Rezumat
Seara de adio a trupei The Band la WinterlandCum a filmat Martin Scorsese The Last WaltzGalerie foto The Last Waltz
Pe 25 noiembrie 2026 se împlinesc 50 de ani de la The Last Waltz, concertul de la Winterland Ballroom din San Francisco. Martin Scorsese a filmat despărțirea trupei The Band de viața de turneu, iar în 1978 a adus-o pe marele ecran.
Tocmai am terminat un turneu alături de Alexandru Andrieș, în aceeași atmosferă caldă în care un grup de prieteni și-a format un mod personal de a cânta, în jurul unui cantautor veșnic inspirat. Am cântat și piese de pe noul lui album, Ultimul dans, care nu anunță nicidecum ultimul episod din creația lui muzicală, ci trimite la un film-concert care a rămas esențial în orice colecție de povești despre trupe. Am discutat despre film și am realizat încă o dată ce înseamnă îmbinarea perfectă dintre cinema și muzică, mai ales atunci când muzica are rolul principal. La noi nu e ultimul, la ei a fost.
Seara de adio a trupei The Band la Winterland
În noiembrie 1976, The Band a dat ultimul concert la Winterland Ballroom din San Francisco, ca un adio după 16 ani neîntrerupți pe drumuri. Robbie Robertson a formulat-o simplu și definitiv: „Numerele încep să te sperie. Nu cred că aș putea discuta despre douăzeci de ani pe drum.” Concertul a costat 150.000 de dolari din banii trupei și a inclus o cină completă de Ziua Recunoștinței pentru 5.000 de oameni, o orchestră vieneză de coarde și șapte candelabre din cristal aduse de la Opera din San Francisco. Cineva știa că trebuie să fie memorabil.


Cum a filmat Martin Scorsese The Last Waltz
Omul care a transformat seara în film a fost Martin Scorsese, care finalizase cu trei săptămâni înainte New York, New York, cu Liza Minnelli și Robert De Niro, și, în loc să se odihnească, a acceptat provocarea. The Last Waltz a fost promovat ca primul film de rock turnat vreodată de un regizor consacrat de la Hollywood, pe peliculă de 35 de milimetri, cu o echipă de 45 de oameni. Pe scenă au urcat Bob Dylan, Eric Clapton, Van Morrison, Joni Mitchell, Neil Young, Muddy Waters, Dr. John, Neil Diamond, Ronnie Hawkins, Emmylou Harris și The Staple Singers. O noapte irepetabilă, în care blues-ul, rock-ul, folk-ul, soul-ul, gospel-ul și R&B-ul de New Orleans au coexistat fără nicio ruptură.


Van Morrison a intrat pe scenă și a electrizat sala cu Caravan. Joni Mitchell a cântat din spatele cortinei alături de Neil Young, vocea ei înaltă venind, cum spunea Robertson, „ca din ceruri”. Dylan a rezistat până în ultimul moment, îngrijorat că filmul lui Scorsese va concura cu propriul lui film, și a urcat pe scenă purtând o pălărie fedora albă și o eșarfă de regizor. Povestea din spatele filmului are și umbrele ei. Levon Helm, bateristul și vocea cea mai umană a trupei, nu a primit niciodată un cec din drepturile de autor ale filmului – Robertson și Scorsese au constituit o companie separată și au controlat toate veniturile.


„Cel mai mare jaf pe care The Band putea vreodată să-l sufere”, spunea Helm fără menajamente, până la moartea lui. Dar filmul a rămas. Cartonul de titlu de la început spune tot: „This film should be played loud!”. O seară de Thanksgiving 1976, pe o scenă din San Francisco, în care o trupă și-a luat rămas-bun de la drum și scenă, cu toți prietenii lor mari alături. Muzica își mai încheiase un capitol.
Text de BERTI BARBERA | MUZICĂ
COVER: Rick Danko și Robbie Robertson la Winterland Ballroom, San Francisco, 1976. Foto: Ed Perlstein / Morrison Hotel Gallery.
Galerie foto The Last Waltz














Citește și ANIVERSARE | Lennon… la 86 de ani




