Poate că cea mai mare eroare în acest moment, ar fi să tratăm timpul acesta liber ca pe un timp al plictisului sau, mai grav, un timp al tulburărilor de anxietate. Chiar dacă e puțin mai greu acum.
Așadar, am făcut o trecere în revistă a celor mai bune cărți pe care le-am citit în ultima vreme. Iată recomandările mele:
1.„Sfîrşitul” de Attila Bartis
În 2017 a apărut la Editura Polirom un roman scris de unul dintre cei mai buni scriitori ai momentului – un roman în care Atilla Bartis, prozator maghiar contemporan, născut în România, se joacă în mod magistral cu autoficţiunea.
Veţi vedea că acest roman seamănă cu autobiografia pentru că nu este ficţiune în sensul primar al termenului, ci o ficţionalizare, deşi contextul istoric este unul pe cât se poate de real.
Totuşi, despre ce este vorba?
Ajuns la vârsta de cincizeci și doi de ani și suspectat de o boală mortală, faimosul fotograf Andras Szabad se hotărăște să-și rememoreze viața, pentru a o înțelege mai bine el însuși. Maturizat în Ungaria comunistă a lui Janos Kadar, cu o mamă pe care o adoră, dar care moare devreme, și un tată fost deținut politic, Andras se arată refractar la lumea din jur. Renunţă la școală, are o relație tensionată cu tatăl sau, cu care locuiește într-un apartament din Budapesta, și își găsește refugiul în artă fotografică. Face fotografii artistice, mai întîi pe cont propriu, iar apoi că ucenic al unui fotograf bătrîn, care are un atelier pentru poze de legitimații.
Suntem, aşadar, părtaşii unei poveşti de familie în care vom citi despre bunicile care adună în mod compulsiv fâşii de carne uscată de cal, despre un tată profesor care va fi condamnat –pe nedrept- la închisoare, despre o mamă care-şi creşte cu greu copilul şi o femeie care asistă la uciderea fratelui ei pentru că acesta a făcut un copil cu o persoană non grata.
Sfîrşitul este despre revoluţia maghiară împotriva sovieticilor şi al lui Janos Kadar, trăită în povestea familiei lui Andras Szabad. E despre o luptă ce a dus la zeci de mii de oameni arestaţi, judecaţi şi trimişi la închisoare sau chiar omorâţi.
Autorul oferă o panoramă a vieții din perioada comunistă, adesea cenușie și sordidă, dar și absurdă şi disperată.
„Pentru oricine e mai bine să trăiască cu o ființă vie decât una moartă. De fapt, habar n-am cum să le supraviețuiești morților tăi. Unii reușesc, alții nu. Probabil că asta depinde mai mult de cei morți decât de cei rămași în viață.”
Totodată, putem considera Sfîrşitul ca fiind povestea unui fotograf celebru care încearcă să-şi redescopere familia şi identitatea, într-un context steril, cel al regimului comunist.
„Fotografia nu are de ales. Fotografia nu vede viitorul. Şi, bineînţeles, nici trecutul. Fotografia nu e decât punctul în care viitorul se întâlneşte cu trecutul. E prezentul continuu, dacă vreţi.”
Cartea Sfîrşitul este scrisă în timp, iar când spun acest lucru, mă refer la un timp de 12 ani. Aceasta a fost terminată în 2015, an în care a ieşit la tipar. Scriitorul nu ne prezintă doar evenimente istorice, el suprapune trecutul și prezentul aproape pe nesimţite pentru noi, cititorii.
„Sfîrşitul” de Attila Bartis
Editura: Polirom
Colecția: Biblioteca Polirom
Traducerea din limba maghiară: Marius Tabacu
Anul apariției: 2017
Nr. de pagini: 496
ISBN: 978-973-467-026-0
2.„Serotonină” de Michel Houellebecq
Lansat în ianuarie 2019 în Franţa, Sérotonine/Serotonină (publicat la Humanitas Fiction), al şaptelea roman al lui Michel Houellebecq, venit după Soumission/Supunere, a cărui lansare a coincis cu atentatele teroriste de la Charlie Hebdo, din 7 ianuarie 2015, a înregistrat, cum altfel, un nou succes internaţional
Houellebecq filtrează printr-un umor negru, foarte bine reliefat, deconstrucția universală la nivel uman. Întrucât vorbim despre cel care a scris Particulele elementare, aşteptările sunt foarte mari. Deşi în interviul de aici, autorul spune că nu a trebuit să se documenteze atât de mult ca pentru particulele din 1998, asta nu înseamnă că romanul nu este foarte bun.
Cărţile lui Michel Houellebecq au fost şi sunt perfect eligibile pentru ,,export’’.
Despre ce este vorba?
Protagonistul cărţii, Florent-Claude Labrouste, un bărbat de 46 de ani, a ajuns într-un punct critic al existenței personale. Se îndoapă cu Captorix, un antidepresiv de ultima generație, încercând o supraviețuire decentă. Medicamentul crește nivelul de serotonină din organism dar are efecte secundare: greață, dispariția libidoului și impotența. Florent-Claude alege de bunăvoie să renunțe la profesie, la viață socială, la cunoștințe. Narațiunea traversează o Franța care își nesocotește tradițiile, își trivializează orașele și își distruge satele aflate în pragul revoltei.
Pe scurt: personajul nostru în vârstă de 46 de ani e un om depresiv şi indiferent, are un prenume efeminat- pe care îl urăşte-, îi dispare libidoul şi e familiar cu imposibilitatea fericirii şi a iubirii în lumea contemporană, e un opozant al modernizării (dar nu în genul lui Theodore Kacyznski) şi are studii de Agronomie (ca Houellebecq însuşi!). Cea din urmă descriere nu e deloc de prisos, pentru că agricultura europeană va avea un rol foarte important în această carte.
Houellebecq pune punctul pe I şi prezintă situaţiile cu care se confruntă micii producători, sufocaţi, practic, de importurile masive de legume şi fructe de pe alte continente. Personajul principal, Florent-Claude Labrouste, va fi angrenat şi de colegul de său de facultate Aymeric, moştenitor al unui vechi castel, pasionat pe vremuri de discurile de muzică punk şi grunge, ajuns ulterior un excelent agricultor
Dezrădăcinat și autodistructiv, Florent-Claude Labrouste își scrutează propria viață și lumea din jurul lui cu un umor aspru și cu un cinism delicios.
Dacă vreţi să aveţi parte de o scriitură houellebecqiană construită pe încălcarea oricărei corectitudini politice, vă recomand această carte!
Serotonină de Michel Houellebecq
Editura: Humanitas Fiction
Colecția: Raftul Denisei
Traducerea: Daniel Nicolescu
Anul apariției: 2019
Nr. de pagini: 296
ISBN: 978-606-779-493-9
Anna Antal
credit photo header: metropolis
