Pornind de la sculptură și ajungând la bijuteria contemporană, TEO VASILESCU vorbește despre procesul creativ, despre relația intimă dintre obiect și corp și despre modul în care vulnerabilitatea poate deveni o formă de protecție.
Construite din contraste, metal dur și forme fragile, frumusețe și pericol, piesele ei funcționează ca o a doua piele: o extensie a curajului și a identității. În cadrul Romanian Jewelry Week 2025, Teo Vasilescu a fost distinsă cu The Assamblage Contemporary Jewelry School Award.
Cum a început drumul tău în designul de bijuterie și ce te-a atras inițial către acest domeniu? Și, dacă ne întoarcem în copilărie, ce visai să devii atunci când erai mică?
Punctul meu de plecare în domeniul bijuteriei a fost în timpul facultății, când am realizat prima mea colecție. Deși prima mea pasiune a fost sculptura, fiind deja orientată spre zona creativă, am descoperit cu bucurie că am o afinitate la fel de puternică și pentru bijuterie.
Faptul că ambele aparțin sferei creative și au un caracter sculptural a făcut ca tranziția dintre ele să fie una firească, chiar dacă implică tehnici și dimensiuni diferite. Încă din copilărie desenam foarte mult și îmi amintesc că realizam mici caiete de colorat pentru colegii mei.
În lucrările tale, fragilitatea și pericolul coexistă. Cum alegi când să pui accent pe fiecare dintre aceste trăsături?
În lucrările mele, fragilitatea și pericolul nu sunt trăsături opuse ci se susțin reciproc. Lucrez mult cu ideea de contrast, atât la nivel conceptual cât și la nivel vizual.
Folosesc materiale care pot părea dure, rigide sau amenințătoare, dar care transmit în același timp o notă de sensibilitate. Nu pun accentul exclusiv pe una dintre ele ci pe relația dintre ele, acolo unde fragilitatea amplifică pericolul și invers.
Care a fost inspirația principală pentru piesele care ți-au adus Assamblage Award la Romanian Jewelry Week?
Am pornit de la ideea de a explora contrastul dintre fragil și periculos prin forme cu multe ace ascuțite și suprafețe lucioase. A fost un challenge personal să scot bijuteria din zona strict decorativă și să o transform în obiect de artă.
De aceea, am gândit fiecare piesă ca pe o mică sculptură. Conceptul a pornit de la ideea de protecție și vulnerabilitate, despre nevoia de a proteja și de a fi protejat, pe care am redat-o prin completarea celor două piese, care se îmbină și capătă sens în relația lor cu corpul.
Cum vezi evoluția ta artistică în context internațional, după recunoașterea de la Venice Design Week și Assamblage?
Recunoașterea de la Venice Design Week și Assamblage au reprezentat momente definitorii în parcursul meu artistic și repere importante de validare internațională. Le văd ca pe puncte de consolidare, care îmi oferă încredere pentru noile etape în care îmi propun să dezvolt colecții cu un impact tot mai puternic și o prezență din ce în ce mai vizibilă pe scena internațională.
Care consideri că a fost cea mai importantă lecție învățată până acum în cariera ta de bijutier și artist?
Cea mai importantă lecție pe care am învățat-o până acum a fost să am încredere în propriile creații. Să îmi asum viziunea artistică și să rămân fidelă ideilor mele chiar dacă direcția aleasă părea riscantă, a dus la cele mai autentice și valoroase rezultate.
Cum influențează relația bijuteriilor cu corpul uman modul în care ele sunt percepute?
Datorită faptului că sunt în dialog cu purtătorul ele pot deveni o extensie a personalității, iar felul în care sunt purtate arată cât de importante sunt pentru cineva. În funcție de corp și de purtător, aceeași bijuterie poate căpăta sensuri complet diferite și o semnificație nouă.
Există vreo piesă din colecțiile tale care îți reprezintă cel mai bine viziunea artistică? Dacă da, de ce?
Da, piesele din colecția “Second skin” consider că reprezintă cel mai bine viziunea mea artistică în acest moment. Prin ele am reușit să sintetizez preocupările mele recente legate de tema curajului cu toate manifestările sale. Sunt piese care reflectă direcția mea actuală și modul în care transform concepte abstracte în forme purtabile.
În procesul tău creativ, cum abordezi echilibrul între estetică și conceptual, între frumusețe și mesaj?
Pentru mine echilibrul apare tocmai în acest dialog dintre estetic și conceptual. Folosesc frumusețea ca pe un mijloc de a atrage privitorul și de a-l invita să privească dincolo de prima impresie. Pornesc de la dualitatea dintre un aspect plăcut și mesajul din spate, care este de multe ori unul greu sau inconfortabil.
Care sunt materialele preferate și cum contribuie acestea la dualitatea fragil-periculos?
Materialul pe care îl prefer și care mă definește cel mai bine este metalul, fie că este argint, aur, inox sau fier. În lucrările mele metalul reușește să transmită duritatea în contrast cu formele fine și subiectele sensibile. Această combinație este esențială pentru dualitatea fragil-periculos pe care o urmăresc în creațiile mele.
Cum vezi rolul bijuteriei în arta contemporană și ce înseamnă pentru tine să fii artist în acest domeniu?
Consider că rolul bijuteriei în arta contemporană și rolul meu ca artist în acest domeniu este să transform obiectele purtabile în mijloace de exprimare artistică. Ele pot transmite idei depășind funcția decorativă și arată că arta poate exista în orice material sau formă.
Ai un mesaj sau o emoție pe care vrei ca purtătorul să o simtă atunci când poartă bijuteriile tale?
Mesajul pe care îmi doresc să-l transmit prin bijuteriile mele este acela de curaj și încredere. Sper ca purtătorul să simtă asta atunci când poartă piesele mele.
Ce proiecte sau colecții pregătești pentru viitor și cum crezi că va evolua stilul tău artistic?
În prezent am deja în lucru o colecție nouă de bijuterii, dar și trei sculpturi. Cred că această colecție va depăși ceea ce am realizat până acum, fiind inspirată de nevoia de a materializa o idee pe care o explorez în domeniul artei.
Îmi doresc ca piesele noi să consolideze și mai mult legătura mea cu ambele domenii și sunt încrezătoare că o să marcheze o etapă importantă în evoluția stilului meu artistic.
Interviu de ALEXANDRA BUJENIŢĂ | DESIGN
