Economie și pierdere
După un an de tăcere și incertitudine, sectorul cultural independent din Brașov a primit cel puțin o promisiune: anul acesta va exista finanțare pentru proiecte private: 4,8 milioane de lei, gestionați prin Centrul Cultural Apollonia, cu reguli noi.
Bine, și în 2025 a existat această promisiune, care n-a mai ajuns realitate, pentru că nu s-a dat niciun leu pentru proiectele culturale independente. Așa că operatorii privați au trebuit să se descurce cu banii alocați de la Consiliul Județean și, unde s-a putut, cu sponsorizări și vânzări de bilete.
În 2026, bani de la Consiliul Județean nu mai există (în premieră, după mulți ani de sprijin), dar revine pe masă promisiunea Primăriei, însă fără prea multe detalii ori un orizont de timp în care banii vor putea fi accesați pentru derularea proiectelor culturale independente. Cele despre care în mod simplist se spune: „păi, dacă sunt independente, de ce au nevoie de sprijin public?”.
Pentru că, într-un răspuns la fel de simplist, proiectele independente sunt… independente de agenda oficială a instituțiilor, care trebuie să livreze ce și-au asumat managerii prin contract și care nu pot veni cu inovații, experimente artistice, ci trebuie să păstreze linia oficială prin care publicul este „educat”, așa cum afirma Valer Rus, membru în Consiliul director al Consorțiului Cultural Corona, pentru Radio România, în contextul publicării proiectului de buget și la Primărie, și la Consiliul Județean, în care nu exista nicio mențiune referitoare la finanțarea pentru segmentul cultural.

Cei care vin cu inovații, cu proiecte care particularizează orașul în competiția cu alte municipii (cu care oricum Brașovul se tot compară și iese pe minus pe acest palier) sunt operatorii privați.
Care au nevoie de predictibilitate și de sprijin public din partea autorităților locale, autorități care înțeleg astfel că susțin nu doar partea oficială, ci și „acel ceva” care diferențiază.
Pentru că operatorii privați creează acele evenimente a căror agendă aduce laolaltă și copii, și părinți, și bunici, ei propun evenimente care răspund gusturilor diverse. Și acoperă, în esență, o perioadă estivală în care instituțiile oficiale au eventual un spectacol, la final de săptămână. Iar în august pleacă în concediu. Pentru că, da, și artiștii au dreptul la odihnă.
Un model care a functionat timp de 15 ani și care a avut ca principal rezultat creara unor evenimente independente (deci nu ale instituțiilor oficiale) care au crescut ușor și au adunat ceel puțin suficientă notorietate și interes pentru turiști care în timpul verii își programează sejurul în funcție de evenimentul pe care știu că-l găsesc aici.
2025 a creat un dezechilibru, 2026 a venit cu o promisiune și cu anunț de o mai bună gestionare a fonduriilor pentru operatorii privați.
Ok, finanțările trebuie reglementate mai bine și fondurile publice trebuie justificate, dar după un an „de sărăcie” – așa cum se spunea despre 2025, la Gala Premiilor Anului în cultură – sectorul independent nu mai poate asigura continuitatea, fără sprijin. Iar cu această „economie”, orașul nu se îmbogățește, ci sărăcește. Chiar dacă nu se vede imediat.
Dar se va vedea. Pentru că e ușor să „închizi robinetul” – cum se spune, dar e mai greu să restabilești încrederea că se poate baza pe tine un segment ce contribuie și el la vizibilitatea orașului turistic.
Text de ADINA CHIRVASĂ | OPINII
cover – imaginea generata cu inteligenta artificiala







