Dansul mi-a adus mereu multă plăcere, satisfacție și dragoste | Cosmin Manolescu în dialog cu coregrafii Thusnelda Mercy și Pascal Merighi
În anul 2000, împreună cu echipa Goethe-Institut București, mi-am propus să o aducem cu un spectacol la București, la prima ediție din 2001 a Festivalului internațional BucurESTi.Vest 2001, pe binecunoscuta coregrafă Pina Bausch, fondatoarea conceptului de tanztheater și a teatrului omonim din Wuppertal. N-am reușit, agenda ei de spectacole era deja programată cu 2 ani înainte, iar financiar operațiunea era imposibilă la acea vreme.
Iată însă că, după 25 de ani, avem șansa să îi avem ca oaspeți la București pe coregrafii Thusnelda Mercy și Pascal Merighi din Wuppertal, foști dansatori ai companiei conduse de Pina Bausch, prezenți în proiectul de colaborare Moving Encounter București – Wuppertal.
Emotional Sound Walk București | foto © Cornel Brad
Cei doi artiști franco-germani, împreună cu o echipă de artiști români formată din Cristina Lilienfeld, Ema Alexandrescu, Eva Danciu, Tamara Găgeatu, Robert Șerban și Cosmin Manolescu, vor realiza un performance urban, Emotional Sound Walk, pe ruta Pavilion Goethe-Institute – Parcul Ioanid – Parcul Grădina Icoanei – curtea Rezidența9, care va avea premiera pe 28 septembrie, la orele 11:00 și 17:00.
Emotional Sound Walk București | foto © Cornel Brad
Proiectul face parte din programul AREAL Coregrafic European, proiect co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național și realizat în parteneriat cu Goethe-Institut București, cu sprijinul Primăriei Municipiului București prin ARCUB – Centrul Cultural al Bucureștiului, Rezidența9 și Zile și Nopți. După premiera de la București, în perioada 8-12 octombrie, la Wuppertal, colectivul AREAL va prezenta un program dens de ateliere de dans, un spectacol, precum și o instalație video, grupate sub titlul Moving Encounter #Bucharest. În preambulul acestui nou proiect, i-am invitat pe Thusnelda și Pascal să ne răspundă la câteva întrebări.
Emotional Sound Walk București | foto © Cornel Brad
În primul rând, care este motivația voastră pentru dans? Cum v-ați descrie alegerea acestei cariere?
Pascal: Motivația mea în dans vine dintr-un sentiment profund că am avut un soi de chemare firească – ceva ce mi s-a înfățișat ca o alegere evidentă, aș putea spune chiar ca o unică alegere. Am avut norocul să întâlnesc profesori buni, la momentul potrivit, care nu doar că mi-au hrănit studiile și eforturile, dar mi-au și inspirat dedicația pentru această cale.
Dansul mi-a adus mereu multă plăcere, satisfacție și dragoste, în schimbul muncii corporale dificile pe care o cere. Există ceva profund mulțumitor în împingerea limitelor fizice și mentale, pentru a forma o conexiune cu lumea și cu oamenii din jurul nostru, pentru a fi vulnerabili și pentru a crede într-o cale de urmat, chiar și când ea este nesigură.
Thusnelda: Dansul a făcut mereu parte din viața mea. Am fost născută în acest univers și în această formă de artă prin părinții mei, iar acest lucru nu a fost „cu adevărat special”, ci a fost pur și simplu. Când aveam 5 ani, eram deja pe scenă alături de mama, într-o lucrare de Carolyne Carlson, și m-am simțit acasă și în siguranță, într-un mod foarte firesc.
Mult mai târziu, mi-am dat seama de binecuvântarea incredibilă de care m-am bucurat, fiind înconjurată de acei artiști formidabili: Pina Bausch și dansatorii ei. Mi-a luat destul de mult timp să înțeleg că exista un loc pentru mine în lumea dansului, dar în cele din urmă, printr-o chemare interioară foarte hotărâtă, mi-am găsit calea și vocea.
Care ar fi o primă amintire a dansului pe care v-o puteți evoca din copilărie?
Pascal: Una dintre primele mele amintiri legate de dans, ca adolescent, este cea de a fi hipnotizat de mișcare pe ecran – Elvis Presley în concert, „Dirty Dancing” și „White Nights” au fost ca niște trăsnete în imaginația mea.
Îmi amintesc cum îl priveam pe Elvis, cu energia sa sălbatică, iar asta a fost ca o scânteie în sinea mea. Apoi „Dirty Dancing” mi-a prezentat acest sentiment al rebeliunii și al conexiunii prin dans, iar „White Nights” mi-a arătat puterea tehnicii și măiestriei artistice.
Thusnelda: Răspunsul meu la prima întrebare se leagă și de aceasta, dar pot să spun că am fost de asemenea un mare fan al filmelor musical, ca acelea ale lui Fred Astaire, „West Side Story” și „Fame”. Combinația mai multor forme de artă pe scenă sau în film a fost mereu foarte incitantă și mulțumitoare pentru mine.
„The Rite of Spring” [Deșteptarea Primăverii] de Pina Bausch a fost mereu un spectacol în care am visat să dansez, chiar copilă fiind, chiar dacă știam că nu avea cum să se întâmple niciodată… ei bine, până la urmă visul meu s-a îndeplinit și am dansat acest spectacol aproape douăzeci de ani.
Cum a evoluat viziunea voastră despre dans, sau mai precis, despre dansul contemporan, de-a lungul anilor?
Pascal: Pe măsură ce m-am cufundat tot mai profund în dezvoltarea propriei mele tehnici de lucru cu corpul, am devenit din ce în ce mai sensibil la dansul contemporan și la limbajul său fin și extrem de divers. Ceea ce odată se simțea abstract și distant, acum se simte incredibil de îmbelșugat și de nuanțat.
Explorările mele personale și cunoștințele despre mișcare mi-au deschis noi straturi ale percepției asupra modului în care un corp se poate exprima, poate răspunde și se poate transforma pe sine, prin schimbări subtile. Pentru mine, dansul contemporan a evoluat înspre un mod profund de a comunica idei și prezență în lumea în și cu care trăim.
Thusnelda: Pentru foarte mult timp, universul lui Pina Bausch a avut un mare impact asupra mea și mi-a călăuzit viziunea asupra dansului. De asemenea, Festivalurile pe care le organiza alături de compania sa reuneau toți acești incredibili artiști internaționali la Wuppertal și reprezentau mereu această îmbogățire formidabilă pentru mine.
Dar în clipa în care am mers să lucrez cu Sasha Waltz în Berlin, m-am confruntat cu o cu totul altă abordare și senzație a mișcărilor. Nu mi-a fost ușor să-mi găsesc încrederea în acest nou stil, dar prin acea călătorie și prin mulți ani de colaborare cu ea, mi-am deschis mintea înspre dansul contemporan. În plus, cred că fiecare dans care apare dintr-o necesitate este contemporan, indiferent de stil. Cred că dansul va evolua mereu, fiindcă ființa umană este în continuă schimbare și are nevoie mereu de explorare.
Atelier Moving Space | foto © Mihai Benea
Care este povestea din spatele Tanz Station – Barmer Bahnhof, spațiul vostru din Wuppertal, plasat la ieșirea din gară? Vă rog să-mi pomeniți câteva dintre proiectele voastre actuale și viitoare.
Pascal: Tanz Station – Barmer Bahnhof a fost fondat ca un spațiu de co-creație, artistic și inovativ, la Wuppertal, la sfârșitul anului 2020, o perioadă în care arta nu mai putea fi trăită în persoană, din cauza pandemiei. Concentrându-se pe o înțelegere lărgită a dansului și a performance-ului în context urban, Tanz Station oferă o platformă interdisciplinară care continuă să-și întindă influența între artiști și companii la nivel local, național și internațional.
În același timp, în doar câțiva ani, Tanz Station a construit o rețea de artiști și de instituții culturale, creând un spațiu experimental sinergic, reunind expresii și formate artistice inovative în spațiul urban. Structura nebirocratică și colaborativă, cu Thusnelda și cu mine în postura de co-directori artistici formează fundația pentru o varietate largă de proiecte și de formate hibride.
Activitățile recente includ curatorierea și coordonarea Tanz NRW 25, ediția aniversară de 20 de ani, care a avut loc în mai 2025, cu șapte evenimente găzduite de patru spații din Wuppertal. Un alt proiect important a fost premiera spectacolului The blue in me – o producție a Folkwang University of Arts/Essen, în contextul Festivalului Doppelbildnisse.
Această producție performativă bazată pe dans, cu masteranzi din cadrul Folkwang University of Arts, inspirată de expoziția Woman in Blue de la Muzeul Folkwang, explorează dinamicile complexe ale relațiilor interpersonale ale lui Alma Mahler-Werfel, soția compozitorului Gustav Mahler, cunoscută și sub numele de la femme fatale. În plus, anul acesta am organizat împreună Playground, un festival co-găzduit de festivalul tanz.tausch din Köln și de Tanz Station – Barmer Bahnhof, unde am prezentat pe 5 iulie o nouă versiune a lucrării „Sound Walk”, coregrafiată de Thusnelda.
Atelier Moving Space | foto © Mihai Benea
Cum ați ajuns la formatul Sound Walk? Reprezentația voastră urbană m-a dus cu gândul la lucrările din spații publice ale lui Pina Bausch și la senzațiile din filmul „Pina”, regizat de Wim Wenders.
Thusnelda: Lucrarea Sound Walk a fost creată inițial de mine și de Pascal, pe un univers sonor realizat de Mikel R. Nieto în 2022, parte a celui de-al doilea festival Tanz Station, MOVING SPACES. A fost proiectată să conecteze printr-un parcurs urban cel de-al doilea spațiu gestionat de noi, CoWerk18, cu Tanz Station, prin Wuppertal Barmen.
În cadrul acestui spectacol urban, dansatorii performează în locații foarte diferite – case ale scărilor, colțuri de stradă și alei, acompaniați de peisaje sonore special compuse, pe care publicul le aude în căști. Formatul a amestecat spațiul urban, sunetul și mișcarea într-o experiență multistratificată, site-specific. Sound Walk nu are o conexiune directă cu munca lui Pina, din acest punct de vedere. Dacă poate fi evocat vreun aspect, este respectul de a fi lucrat cu ea și modul în care ne apropiem în mod conștient de actul performativ în spații publice comune.
Sound Walk Wuppertal | foto © Andreas Kling
Cum vă raportați la experiența spațiului public din București pe care ați avut-o în aprilie 2025, când ați venit pentru atelierul Moving Space?
Thusnelda: Spațiul public din București s-a simțit aproape ca și cum am fi pășit într-o lume fantastică. Exista un sunet și un fler minunat de oraș central, un ceva vibrant și totuși înrădăcinat, plin de viață și de momente neașteptate.
Ceea ce am apreciat în special au fost prețioasele spații verzi, ca niște comori ascunse prin oraș, unde oamenii petreceau într-adevăr timp: șezând, plimbându-se, jucându-se. Văzând copii jucându-se liberi și comunități folosindu-și spațiile publice într-o manieră atât de organică mi-a dat un profund sentiment de conexiune și de inspirație. Mi-a amintit cum spațiul public poate susține deopotrivă memoria și potențialul.
Sound Walk Wuppertal | foto © Andreas Kling
Cum vedeți viitorul dansului, atât în Wuppertal cât și aiurea?
Pascal: Artiștii din sfera dansului au o reziliență și o capacitate incredibile de adaptare, transformare și reacție la vremurile în care trăim. În Wuppertal, cu moștenirea sa intensă în dans și cu scena sa independentă diversă și liberă, eu cred că există un potențial uriaș pentru noi voci, pentru colaborări interdisciplinare fertile și pentru apariția unor noi și puternice formate artistice.
Dincolo de asta, dansul și cei ce lucrează în acest domeniu vor găsi în continuare moduri de a fi pline de vitalitate, pline de conexiuni, fie că e vorba de scenă, de spații urbane, sau prin forme digitale. Corpurile vor avea mereu comentarii pertinente la adresa temelor sociale.
Interviu realizat de COSMIN MANOLESCU | PERFORMING ARTS
Citește mai multe articole din ARTĂ & CULTURĂ.
