Pandele Pandele (Radu Pandele) are 26 de ani, s-a născut în Arad, a terminat UNArte la București și Design la Cluj, a experimentat cu mai multe forme de exprimare vizuală, dar în prezent se prezintă mai ales ca muralist.
Este unul dintre artiștii care a transformat și transformă fațadele multor clădiri din România (București, Sibiu, Deva, Piatra Neamț, Baia Mare, Iași etc.) în opere de artă, făcând astfel ca orașele din țară să fie mai puțin gri.
Cum ai ajuns să-ți creezi stilul personal și cât de greu este pentru un artist să se impună, să devină cunoscut, apreciat și căutat în România?
Cred că lucrurile frumoase vin doar când nu le mai cauți. În cazul meu, s-a întâmplat după ce m-am lăsat de graffiti în 2011. Urmând să mă dedic picturii și „artei” de galerie, am fost abordat în 2015 să mă alătur colectivului Sweet Damage Crew și de aici au început proiectele murale. Nici nu cred că este important să devii cunoscut, apreciat sau căutat, ideea e doar să fii onest față de tine, în orice faci. Dacă procesul artistic este ceea ce te ajută pe tine să ajungi la orgasm, atunci de ce ar mai fi importante astea? Expunerile și celebritatea sunt fantezii minuscule, greu de savurat odată întâmplate, din cauza presiunilor.
Stilul personal e o megalomanie stranie, pe care mulți o pretind, însă nimeni nu o atinge, ne influențăm subconștient toți între noi. Vă invit să ne uităm la alte domenii în afara artei și să conștientizăm cât de util este să călcăm peste orgolii.
Cum decurge procesul tău creativ?
Procesul creativ este întreg, adică parcă nu-l simt oprit nici când, mă simt mai creativ în viață decât „la șevalet”, însă doar la șevalet se păstrează dovezile. Îmi vine să mă bag în toate direcțiile, să fac de toate, vreau mereu să învăț lucruri noi și să nu mă opresc din cursa asta. Eu am lucrat doar noaptea, atunci, târziu, murdar, înfometat și înfrigurat. Sus, la etajul 6 mă simt singurul om viu. În lumina zilei doar am repetat rețete știute deja.
Ești si street artist. Cum ți-a schimbat acest lucru felul în care percepi arta și lumea în general?
Nu sunt street artist, sunt muralist. Pictez legal pereți publici. Uneori sunt un mercenar, lupt pentru cauzele altora… sună cum sună, însă n-aș vrea nici asta să se oprească, e unul dintre factorii exteriori care mă motivează să-mi ies din zona de confort.
Îmi place procesul ăsta, mă simt foarte vulnerabil când pictez în public (vulnerabilitatea asta poate duce la prietenii, conflicte sau la nimic).
Cât de mult te-a ajutat social media în cariera ta? Și cum crezi că influențează social media evoluția și percepția artei?
M-a ajutat fix de la început, era acum 13 ani un site unde era întreaga comunitate: fotolog.com, care permitea doar o postare pe zi, iar factorul ăsta mă motiva subtil să creez zilnic „content”. În prezent parcă a-ți posta opera pe un site de matrimoniale pare bizar, însă lumea o face.
Toți din aceeași troacă mâncăm și noroiul gol și splendorile universului. Însă refuz să mai critic subtil timpurile, pentru că cred că viața în prezent este mai bună ca oricând.
Ești unul dintre artiștii urbani care au picturi murale și prin mai multe orașe din țară. Povestește-ne un pic cum ai ajuns să faci asta.
Child’s Play @Deva
Îmi place mult să călătoresc pentru a lucra. De fapt, în ultima vreme eu nu călătoresc decât unde am de lucru. Lucrarea mea preferată este, de obicei, ultima. Acum e vorba de cea din Deva.
Care au fost lucrările care ți-au ridicat cele mai mari provocări?
Tot anul 2019 simt că l-am petrecut în cartierul Berceni. Gardul de la spitalul Obregia (2500 de metri pătrați și, pe partea cealaltă, alți 1400 de metri pătrați) și Școala 194 (2000 de metri pătrați). M-am simțit, pentru prima oară, depersonalizat. Sunt proiecte masive, însă cumva mi-au întărit disciplina.
Cât de important este pentru un artist să includă în opera sa și un mesaj socio-politic?
Subconștient se vor plimba inevitabil toate felurile de păreri socio-politice subiective, însă chiar nu am încredere în niciun om care vrea să schimbe lumea. Deci, nu este important. Arta este anti-realitate. Când vezi un film serios și te cuprinde total, nu-i mai percepi la fel pe colegii tăi de cinematograf, datorită faptului că ți-au fost alături în experiența respectivă. Desigur, există multiple tipuri de artă, dar eu nu caut realismul, ci magia.
Ce urmează pentru Pandele?
Ne pregătim pentru un sezon nou de murale, un sezon nou de expoziții și proiecte, iar simultan multiple exerciții de ordonare, adică un site, un catalog, un micro documentar.
Vă invit însă în prezent să vizitați expoziția mea de la Galeria Mobius, e acolo de pe 7 februarie și până pe 21 martie.
Interviu realizat de Gruia Dragomir, redactor Zile și Nopți
*de la stânga la dreapta, pozele din galerie sunt după cum urmează: Practicing my goodbye wave in Sibiu, Mars landing in Sibiu, Pictură Murală în Piatra Neamț.
