Pentru mine, cel puțin, în ultimele zile cel mai important subiect a fost Târgul de Crăciun. Mi-a fost dor de mirosul de alune prăjite din Piața Mare, de bucuria copiilor când văd roata panoramică, de bradul imens frumos luminat și de colindele care cântă în surdină. Într-o perioadă atât de neagră pe cât a fost cea din ultimele luni, am tânjit după puțină voioșie specifică sărbătorilor de iarnă. Și deși voi simți parfum de Crăciun prin mască, îl voi trage adânc în piept și-l voi lăsa să-mi cuprindă întreaga ființă. Pentru că ce poate fi mai frumos, acum, decât o oră pe patine, un street food și un vin fiert? Pentru mine nimic. Îmi doresc ca bucuria pe care o simt deja, la gândul primei mele plimbări prin târg, să o simtă fiecare sibian care ajunge prin Piața Mare. Avem nevoie de asta. Avem nevoie de o lumină la capătul tunelului și de o seară faină, cum numai în Sibiu se poate petrece.
Nu uitați de lucrurile mici. Mă repet, știu. Dacă mi-ați citit textele și în trecut, veți recunoaște banda stricată care strigă într-una „Mă bucur de lucruri mici!”. Dar vă promit că sunt cele care deși, poate, nu le țineți minte întreaga viață, vă împlinesc pe termen lung. Mic cu mic se face mare. Așa cum alună prăjită cu alună prăjită umple Piața Mare de parfum de fericire și Crăciun.
