Brâncuși la Berlin
Numele Brâncuși a schimbat limbajul sculpturii. Cu un interes constant pentru materialitate, pe care a explorat-o neobosit în lemn, bronz și piatră, a devenit unul dintre cei mai importanți sculptori ai secolului XX.
Formele sale organice, reduse la esența lor, l-au consacrat ca pionier al abstracționismului sculptural, iar căutarea continuă a unui ideal artistic se reflectă în variațiile formale ale câtorva motive centrale, suprafețe și medii. 2026 a fost declarat Anul Constantin Brâncuși, marcând 150 de ani de la nașterea marelui artist român, iar Berlinul onorează acest moment printr-o expoziție de amploare, în perioada 20 martie – 9 august, la Neue Nationalgalerie.
După ce a început cu o formare academică tradițională, Constantin Brâncuși și-a dezvoltat propriul stil la Paris, începând cu anul 1907, în atelierul lui Auguste Rodin. A adoptat o abordare mai directă, pornind pe ceea ce el numea „adevărata cale către sculptură”. Formele sale, netede, geometrice și evocatoare mai degrabă decât descriptive, erau în concordanță cu apariția mai largă a abstracționismului la începutul secolului al XX-lea.
Deși nu s-a aliniat niciodată în mod oficial mișcărilor precum cubismul sau suprarealismul, Brâncuși era implicat în cercurile avangardiste, legând relații cu artiști și poeți precum Amedeo Modigliani, Fernand Léger, Guillaume Apollinaire, Marcel Duchamp și Man Ray.
foto © Centre Pompidou
Totuși, pentru Brâncuși, o sculptură nu se limita la forma sa, ci se extindea în spațiul din jurul ei. Într-un preludiu al asamblajului, a refuzat să vadă soclul ca un suport neutru, tratându-l în schimb ca o componentă integrantă a operei.
Acest interes pentru modul în care sculptura interacționează cu spațiul s-a transferat și în practica sa fotografică. Surprindea operele în diverse condiții de lumină, jucându-se cu umbra și reflexia, care remodelau contururile.
În colaborare cu Centrul Pompidou din Paris, aceasta este prima expoziție majoră a artistului în Germania, după mai bine de 50 de ani. Cu peste 150 de sculpturi, fotografii, desene, filme și materiale de arhivă rare provenite de la instituția franceză și din alte colecții publice și private internaționale, expoziția oferă cea mai cuprinzătoare prezentare a operei multifațetate a lui Brâncuși de până acum.
Pe lângă lucrări cheie, precum Sărutul, Pasărea în văzduh, Muza adormită și Coloana Infinitului, expoziția prezintă și o reconstrucție parțială a legendarului atelier, expus în afara Parisului pentru prima dată de la donarea sa statului francez, în 1957.
Citește mai multe articole din ARTĂ & CULTURĂ.
