Afganistanii, filmul lui Adrian Silișteanu produs de Domestic Film (producător: Anamaria Antoci), avându-i în distribuţie pe Ioan Paraschiv, Bogdan Nechifor, Şerban Pavlu, Laura Creţ și Ovidiu Crișan, este nominalizat la Premiile Gopo în categoria “Cel mai bun scurtmetraj de ficţiune”.
Sinopsis: focuri de armă sporadice se aud printre ruinele unui sat abandonat, care însă pentru autorități este un obiectiv cu o miză uriașă şi, tocmai de aceea, doi tineri se văd nevoiți să negocieze cu încrâncenare atât soarta acestei așezări, cât și propriul lor viitor.
După terminarea studiilor de cinematografie în București, Adrian Silișteanu s-a specializat în imagine digitală la Institutul Naţional al Audiovizualului din Paris. În ultimii cincisprezece ani, a semnat imaginea a numeroase filme, seriale TV şi reclame, colaborând ca DoP cu regizori precum Adrian Sitaru (nominalizări la Gopo pentru Domestic și Fixeur), Silviu Purcărete (recompensat cu Gopo pentru “Cea mai bună imagine” pentru Undeva la Palilula) sau Dan Chișu (recentul 5 Minute).
Adrian Silișteanu alături de Dan Chișu (recentul 5 Minute)
În 2012, Adrian Silişteanu a regizat primul său scurtmetraj, Șanțul, iar patru ani mai târziu, în 2016, Scris/Nescris, film nominalizat la premiile Academiei Europene de Film şi premiat la numeroase festivaluri internationale precum Odense IFF, Bruxelles Short FF, Quebec City IFF, Namur International Festival sau TIFF. În aprilie 2019, Afganistanii, al treilea scurtmetraj semnat de Adrian Silișteanu a avut premiera mondială în cadrul Go Short – International Short Film Festival Nijmegen.
Cum s-a născut şi dezvoltat ideea Afganistanilor, până să ajungă scenariu?
Punctul de plecare a acestui film a fost descoperirea întâmplătoare, pe internet, a unor imagini cu o locație inedită, alcătuită din peste trei sute de case contruite de statul român pentru victimele unor inundații devastatoare din județul Bacău, o investiție de peste patru milioane de euro, dar care, după o scurtă perioadă, au fost abandonate și au ajuns să fie folosite uneori ca teren de paintball. Pe acest background, am încercat să plasez o altă temă care mi se pare deosebit de importantă pentru societatea românească, și anume, migrația unei părți semnificative a populației țării noastre spre Europa de Vest. Ar fi putut la fel de bine să facă obiectul unui documentar fiindcă poveștile reale din jurul acestui loc sunt extraordinare dar eu am fost întotdeauna înclinat spre ficțiune.
De ce ai crezut că această poveste va ‘vorbi’ publicului?
Dincolo de faptul că tema migrației, a rasismului, a xenofobiei sunt extrem de actuale, mi se pare că mulți spectatori s-ar putea regăsi într-o poveste care abordează tema dragostei fraterne, a binelui pe care fiecare îl vedem într-un anume fel, fiind în stare de aproape orice pentru a-l impune și celor din jurul nostru, mai ales celor pe care credem că îi iubim.
Ca formă, cred că ”Afganistanii” este un film destul de entertaining, cel puțin în raport cu cinema-ul minimalist românesc, iar publicul autohton poate rezona și cu dialogurile abundente, având acces la anumite subtilități de limbaj care sunt greu de tradus în alte limbi.
A consemnat IOAN BIG
