Nominalizat pentru cel mai bun scurtmetraj de fictiune, Celed este o producţie Michelangelo Films (producători: Anca Damian, Anghel Damian), al cărui poveste se întâmplă într-un loc uitat de lume, în Colinele Transilvaniei, unde un tată își duce băiatul de 7 ani pe post de slugă la un cioban. În schimbul muncii băiatului pe durata verii, tatăl primește brânză, urmând ca, dacă băiatul se adaptează muncii de la stână, să primească și două cojoace la sfârșitul sezonului de muncă. Copilul nu are niciun nume în film, nimeni nu se deranjează să-l strige în vreun fel, nici tatăl, nici ciobanul, rămânând astfel doar o parte din contract. Copilul intră abrupt în viața de la stână, contactul cu tot ce avea să i se întâmple fiind extrem de brutal: de la comenzile dure ale ciobanului, dormitul într-un coteţ pe paie, mulsul oilor, până la trimiterea lui singur cu oile pe un întreg traseu de pășuni întinse. După prima zi de păstorit, ciobanul descoperă că băiatul a pierdut o oaie din cele 300 pe care le avea în grijă. Este bătut de cioban, iar sosirea tatălui pentru a-l lua acasă și a plăti daunele este iminentă. După o noapte albă petrecută în coteţul care-i servește drept odaie, copilul începe să caute oaia înainte de a se trezi ciobanul. Finalul filmului așterne pe plan simbolic o regăsire și o pierdere în același timp. Copilul recuperează oaia rătăcită și pierde o parte importantă din copilăria lui, întorcându-se acolo unde este abuzat.
Celed este scris şi regizat de Anghel Damian (n. 1991), absolvent al UNATC secţia Actorie, al cărui carieră profesională începută încă din adolescenţă cu roluri în filme studenţești, a fost jalonată constant de premii pentru talentul interpretativ (premiul pentru cel mai bun actor la festivalul CinemaIubit 2011, 5 premii la Gala Hop din 2013 etc). După absolvire, a început lucrul în TV jucând rolul principal antagonist în popularul serial Îngeri pierduți iar legătura sa cu televiziunea s-a menţinut până în prezent (serialul Vlad, actor și scenarist). A debutat ca actor în lungmetraj în Roxanne, regizat de Vali Hotea, și în 2015 a scris primul său scenariu de lungmetraj, Călătoria fantastică a Maronei (premiera în 2019), selectat în peste 40 de festivaluri internaţionale importante, intrat pe lista lungă pentru Oscar la categoria animaţie și nominalizat pentru cea mai bună animaţie a anului la European Film Awards. Din 2017, Anghel Damian este actor la Teatrul de Comedie iar în 2018 a regizat scurtmetrajul Michelangelo care a avut premiera la TIFF, unde a câștigat premiul special al juriului. În iunie 2019, cel de-al doilea scurtmetraj, Celed (Minion) a câștigat, tot la TIFF, menţiunea specială a juriului. Celed și-a început astfel traseul festivalier fiind selectat în peste 10 festivaluri, câștigând două premii.
Anghel, cum s-a născut ideea scurtmetrajului Celed?
Scenariul filmului pornește de la un caz real descoperit în timpul unei șederi turistice prin satele săsești din Colinele Transilvaniei. Un tată a șapte copii și-a dat băiatul cel mare de 13 ani slugă pentru un an la o stână din apropiere în schimbul a 30 de kg de brânză. Cazul nu are caracter de unicitate, el dezvoltându-se deja la nivel de practică curentă în satele sărace din zonă. Sclavia modernă sau “sluga” modernă, cum o numesc inocent localnicii, presupune vânzarea copiilor buni de muncă la stâne, ferme etc., în schimbul unor bunuri în natură sau bani. Familii cu 7-8 copii își vând copiii mai mari pe perioade determinate în schimbul a câteva kilograme de brânză. Pornind de la cazul real descoperit în apropiere de satul Apos, am dezvoltat povestea lui încercand să o comprim într-un coming-of-age short story, o poveste despre o maturizare abruptă.
Ce te-a făcut să crezi că această poveste are ce să spună publicului?
Din păcate, viaţa scurtmetrajelor, fie ele românești sau străine, este legată de circuitele festivaliere, fiind mai puţin expuse unui public larg în sensul clasic al cuvântului. Dar, mergând pe sensul întrebării tale, cred că puterea acestui proiect stă în primul rând în poveste, un caz limită, inspirat din fapte reale. Un punct interesant este apoi exotismul lumii propuse, lumea transhumanței, foarte rar adusă pe ecran în ultimul deceniu, dealtfel o lume pe cale de dispariție. Ne aflăm într-o zonă arhaică, de forțe primitive și brutale, aşa de rar reprezentată în filmele românești.
Dar care este povestea materializării ideii tale in filmul pe care-l putem vedea acum?
Vreau să cred că atunci când faci un film, mai ales că un scurtmetraj este foarte greu de finanţat şi de produs în zilele noastre, îl faci pentru că o experienţă te-a marcat şi încercarea ta devine un fel de exorcizare artistică. Pentru mine, experienţa pe care am trăit-o în colinele Transilvaniei, atunci când am descoperit că în anul 2018, în secolul XXI, există încă copii care sunt daţi la ciobani ca slugi moderne, m-a îndemnat, în primul rând, să studiez fenomenul şi, în al doilea, să încerc să-l “cuprind” într-un film. Speranţa mea e că acest scurtmetraj intrigă și sensibilizează în același timp. Mă tem că povestea facerii pălește în faţa poveștii reale care a stat la baza filmului.
Şi mai cred că scurtmetrajul este meritul întregii echipe, pe care insist să o amintesc aici: actorii Răzvan Cristian Tomuș, Adrian Titieni şi Costel Cașcaval, D.O.P-ul George Dăscalescu, editorul Ciprian Cimpoi, postproducţie sunet – Dan-Ştefan Rucăreanu și Ioan Filip, muzica Matei Vasilache, scenografia și costumele Mădălina Marinescu, Lia Bugnar și Cristian Bota – asistenţi de regie, Mihai Barbu și Bianca Barbu, fraţii Sora la electrică și grip, Melcu’ și Florian Stoica la sunet, Cătălin Neagoe și Bianca Rotaru la producţie, Andreea Chiriac și Miriam. De asemenea, oamenii care au fost piatra de temelie în finanţarea filmului: Corina Şuteu, Adrian Ghenie, Edward C. Blau, Anca Drăgoi și Fundaţia 9, Cristan Nicolescu și Digital Cube. Lor le mulţumesc și le sunt pe veci recunoscător.
A consemnat IOAN BIG
