Lui Tudor (Bogdan Dumitrache) și Cristinei (Iulia Lumânare) le dispare fetița de cinci ani în parc. Acest incident va duce la destrămarea familiei și Tudor o va lua razna.
Pororoca, scris și regizat de Constantin Popescu – la al treilea lungmetraj în cinema după Portretul luptătorului la tinerețe și Principii de viață (ambele 2010), a fost prezentat în premieră la Festivalul de la San Sebastián unde i-a adus lui Bogdan Dumitrache Premiul pentru Cel mai bun actor. Regizorul spune că e un film despre „puterea tăcută a vinovăţiei”.
E și un caz de cufundare în abis, de patologie, deteriorarea lui Tudor, în universul interior maladiv, deteriorarea realității, culpabilizarea extremă. Dumitrache a mai jucat acest tip de personaj (Din dragoste cu cele mai bune intenții, Poziția copilului, Metabolism, Dublu), tipul intelectualului upper / middle class pasiv, ros de neliniști și angoase, dar aici se dedică cu totul și Pororoca este în întregime filmul LUI.
Durata excesivă (două ore și jumătate întinse spre paroxism, și problema mea majoră a filmului), cadrele-secvență virtuoase (mai ales dispariția Mariei/18 minute!) filmate de Liviu Mărghidan, colaboratorul regizorului la celelalte lungmetraje ale sale), sound design-ul claustrofob, toate fac din Pororoca o experiență de vizionare dificilă, un enunț de (ne)stare. Comparații se vor face inevitabil cu Haneke –Caché /Ascuns și reperele sale, Blow- Up/ Conversația, sau literare – Julio Cortázar/ Friedrich Dürrenmatt și autohtone cu Aurora lui Cristi Puiu, sau finalul la Niki Ardelean colonel în rezervă.
**Titlul care nu vi se explică nicăieri, vine de la un fenomen ce se manifestă pe cursul fluviului Amazon, și care apare ca un efect vizual al curgerii inverse a fluviului, „apa urcă ȋnapoi spre izvoare”, numele fiind preluat din limba indigenilor și tradus ca „marele zgomot periculos”.
*Pororoca rulează la Cinema One din 19 ianuarie și va fi prezentat la Cinemateca Patria pe 26 ianuarie.
3 stele din 5
Alin Ludu Dumbravă
-critic de film-
