarea a venit eminamente din partea Cehiei. Din fericire nu e cazul şi avem de-a face cu un produs care vorbeşte despre istorie cu instrumentarul Pop culture într-un mod accesibil tuturor.
Sean Ellis, Cillian Murphy și Jamie Dornan
Cu inspiraţie, cineastul Sean Ellis, cu ajutorul co-scenaristului Antohny Frewin (crescut profesional în anturajul lui Stanley Kubrick), decriptează o sumă de repere istorice seci şi altfel irelevante pentru tinerele generaţii într-o producţie care evită însă alunecarea în entertainmentul care ar duce-o în derizoriu ori în revizitarea geriatrică a unor fapte “de mult apuse”, atractivă exclusiv pentru spectatorii fosilizaţi, iubitori de divagaţii bazate pe realitatea consumată.
Reţeta după care cineastul se conduce cu discreţie pentru a contrabalansa acţiunea cu melodrama şi a echilibra elementele ce ţin de umanitatea individuală cu reacţiile colectivităţii/majorităţii, este, extrem de inovativ dar adecvat, cea a… Western-ului!
Să încercăm a percepe esenţa naraţiunii dezbărată de detalii specifice privind-o din următoarea perspectivă:
1.) oraşul invadat de o haită numeroasă şi bine înarmată de bandiţi conduşi de un ins amoral, brutal şi fără scrupule;
2.) populaţia productivă, pacifistă, temătoare şi vulnerabilă, a cărei rezistenţă generică este uşor înfrântă prin violenţă, mai ales datorită ameninţării cu decimarea colectivităţii (“It is easier to lie to yourself.”);
3.) autorităţile nu pot fi un sprijin real deoarece se află la mare distanţă iar politica este determinată de alte interese decât cele ale comunităţii în cauză;
4.) odată cu aneantizarea administraţiei locale, religia/biserica rămâne singurul suport şi refugiu, moral, spiritual şi… concret;
5.) echipa de profesionişti cu rol salvator (sigur, animată de idealuri, dar antrenată în mod pragmatic şi cinic – “Murder implies he had a life worth living”) vine din afara comunităţii. Spuneţi-mi, ce nu e Western dacă privim Anthropoid prin intermediul acestui filtru? Mai ales că autorul adaugă ca pigmenţi…
6.) “Cei şapte magnifici” (numărul paraşutiştilor care au ţinut real piept celor aproape 800 de soldaţi din SS în asaltul final din biserică a fost exact 7, în film fiind prezentat într-un shoot-out memorabil),
7.) o comunitate reticentă (din Praga, nu din El Paso) în a aprecia intervenţia outsiderilor (veniţi din UK cu avionul şi nu călare din Frisco sau San Juan) datorită, pe bună dreptate, a neînţelegerii de către aceştia a particularităţilor contextului local (alimentate de grupusculele clandestine precum Jindra) şi a consecinţelor colaterale ale acţiunilor lor violente, 8.) întâlnirea/pseudo-duelul faţă-în-faţă dintre cel bun şi cel rău (Gabčik şi Heydrich), plus…
Legăturile sentimentale de factură radical diferită, tratate cu fineţe, parfum de epocă şi (doar aparentă) superficialitate, pentru a nuanţa firul narativ – dar fără să îi denatureze filonul profund dramatic – între ‘cavalerii tristei figuri’ Jan Kubis şi Josef Gabčik (Jamie Dornan – franciza Fifty Shades & Cillian Murphy – serialul Peaky Blinders, The Dark Knight) şi localnicele Marie (Charlotte Le Bon – The Hundred-Foot Journey, Bastille Day) şi Lenka (multipremiata actriţă cehă Anna Geislerová, Shooting Star la Berlin în 2004 şi câştigătoare a cinci Czech Lions).
Anna Geislerová, Sean Ellis, Charlotte Le Bon, Cillian Murphy şi Jamie Dornan. foto: Andrew H. Walker
Fără nicio ezitare, afirm că tandemul Dornan-Murphy este cel mai valoros pe care l-am văzut în cinematografia de gen de la cel format din Thure Lindhardt şi Mads Mikkelsen în rolurile lui Flacără şi Lămâie, asasinii voluntari din Rezistenţa daneză din excelentul Flammen & Citronen a.k.a. Flame and Citron (2008, r: Ole Christian Madsen). În distribuţie trebuie remarcat şi un alt duo, cel reprezentat de clandestinii praghezi cu opinii antagonice, raţionalul Unchi Hajský (Toby Jones – Tinker Tailor Soldier Spy) şi impulsivul Vanek (Marcin Dorocinski, actorul polonez, excepţional în Jack Strong), precum şi Sam Keeley (This Must Be the Place, Burnt) în rolul lui Josef Bublik, unul dintre membrii echipei paraşutate, autorul replicii “‘Cowards die many times before their deaths. The valiant never taste of death but once.’ That’s Shakesepeare.”.
În ansamblul său, chiar pentru cei lipsiţi de pasiune pentru istorie, Anthropoid se relevă a fi un Thriller inteligent, echilibrat şi eficace, care, prin stilul aproape de documentar, reuşeşte să fie modern evitând anacronismele.
Cei interesaţi de transpunerea dramatizată a subiectului – asasinarea lui Heydrich – pe marile ecrane, pot face un exerciţiu suplimentar de arheologie cinefilă cu Atentat a.k.a. The Assassination (1965, Ceholsovacia, r: Jiri Sequens) şi Operation: Daybreak (1975, USA/Cehoslovacia/Iugoslavia, r: Lewis Gilbert). Personal, consider Anthropoid net superior filmului cu titlul straniu HHhH (acronimul pentru “Himmlers Hirn heißt Heydrich”/”Creierul lui Himmler este Heydrich”), ulterior schimbat in The Man with the Iron Heart, bazat pe cartea câştigătoare a premiului Goncourt a lui Laurent Binet. Producţia franceză în regia lui Cédric Jimenez a fost finalizată tot în 2016 dar lansarea sa a fost amânată pentru anul următor pentru evitarea canibalizării, şi în aceasta Jan Kubis şi Josef Gabčik sunt jucaţi de Jack O’Connell şi Jack Reynor, secondaţi de câteva nume rezonante a actoriei anglosaxone precum Mia Wasikowska, Rosamund Pike şi Jason Clarke (cei din urmă în rolul soţilor Heydrich).
Până la urmă însă, fiecare cinefil îşi va trage propria concluzie.
IOAN BIG
