Brașov Heroes: interviu cu Diana și Paul, ambasadorii cauzei Kastel

Seria de interviuri: „Ambasadorii Brașov Heroes care inspiră orașul”

Prea tânăr să am impact? Interviu Diana și Paul, ambasadorii cauzei Kastel, care ne spun povestea implicării lor prin voluntariat făcut cu sens.

„Rolul” de ambasador

Fiecare dintre noi joacă un rol pe scena Brașovului. Ce te-a determinat să accepți „rolul” de ambasador pentru această cauză și cum se împletește această misiune cu valorile tale personale?

Diana: Am iubit copiii dintotdeauna. Nu știu ce anume am iubit la ei, dar știu sigur că asta am simțit de fiecare dată când vedeam un copil. Am fost învățată de mică, de bunicii mei, să fiu bună cu cei din jur, să ajut, să-mi las amprenta oriunde ajung, într-un mod pozitiv. Cred că datorită valorilor insuflate de ei am ajuns la Kastel acum 5 ani. Am cunoscut absolut toți beneficiarii din Profesor pentru oră, cu unii dintre ei am învățat chiar eu să fiu „profesor”.

Am aflat povești de viață întunecate, am plâns, m-am întrebat dacă e drept ca un copil să rămână nemâncat înainte de culcare sau să nu aibă pachet la școală. M-am întrebat dacă e drept ca un copil să nu aibă jucării de Crăciun, o haină doar a lui. Și multe dintre poveștile astea le-am aflat în tabără. Am șase experiențe pe munte cu ei, fiecare specială în felul ei, care m-au determinat să le fiu alături și să cred în ei.

Cumva, ambasador am fost mereu la Brașov Heroes, chiar dacă nu direct pe site, cu motivație și obiectiv. Am promovat cauza noastră mereu, am povestit cu oamenii, am dat mai departe nevoia noastră. Anul acesta mi-am dorit să fac mai mult, dar și să îmi ies din zona de confort.

Misiunea proiectului

Dincolo de cifre și obiective, care este misiunea proiectului vostru? Dacă ar fi un spectacol sau o piesă de teatru, ce emoție ar trebui să lase în urma sa publicului brașovean?

Paul: Misiunea proiectului nostru se întinde dincolo de cifre și obiective; ne dorim să formăm o legătură de reîmprietenire a copiilor cu natura și propriul potențial. Vrem să mutăm sala de clasă sub cerul liber și să demonstrăm că educația ecologică nu este o lecție teoretică, ci un mod de a trăi cu respect față de munte și față de comunitate. Dacă proiectul ar fi o piesă de teatru, ar trebui să lase în urmă un sentiment de speranță.

Acea speranță luminoasă că viitorul este pe mâini bune, pe mâinile unor spirite tinere care știu să prețuiască un mediu înconjurător curat și care au curajul să exploreze.

Uitându-ne la obiectivele de dezvoltare sustenabilă, un proiect de mediu, cel puțin în viziunea noastră, nu înseamnă să învățăm doar cum se reciclează corect, ci să păstrăm un cadru de dezvoltare personală și spirituală.

Implicare

De cât timp faci voluntariat sau ești implicat în munca dintr-o asociație nonguvernamentală? Care este un moment care te-a făcut să te implici?

Paul: Am început pe acest drum de implicare comunitară prin voluntariat din clasa a 9-a, anul 2019 fiind. Începând cu luna mai 2022, sunt implicat activ în cadrul Asociației Kastel. Momentul care m-a făcut să mă implic în mod activ în proiectele asociației a fost atunci când am văzut oportunități unice de creștere și dezvoltare personală. Am descoperit o comunitate de oameni tineri și pasionați de munca lor. Proiectele fiind foarte versatile, oferă multe oportunități de a schimba destine.

Diana: Voluntariat am făcut pentru prima dată în clasa a IV-a, deci prin 2015–2016. Am continuat în școala generală, cât timp am făcut parte din cercul de jurnalism. Făceam diverse activități pentru oamenii din comunitate. Din perioada respectivă, preferata mea a fost „Pachetul Bucuriei“, dedicat persoanelor vârstnice din comunitatea zărneșteană.

În 2021, am intrat în Kastel, din dorința de a face bine în continuare. Am văzut experiența asta mai mult decât voluntariat, am văzut-o ca pe o experiență de a deveni un angajat dezirabil oricărei companii sau ONG. Puțin egoist sau narcisist, dar asta a fost ambiția. Încă e :). Dar am început să mă implic pentru că îmi place ce facem împreună.

Locul preferat din lume

Care este locul tău preferat din toată lumea pe care l-ai vizitat și de ce?

Paul: Locul meu preferat din întreaga lume rămâne regiunea Munților Alpi, explorată la pas, dar mai ales cu trenul. Există ceva aproape hipnotic în felul în care calea ferată șerpuiește printre vârfurile înzăpezite și viaductele amețitoare, oferindu-ți o perspectivă asupra muntelui pe care nu o poți avea din mașină. Am ales acest loc nu doar pentru măreția peisajului, ci pentru sentimentul de libertate și sustenabilitate pe care ți-l dă călătoria pe șine.

Este o lecție vie de civilizație: să vezi cum tehnologia și natura pot coexista armonios, fără a distruge ecosistemul.

De fiecare dată când privesc pe geamul trenului spre crestele alpine, îmi reîncarc bateriile și îmi reconfirm dorința de a aduce un pic din acea rigoare și dragoste pentru munte și aici, în proiectele noastre din Brașov.

Filmul preferat

Care este filmul tău preferat?

Diana: Nu am un film preferat, îmi e greu să aleg lucruri preferate, la fel și la cărți. Dar am văzut seria Harry Potter de prea multe ori, The Notebook la fel și plâng de fiecare dată. Nu am înțeles de ce mamele sunt moarte după Titanic sau tații după filmele Marvel.

Am crescut cu Fast and Furious, pentru că bunicului meu îi plac mașinile, dar când am citit întrebarea, primul răspuns a fost Wonder. Minunea, în limba română, și cu siguranță încă este pe Netflix.

Am citit și cartea la 12 ani și impactul a fost același. E un film pe care cred că ar trebui să-l vadă toți părinții, apoi copiii, ca să poată fi discutat la masă sau în mașină. Nu de alta, dar cred că lumea ar fi puțin mai bună dacă am reuși să ne învățăm să nu judecăm un om după aparențe. „Preferate” sunt în general filmele care simt că au impact asupra mea și la care mă gândesc ceva timp după ce le termin. Același lucru se aplică și la cărți.

Muzica preferată

Ce muzică asculți când ești singur în mașină sau când ieși la o plimbare?

Diana: Nu am pretenții, atâta timp cât nu e rock. Nu sunt fan și mă obosește. În ultima perioadă am ascultat ce-i plăcea maică-mii când era de vârsta mea, muzică pop, românească din perioada 2000–2010. Asta doar în mașină. Când mă plimb, nu ascult nimic în afară de natură.

Proiectul ca un album muzical

Dacă proiectul vostru ar fi un playlist sau un album muzical, ce gen ar fi și cum s-ar integra în atmosfera Brașovului?

Paul: Dacă proiectul nostru ar fi un playlist de muzică sau un album, s-ar încadra în genul folk-alternativ. Are simplitatea și onestitatea focului de tabără (folk), dar și energia și ritmul modern al noii generații (alternative). S-ar integra perfect în atmosfera Brașovului, este un amestec de tradiție montană și vibe urban activ.

Diana: Ceva ritmat. Probabil ceva latino. Uneori techno, pentru că se simte ca o seară în club. Te distrezi rău de tot și a doua zi simți că n-ai dormit vreo 3 zile. Adevărul e că misiunea de ambasador nu poate fi o singură coloană sonoră, sunt zile când e mai pe clasică sau când o dai pe rock. La noi e cel mai des latino.

Vacanța de vis

Dacă ai avea o baghetă magică, unde ai merge într-o vacanță cu beneficiarii și de ce?

Paul: I-am lua pe toți copiii și am zbura direct la Disneyland. De ce? Pentru că, deși în taberele noastre îi învățăm să fie puternici, responsabili și conectați la realitatea naturii, cred că fiecare copil merită să trăiască și acea explozie de magie pură, unde totul este posibil. După ce au învățat să urce pe munte și să fie „EcoEroi” în condiții reale, Disneyland ar fi recompensa lor de poveste.

Ar fi fascinant să vedem cum spiritul de echipă format pe potecile de munte se transformă în bucurie pură în fața castelului magic. Până la urmă, misiunea noastră este să le hrănim nu doar corpul și mintea, ci și capacitatea de a visa la scară mare!

Munca de culise la Asociația Kastel

Munca de coordonator seamănă mult cu cea a unui regizor sau a unui lider de trupă: trebuie să pui toate piesele cap la cap pentru o premieră de succes. Care a fost cel mai provocator moment din backstage de până acum?

Paul: Munca de culise la Asociația Kastel este un maraton al adaptabilității. Cel mai provocator moment a fost, fără îndoială, gestionarea echilibrului dintre proiecte cu dinamici complet diferite. Un punct de referință a fost experiența de moderator pentru evenimentul Comoara Munților.

Acolo, rolul meu de regizor a fost testat la maximum: trebuia să mențin energia și fluxul unui eveniment comunitar de amploare, asigurându-mă că mesajul despre protejarea patrimoniului montan ajunge la inimile tuturor, în timp ce în backstage coordonam echipa de voluntari.

Provocarea supremă este să treci de la organizarea tehnică a proiectului „Educație la Înălțime” la rolul de moderator care trebuie să inspire o sală întreagă sau un grup de donatori. Să pui cap la cap toate aceste piese — siguranța copiilor pe munte, rigoarea educației digitale și emoția unui eveniment caritabil — este o lecție continuă de leadership.

Cel mai greu, dar și cel mai frumos, este să te asiguri că, indiferent de „furtuna” din culise, publicul și beneficiarii văd doar un spectacol al binelui, cursiv și plin de bucurie.

Festival al faptelor bune

Brașov Heroes culminează cu o zi plină de energie la Lacul Noua. Dacă ar fi să îi inviți pe prietenii tăi la acest „festival al faptelor bune” ca și cum i-ai invita la o premieră exclusivistă, ce le-ai spune pentru a-i vedea la start pe 14 iunie?

Diana: Norocul meu este că toți prietenii mei știu cât de dedicată sunt și cât înseamnă evenimentul pentru mine și în special copiii de aici. Am avut inclusiv prieteni care au donat, deși sunt studenți, sau care doar au dat mai departe povestea. I-aș îndemna să vină pe 14 iunie la cursă pentru că îți dă puțin de gândit, după ce treci de finish. Cred eu că ajungi să fii mai recunoscător pentru viața pe care o duci și pentru sprijinul pe care îl ai.

Mai mult, dat fiind că pentru noi, tinerii, Brașovul nu e plin de oportunități neapărat, mi se pare o activitate foarte fun la care să participi în grup, cu prietenii. Sau să-ți pui condiția fizică la încercare și să faci o faptă bună în același timp.